Invitaţie în lumea magică a Thaliei

Teatrul Metropolis

Radu Beligan vă oferă câteva cadouri de ziua doamnelor. “Suntem foarte fericiţi că maestrul Radu Beligan a acceptat să joace de două ori într-o singură zi. Atent la dorinţele spectatorilor care vor să-l vadă în «Lecţia de violoncel», maestrul a decis să ofere acest mare dar, pe care numai un actor care îşi iubeşte publicul îl poate face.”

Puteţi viziona “Lecţia de violoncel” sâmbătă 8 martie şi duminică 9 martie, la orele 11.00 şi 16.00.

La o vârstă la care cei mai mulţi dintre noi nici nu îndrăznesc să viseze, cel mai mare şi mai iubit actor român regizează, conferenţiază, publică, acordă interviuri şi, mai ales, joacă. Performanţă demnă de Cartea Recordurilor!

Cunoscutul actor şi regizor Radu Beligan a împlinit 95 de ani de viaţă şi 75 de ani de carieră,

Maestrul Radu Beligan va urca pe scenă într-o recentă premieră ce îi este dedicată: “Lecţia de violoncel”, o piesă scrisă special pentru el de Mona Radu, în regia lui Felix Alexa.

Radu Beligan şi Lamia Beligan în Lecţia de violoncel

După 20 de ani de căsnicie, Eva (Lamia Beligan), o fostă vedetă de film, trăieşte suspiciunea că soţul ei, politicianul George Popa (Radu Beligan), îi este infidel. Rănită profund, participă la un casting unde obţine un rol într-un film american, dar pentru interpretarea lui, ea trebuie să înveţe să cânte la violoncel doar în trei luni. În felul acesta, îl cunoaşte pe tânărul profesor Radu Manoliu (Marius Manole), care este însurat cu Gabi (Tania Popa/Rodica Ionescu) şi au doi copii.

Dacă la început profesorul de violoncel i se pare Evei dezagreabil, treptat se îndrăgosteşte de el şi, fără scrupule, îl seduce, negândindu-se la consecinţele care nu întârzie să apară. Despre alegerea Evei, între rolul pe care şi-l doreşte cu disperare, bărbatul de care s-a îndrăgostit şi soţ, veţi afla în comedia “Lecţia de violoncel”, un spectacol pe care nu trebuie să-l rataţi. “Teribil de contemporan, plin de replici inteligente, scris special pentru maestrul Beligan. Este o poveste despre corupţia amoroasă şi politică, despre vieţi tulburate. În această piesă sunt încă trei personaje şi i-am luat pe Marius Manole, pe Lamia Beligan, iar Rodica Ionescu şi Tania Popa vor juca alternativ acelaşi rol. Sunt oameni tineri şi domnul Beligan, privindu-i, se simte încărcat de energia lor. La repetiţie are mult farmec şi mult aplomb, ne uitam cu toţii fascinaţi la modul lui de a face teatru la această vârstă. E genial şi unic cum poate da sensuri neaşteptate unor replici. Este inimitabil”, mărturisea regizorul Felix Alexa.

Regia artistică: Felix Alexa.

Scenografia: Nina Brumuşilă.

Teatrul Naţional Bucureşti

“Don Quijote”, în luptă cu morile şi pe aripi de vânt.

Dan Puric şi Ileana Olteanu în Don Quijote

Spectacol cu o frumoasă carieră naţională şi internaţională, “Don Quijote” după Miguel de Cervantes, creat în 2005 de Dan Puric şi Compania “Passe Partout DP” la TNB, se reia pe scena Sălii Studio. Primul spectacol al actualei stagiuni va avea loc joi, 6 martie, de la ora 20.00.

Plecat din carte, în căutarea unor adevăruri numai de el ştiute, eroul lui Cervantes, şi al lui Dan Puric deopotrivă, traversează cu lejeritate lumea, cu barierele ei de cultură şi de mentalitate, croindu-şi drum liber către sufletele oamenilor de pretutindeni.

Don Quijote revine pe scena TNB

Aşa cum scria ziarul parizian “Le Figaro”, ”totul explodează la Dan Puric. Privirea sa, bucuria de a trăi, viziunea poetică, talentul său de actor, de regizor, de coregraf… Creaţiile lui constituie chintesenţa paradoxurilor şi incoerenţelor naturii umane”.

Un spectacol atemporal şi internaţional, primit cu ovaţii şi peste graniţele ţării, la Berlin (“Russisches Haus”), la Londra (“Cadogan Hall”), la Paris (“Espace Pierre Cardin”), la Bruxelles, Madrid sau Viena, arătând lumii, printr-un limbaj teatral compus dincolo de cuvânt, că visătorii sunt voci universale, iar nebunia lor – mântuitoare. Un limbaj accesibil oricui, menit să ne apropie de spiritul eroului lui Cervantes şi de tainele lui sufleteşti într-o lume zbuciumată, cum este aceasta din zilele noastre.

Nu rataţi întâlnirea cu cavalerul rătăcitor de la Mancha, care, revenind parcă pe aripile vântului, ne dăruieşte o alegorie universală, made in Romania.

“Hoţi” îmbracă veşmânt de poezie

Diana Dumbravă şi Mihai Călin în Hoţi

Radu Afrim inventează lumea scrisă de Dea Loher pe scena Sălii Studio, transformată în Arenă. Un cerc închis din care niciun personaj nu mai scapă. Nicio viaţă nu mai poate fi trăită. O lume afectată de sensibilitate, a oamenilor fragili care se strecoară prin propria lor viaţă, temători şi prevăzători, ca şi cum nu le-ar aparţine. Ca nişte hoţi… până la Sfârşit!

Regizorul Radu Afrim este la al treilea spectacol după piesele Deei Loher, una dintre cele mai în vogă autoare ale momentului (după Adam Geist, la Teatrul „Maria Filotti”, Brăila, şi “Piaţa Roosevelt”, la Teatrul Naţional Timişoara).

Dea Loher ţese la un loc episoade disparate. Personajele se ciocnesc pe neobservate şi se reîntâlnesc în împrejurări neaşteptate. Publicului i se înfăţişează o panoramă sumbră, dar nu lipsită de umor, al unor oameni de lângă noi. Mereu pe marginea prăpastiei şi, totuşi, plini de speranţă. Finn, un agent de asigurări deschide ochii şi ştie că n-ar vrea să se mai trezească niciodată. Sora lui, Linda, a văzut un lup… iar centrul termal la care lucrează e ameninţat de faliment. Ea speră totuşi că acesta va fi înglobat într-un viitor parc natural. Elke, mama celor doi, trăieşte într-un azil de bătrâni şi îşi doreşte să poarte o conversaţie normală, despre vreme sau despre stele… Şi îşi aşteaptă fiul mort. Monicăi, vânzătoare la supermarket, patronul i-a promis o avansare… probabil, conducerea unui mare magazin din Olanda. Soţul ei, Thomas, poliţist, ar urma s-o însoţească. Domnul şi doamna Schmidt se simt permanent urmăriţi. Cine îi urmăreşte? Un animal? Un om? Trecutul? Mira, însărcinată, nu vrea să-şi aducă pe lume copilul. Tatăl, Josef, un gropar mai în vârstă, îl vrea neapărat şi este dispus la orice sacrificiu. Ira îşi aşteaptă soţul 29 de ani… cântând la Ancora ruginită… Como la cigarra…

Regia: Radu Afrim.

Cu: Marius Manole, Aida Avieriţei, Liliana Ghiţă, Mihai Călin, Medeea Marinescu, Cornel Scripcaru, Ana Ciontea, Claudiu Bleonţ, Diana Roman / Irina Antonie, Natalia Călin, Conrad Mericoffer, Diana Dumbravă, Aris Bogdan Bănuţoiu.

Miercuri, 5 martie, la ora 19.00.

“Bârfe, zvonuri şi minciuni”, în stilul filmelor poliţiste

Monica Davidescu în Bârfe, zvonuri şi minciuni

O întâmplare bizară se petrece în casa viceprimarului New York-ului, chiar la aniversarea căsătoriei. Crimă? Tentativă de sinucidere? Sau şi una, şi cealaltă? Misterul trebuie elucidat pe loc de către invitaţii la petrecere, orice scurgere de informaţie le-ar pune în pericol cariera.

Suntem martorii unei situaţii atât de grave încât suspansul se amplifică, spaima devine comică, umorul erupe.

Cu o acţiune construită în stilul filmelor poliţiste, dar în ritm de comedie, piesa lui Neil Simon, celebrul scenarist şi dramaturg american, pare desprinsă din realitatea imediată. Dacă vă sună cunoscută ştirea că „un personaj” a încercat să se sinucidă, iar glonţul doar i-a atins urechea, este o simplă coincidenţă… Orice asemănare cu personaje din viaţa reală este pur întâmplătoare.

Regia şi ilustraţia muzicală: Ion Caramitru.

Decoruri: Cătălin Ionescu Arbore. Costume: Liliana Cenean.

Cu: Monica Davidescu, Marius Bodochi, Cecilia Bârbora, Silviu Biriş, Rodica Ionescu, Armand Calotă, Oana Ioachim/ Florentina Ţilea, Gavril Pătru, Victoria Dicu, Dorin And one.

Joi, 6 şi sâmbătă 8 martie, la ora 19.30.

“Nebun din dragoste”

Diana Cavallioti în Nebuni din dragoste

O piesă a unuia dintre cei mai cunoscuţi dramaturgi contemporani, Sam Shepard, un artist revoltat şi nonconformist, celebru nu numai în lumea teatrului, dar şi în industria de film de la Hollywood.

„O poveste despre iubiri vinovate şi secrete tragice de familie, despre trecutul care se transformă într-un demon ce naşte în protagonişti un puternic conflict interior care devine sursă a violenţei şi iraţionalităţii pasiunilor şi acţiunilor lor. Un spectacol provocator despre dragoste şi demonii ei, dar şi despre diferenţa uneori periculoasă, alteori salvatoare dintre realitatea individuală, subiectivă şi realitatea brută a faptului întâmplat”, scria Claudiu Goga.

Regia: Claudiu Goga.

Cu: Gavril Pătru, Diana Cavaliotti, Ioan Andrei Ionescu, Mihai Călin.

Vineri, 7 martie, la ora 20.00.

“Omul care a văzut moartea”

Marius Bodochi în Omul care a văzut moartea

Senzaţional! Planuri electorale date peste cap într-un oraş de provincie! Din cauza vieţii grele, un cetăţean a încercat să se sinucidă. În ultima clipă, este scos din apă. Salvatorul lui este declarat Omul Zilei. Oraşul îl vrea primar, familia este dezbinată. Politica va învinge dragostea?

Deznodământ tulburător! Informaţii noi arată că povestea a fost doar o farsă. Un impostor a înscenat totul în detaliu. Cine este până la urmă Omul care a văzut moartea şi a bulversat viaţa unui oraş?

Victor Eftimiu a scris nu mult, ci imens: 140 de volume, 40 de piese, 200.000 de versuri, 5.000 de articole literare şi a ţinut 1.000 de conferinţe publice. Comedia “Omul care a văzut moartea” trezeşte şi astăzi interesul pentru că pare ruptă din realitatea imediată. Haimanaua simpatică şi plină de haz, de tip hollywoodian, ajunge pe scena TNB în interpretarea lui Lari Giorgescu, tânărul actor nominalizat la ultima ediţie a Premiilor UNITER la categoria cel mai bun actor (pentru performanţa din “D’ale noastre”).

„Redimensionând statura şi personalitatea lui Al. Filimon, Costel Constantin propune (…) un «bărbat încă vital», care din blajin şi cvasiresemnat devine împătimit, care îşi dezvăluie în chip neaşteptat noi energii şi noi resurse de demnitate şi luptă pentru a-şi împlini «visul».

De admirat este şi Adela Mărculescu. Actriţa conferă Ralucăi Filimon (rol pe care l-a mai jucat, tot la Naţional, în 1997!) naturaleţe, căldură şi atent nuanţată implicare; o prezenţă ce dezvăluie un bogat evantai expresiv: sinceră preţuire, supunere tăcută, tăcere «diplomatică», tentative de semnalare a erorilor, şi de arbitrare între «pietrele tari» etc.

O compoziţie extrem de minuţioasă şi foarte atent elaborată şi executată ne propune şi Marius Bodochi. În Vagabondul, Lari Giorgescu se remarcă prin eforturile succesive de compoziţie şi prin dezinvoltura cu care alternează măştile. (…) Ipostazele insolenţei Vagabondului cu o aroganţă şi un tupeu ce ating absurdul, ca şi toate schimbările de identitate – atestă o bună energie şi sunt credibile. Iar replicile Vagabondului rostite de Lari Giorgescu rămân vii şi păstrează prospeţimea”, scria Natalia Stancu.

Regia: Dan Tudor.

Cu: Costel Constantin, Adela Mărculescu, Marius Bodochi, Florentina Ţilea, Răzvan Oprea, Lari Georgescu, Tatiana Oprea.

Vineri, 7 şi duminică 9 martie, la ora 20.00.

“Micul infern”, o veritabilă comedie

Ileana Stana Ionescu în Micul infern

O comedie despre iadul conjugal, aşa cum numim, cei mai mulţi dintre noi, instituţia matrimonială, un spectacol care propune publicului contemporan – pentru care o căsnicie de peste patru decenii poate părea curată utopie – un elogiu al vieţii de familie.

Un text de Mircea Ştefănescu, la fel de actual azi ca la data scrierii lui, în 1948, prin măiestria construcţiei şi a dialogului, prin hazul şi ironia replicilor, “Micul Infern” este o veritabilă comedie umană. O piesă la care vom afla dacă povara jugului conjugal se suportă mai uşor în trei şi dacă micul infern al căsniciei se poate transforma în Paradis.

„Distribuţia se pliază pe conceptul regizoral şi îl serveşte remarcabil. Pentru că atât rolurile cheie, cât şi cele secundare sunt ireproşabil interpretate. (…) Ileana Stana Ionescu … Actriţa deţine mijloace magice de expresie aplicate personajului , ce pare o bătrânică aparent inocentă, dar care spionează fiecare manifestare din familie şi o comentează prin nuanţarea sensului comic al replicii. Se fereşte de orice exagerare revuistică pentru a scoate personajul în prim-plan şi susţine continuu relaţionarea cu partenerii, astfel realizează un rol de zile mari. (…) «Micul infern» va câştiga şi de astă dată pariul cu Marele Public, oferind un spectacol de comedie longeviv pentru că beneficiază şi de o distribuţie de elită căreia regizorul i-a speculat harul pentru o comedie de calitate”, consemna criticul Ileana Lucaciu.

Regia: Mircea Cornişteanu. Scenografie: Clara Labancz.

Distribuţia: Ileana Stana Ionescu/ Rodica Popescu Bitănescu, Ilinca Goia, Liviu Lucaci, Marius Rizea, Dragoş Stemate, Daniel Badale, Fulvia Folosea. De Mircea Ştefănescu.

Sâmbătă 8 martie, ora 19.30.

“Dineu cu proşti” şi râsul eliberator

Ion Caramitru în Dineu cu proşti

Vreţi să vă distraţi, să uitaţi de griji, să vă amuzaţi, vreţi să râdeţi, şi iar să râdeţi, atunci mergeţi în curând să vedeţi această comedie savuroasă, bine construită, vie, alertă, eficace, cu o distribuţie perfectă…

O piesă de neuitat…

Dincolo de situaţiile ce provoacă râsul, de dialogurile explozive şi de mişcările comice, piesei nu-i lipseşte consistenţa psihologică…

Un spectacol pe gustul tuturor…

Titlul piesei lui Francis Veber e limpede ca „bună ziua”, dialogul nu intră în zone întunecate, scriitura e extrem de naturală. Tot respectul pentru mecanica râsului pusă-n funcţiune de Francis Veber. Piesa e o construcţie care „merge ca unsă”, gagul îşi regăseşte adevărata condiţie, apare exact în clipa în care-l aştepţi…

Francis Veber are marele talent de a scrie nişte fabule bine împănate cu lovituri de teatru. Râsul provocat de acest vodevil este imposibil de oprit.

Regizor, dramaturg şi scenarist francez, a debutat cu comedii de genul farsă în anii ’70. Fiu al unui cuplu de scriitori, în a cărui „filieră” îi regăsim pe celebrii Tristan Bernard şi Pierre-Gilles Veber (autorul filmului “Fanfan La Tulipe”), şi pe Catherine Veber, Francis Veber a lucrat ca jurnalist, dedicându-se apoi cu pasiune scenariilor pentru comedii. Primul succes important, filmul cunoscut şi de publicul nostru, “Le Grand Blond Avec Une Chaussure Noire” / “Marele blond”, cu Pierre Richard (1972).

Veber a lucrat pe ambele ţărmuri ale Atlanticului ca scenarist şi regizor. În 1998, a avut un mare succes internaţional cu “Le Diner de Cons” / “The Dinner Game” / “Dineu cu proşti”. Pentru acest film, vizionat de peste nouă milioane de francezi, realizat după comedia scrisă de el în 1993, Veber a fost nominalizat la premiul César pentru cel mai bun regizor şi a primit acest prestigios premiu pentru categoria cel mai bun scenariu. Jacques Villeret (interpretul lui François Pignon) a primit premiul pentru cel mai bun actor, iar Daniel Prévost, premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar.

Creaţiile lui, în care cruzimea se împleteşte cu blândeţea, se bucură de un mare succes de public. Veber stăpâneşte arta de a dibui personaje simple, dar pline de contradicţii, care ne seamănă atât de bine când el le adaugă acea tuşă de candoare, de naivitate, de stângăcie, pe care le face să evolueze în situaţii dificile, creând astfel comicul de situaţie de care spectatorii nu se mai satură…

Regia: Ion Caramitru.

Cu: Horaţiu Mălăele, Ion Caramitru, Medeea Marinescu, Alexandru Bindea, Teodora Mareş / Costina Ciuciulică, Dorin Andone / Tomi Cristin, Alexandru Georgescu.

Duminică, 9 martie la ora 20.00.

“Tectonica sentimentelor”

Ilinca Goia şi Liviu Lucaci în Tectonica sentimentelor

Tectonica sentimentelor ne dezvăluie un joc al orgoliilor în care un bărbat devine miza pentru care patru femei au hotărât să lupte: speranţa, dragostea pură, şansa pe care niciodată nu au avut-o, dovada că îşi pot depăşi condiţia. Povestea pătrunde în viaţa intimă a Parisului zilelor noastre, cel sofisticat, al băuturilor fine şi al hainelor scumpe, dar şi cel al străzii, al luptei dure pentru supravieţuire. Celebrul dramaturg şi scriitor francez imaginează două personaje provenind chiar din România, ţara atâtor prejudecăţi, unde promisiunea e întotdeauna în alta parte.

Într-un decor redus la esenţial, “Tectonica sentimentelor” ne arată că între alb şi negru e loc şi pentru roşu şi că a iubi nu este deloc uşor.

Eric Emmanuel Schmitt a finalizat Tectonica sentimentelor în urmă cu un an, în 2008, când a hotărât că o va monta el însuşi, la Théâtre Marigny din Paris. Piesa tratează teme care l-au preocupat constant pe autor precum întâlnirea dintre umilinţă şi orgoliu în dragoste sau confruntarea dintre adevăr şi minciună. „Trebuie să acceptăm să trăim în complexitate. Niciodată să nu simplificăm! Niciodată să nu amputăm! Cei care pretind că pot suprima dificultăţile sau contradicţiile existenţei, aceia sunt impostori!”, declara dramaturgul într-un interviu. Eric-Emmanuel Schmitt, romancier şi dramaturg francez, stabilit la Bruxelles, este unul dintre cei mai citiţi scriitori de limba franceză din lume, fiind tradus şi jucat în peste 50 de ţări şi deţinând numeroase premii internaţionale.

Regia: Nicolae Scarlat. Scenografie: Ştefania Cenean.

Cu: Ilinca Goia, Liviu Lucaci, Tamara Creţulescu, Carmen Ionescu, Valentina Zaharia.

Duminică, 9 martie, la ora 19.30.

Teatrul Maghiar din Cluj

“Dantelă”

Scenă din Dantelă

Piesa lui Angi Máté, “Mamó”, este asemeni unei bucăţi de dantelă veche. O confesiune însăilată din frânturi de amintiri, o mărturisire a unui copil orfan. Un puzzle format din destine care se ating întâmplător unele de celelalte. O înşiruire de fotografii vechi. Un lung monolog care reînsufleţeşte personaje ale copilăriei, locuri, culori, mirosuri, emoţii şi suferinţe. Toate acestea sunt redate prin ochii unei copile singuratice ale cărei zile triste şi pline de sărăcie sunt ţesute, în imaginaţia ei, asemeni unei dantele. Vorbele ei naive şi neobişnuite sunt în contrast cu întunecimea poveştii, cu slăbiciunea lui Mamó şi dificultăţile de zi cu zi. Cu inocenţă şi naivitate, ea se aruncă în lume, dorind să aparţină cuiva, pentru că ea este, de fapt, complet singură.

Regia: Kinga Mezei.

Adaptare scenică de Kornélia Góli şi Kinga Mezei, bazată pe romanul lui Angi Máté: “Mamó”.

Dramaturgia: Kornélia Góli, András Visky.

Decor: Kinga Mezei.

Muzica: Szilárd Mezei.

Cu: Andrea Kali/Csilla Albert, Melinda Kántor, Anikó Pethő / Enikő Györgyjakab, Sándor Keresztes, Loránd Váta, Balázs Bodolai, cât și muzicienii: Viola Csiszér / Anna Szallós-Kis, Kinga Szabó Kati, Attila Szabó József.

Cu supratitrare în limba română.

Marţi, 4 martie, ora 20.00.

“Leda”, în premieră pe ţară

“Leda” este singura dramă din ciclul dedicat familiei Glembay, pe care autorul, Miroslav Krleža, a intitulat-o „joc de dragoste”, iar mai târziu comedie. Încheind pe un ton glumeţ imensul ciclu „Glembaj”, Leda începe după actul sexual al protagoniştilor, după care urmează, în mod ritmat, o serie de înşelătorii pe tot parcursul piesei. Leda este în realitate un joc al dragostei, un joc al corpului şi al cuvintelor cu dragostea, cu nuanţele şi variaţiunile acesteia, în funcţie de doleanţele, interesele şi capriciile reprezentanţilor clasei burgheze şi a aristocraţiei. O pătură socială care, după Krleža, este „condamnată la moarte” după Revoluţia din Octombrie.

Spiritul decadent al dramei, hedonismul personajelor sunt completate de damele de trotuar, care vânează clienţi, în timp ce la „locul de muncă”, în decorul ceţos al străzilor, sunt dezvăluite intrigile dintre ultimii Glembay şi cei pe care îi întâlnesc, conduşi de dorinţele şi interesele lor.

Regia: Robert Raponja. Dramaturgia: András Visky. Scenografia: Carmencita Brojboiu. Coregrafia: Ferenc Sinkó. Muzica: Massiomo Brajković.

Cu: Ervin Szűcs, András Hatházi, Enikő Györgyjakab, Zsolt Bogdán, Emőke Kató, Attila Orbán, Réka Csutak, Andrea Vindis, Csilla Varga

Corul damelor: Rita Sigmond, Melinda Kántor, Andrea Vindis.

Travestiţi, Mascaţi, Muzicieni: Balázs Bodolai, Alpár Fogarasi, Szabolcs Balla.

Cu supratitrare în limba română.

Sâmbătă, 8 martie, ora 20.00. Interzis tinerilor sub 16 ani!

“Victor sau copiii la putere”

Victor sau copiii la putere

Curentele de avangardă, printre care şi suprarealismul, resping categoric genurile tradiţionale. În principiu, ele resping şi teatrul, considerându-l doar o întreprindere comercială menită să satisfacă nevoile societăţii burgheze. Nu exclud însă posibilitatea de a folosi, din când în când, mijloacele de expresie ale teatrului. Este însă neacceptabil pentru ele ca cineva să fie interesat de teatru mai serios sau pe o perioadă mai lungă.

Ei bine, monsieur Roger Vitrac a fost şi el un reprezentant de seamă al suprarealismului, până când a început să scrie piese şi a fondat un teatru, împreună cu Antonin Artaud şi Robert Aron. Cei trei au întemeiat unul din teatrele cele mai revoluţionare ale primei jumătăţi a secolului XX, “Théâtre Alfred Jarry”, care a funcţionat între 1926 şi 1930, drept care suprarealiştii l-au exclus pe Vitrac din gruparea lor.

În ciuda excluderii şi a anatemei, este de netăgăduit faptul că piesa lui Vitrac, pe care “Comédie des Champs-Elysées” a prezentat-o în data de 24 decembrie 1928, “Victor sau copiii la putere”, nu este o dramă suprarealistă, sau cel puţin nu este marcată prea mult de particularităţile stilului.

Privind lista de distribuţie a dramei, s-ar părea că avem de-a face cu una din piesele de bulevard care copleşeau scenele pariziene din acea vreme. Însă după ce aflăm că protagonistul, care îşi sărbătoreşte a noua aniversare, Victor are o înălţime de 181 centimetri, începem să ne dăm seama că nu este vorba neapărat de reprezentarea realistă sau imitaţia unui segment din viaţa burghezilor. Prima scenă aduce deja o serie de provocări: Victor, copilul de nouă ani, o manipulează pe cameristă spărgând o vază de Sèvres de mare valoare, după care o suspectează de servicii sexuale oferite patronilor săi. Iluzia lumii şi a valorilor burgheze se prăbuşeşte în câteva clipe, imaginea acestei lumi răsturnate pe dos fiind întărită şi de schimbul de replici dintre cameristă şi copil.

Ne confruntăm cu o lume bulversată care şi-a pierdut valorile, în care adulţii citează lungi pasaje din enciclopedia Larousse, vorbesc simultan şi se comportă ca nişte copii. Nu ne mirăm că Victor îl „călăreşte” pe generalul Lonségur sosit la cină, că adulţii îşi trăiesc poftele sexuale excesive şi se înşală în faţa copiilor, că o doamnă apărută din întâmplare, Ida Mortemart, este cea care trezeşte în Victor sentimente adevărate, şi că după plecarea ei toată lumea o ia razna, comportamentul uman devine imprevizibil, iar funcţionarea limbii contrazice regulile minţii lucide.

Toate acestea ne duc cu gândul la marca mişcării suprarealiste: viaţa este de fapt vis, halucinaţie, hipnoză.

Regia: Silviu Purcărete.

Scenografia: Dragoş Buhagiar.

Muzică: Vasile Şirli.

Cu: Áron Dimény, Zsolt Bogdán, Emőke Kató, Csilla Varga, Csilla Albert, Ervin Szűcs, Andrea Vindis, József Biró, Imola Kézdi, Levente Molnár.

Cu traducere simultană la cască în limba română.

Interzis tinerilor sub 14 ani.

Duminică, 9 martie, ora 20.00.

Teatrul Naţional „Radu Stanca”

“Scrisori pierdute”, un spectacol despre singurătate

Scrisori pierdute, un spectacol de Bogdan Sărătean

„Scrisori pierdute” este un spectacol despre singurătate, dragoste şi compasiune, ce propune o întâlnire imaginară cu copilul din Kurt Cobain, cu demonii lui Antonin Artaud şi ai lui Vincent Van Gogh, cu erosul relaţiei lui Henry Miller cu Anais Nin, sau cu dorul lui Yoko Ono pentru soţul ei John Lennon. „Am răsfoit împreună cu actorii zeci de scrisori. Scrisori scrise acum sute de ani, scrisori scrise alaltăieri. Scrisori scrise de regine, de artişti, de mame, de revoluţionari, de poeţi, de oameni obişnuiţi. Fiecare cu aerul ei, fiecare cu povestea ei”, a declarat Bogdan Sărătean, autorul piesei, în timpul repetiţiilor. Născut din nostalgia răsfoirii unei scrisori din hârtie, transformată azi într-un obiect virtual, spectacolul studenţilor Departamentului de Artă Teatrală din Sibiu face o cronică a omului modern în relaţie cu lumea din jur.

„Scrisori pierdute” este cel de-al doilea spectacol prezentat de studenţii actori din Sibiu în cadrul Proiectului European „Teatrul Modern – Mijloace Moderne”, după ce în prima etapă a proiectului aceştia au prezentat spectacolul „Multimedia Project” în regia lui Şerban Puiu, cu premiera în data de 26 aprilie 2012.

Proiectul „Teatrul Modern – Mijloace Multimedia” este implementat de Asociaţia “Centrul Multimedia Teatru74” din Târgu-Mureş în parteneriat cu Universitatea de Arte din Târgu-Mureş, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu şi Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu şi are ca obiectiv general organizarea, pe parcursul a doi ani consecutivi, a două stagii de practică profesională în domeniul „teatrului modern”, cu accent pe mijloace multimedia. Grupul ţintă al proiectului este format din studenţii celor două facultăţi de teatru din regiunea centru: Târgu-Mureş şi Sibiu, de la specializările actorie, coregrafie, animaţie – teatru de păpuşi, regie şi scenografie. Conform programului, la finalul fiecărui stagiu de practică, se vor organiza evenimente de diseminare a rezultatelor proiectului, pe parcursul a trei zile. În cadrul acestor evenimente, organizate în Sibiu şi Târgu-Mureş, vor fi prezentate spectacolele rezultate în urma stagiului de practică şi se vor organiza conferinţe de presă şi dezbateri privind spectacolele şi aspecte legate de desfăşurarea proiectului, cu participarea studenţilor implicaţi în proiect, dar şi a publicului.

Toate spectacolele din cadrul acestui proiect vor avea ca tematică utilizarea mijloacelor multimedia, fie ca instrumente moderne de expresie, fie ca alternativă la decorul clasic.

Din distribuţia spectacolului fac parte studenţii Mădălina Dorobanţu, Claudiu Fălămaş, Ştefana Geleriu, Andrada Grosu, Diana Lomotă, Constantin Podu, Andrada Poplăcean, Alexandra Roatiş, Mihaela Şandru, Angelica Cosma, Sebastian Dobrescu, Florentina Dumitru, Valeriu Iarca, Raluca Ivan, Oana Marin, Alexandra Mihalache, Robert Mihart, Andreea Moşoiu, Fabiola Petri, Alexandru Udrea şi Claudiu Urse.

La acest proiect şi-au adus contribuţia scenograful Mihai Păcurar şi coregrafa Adriana Bârză, precum şi actorii Dana Taloş, Codruţa Vasiu, Laura Ilea şi Viorel Raţă. Un element surpriză va fi muzica pentru acest spectacol care reprezintă o creaţie originală a studentului Claudiu Fălămaş.

Spectacolul poate fi vizionat în 8 martie, la ora 20.00.

Următoarea reprezentaţie a spectacolului „Scrisori pierdute” va avea loc duminică, 30 martie, ora 20.00, tot la Studioul CAVAS.

Teatrul Roşu

„Trăieşte-ţi fanteziile”, un spectacol picant şi comic

Pentru că “nici o altă specie nu reuşeşte să complice treburile în ceea ce priveste sexul cu atât de mult umor involuntar, cum o face specia umană, cu tabuurile, convenţiile şi inversările bărbat-femeie, cu nevoile sale de putere şi dragoste, mereu în conflict”, argumentează John Tobias în spectacolul ”Trăieşte-ţi fanteziile”, într-o satiră la adresa cărţilor motivaţionale. De exemplu: „Ce puteţi face pentru a avea o viaţă perfectă“… „Cum puteţi avea un cuplu perfect”… „Cum puteţi deveni o femeie perfectă”… sau „un bărbat perfect”… şi multe alte forme ale perfecţiunii pe care, cu siguranţă, nu le poate atinge nimeni niciodată.

Un cuplu, a cărui atracţie reciprocă s-a diminuat de-a lungul timpului, găseşte soluţia pentru resuscitare. Salvarea? Cartea doctorului Leopold Baumgartner: „Trăieşte-ţi fanteziile – o carte utilă pentru sănătate şi fericire“. De aici se declanşează o comedie de situaţii plină de savoare şi dinamism, cu răsturnări surprinzătoare şi scene de un comic dezlănţuit, în cel mai clasic stil bulevardier, în care sunt implicaţi, pe lângă cuplul Cucu, şi vecinul voyeur şi hoţul bolnav de ulcer, intrat în apartament.

Regie: Bogdan Gagu.

Scenografie: Razvan Plăiaşu.

Distribuţie: Cătălin Stelian, Cristi Martin, Silvia Gagu, Adriana Guluţanu, Alin Brancu.

Duminică, 9 martie, la ora 20.00.