Ioan de Hunedoara – Guvernator al Ungariei

La începutul lunii iunie, anul 1446, Dieta Ungariei (mai corect, Țările Sfintei Coroane, adică Ungaria, Croația, Dalmația și Slavonia, care aveau și ele reprezentanți în Dietă) îl alege pe Ioan Huniade  în funcția de regent al regatului, funcție pe care a ocupat-o  până în anul 1453.

Alegerea lui Ioan de Hunedoara la conducerea Regatului Ungariei a fost posibilă datorită prestigiului pe care-l câștigase, în strălucitele campanii pe care le-a condus împotriva turcilor, în timpul cărora a dat dovadă de înalte calități atât în timpul victoriilor, cât și în timpul înfrângerilor. După cruciada de la Varna (1444), care s-a încheiat cu un eșec și cu decesul Regelui Vladislav I, în Ungaria s-a declanșat o puternică criză politică internă. Ioan de Hunedoara, reîntors din campania de la Dunăre, a avut timpul necesar pentru consolidarea situației interne. Astfel, în Dieta Ungariei  din 1 iunie 1446 a fost recunoscut dreptul la succesiune al lui Ladislau Postumul, însă deoarece acesta era minor se decide alegerea unui guvernator provizoriu până la împlinirea majoratului regelui.

Marii baroni au vrut să se retragă din Dietă, după obicei, pentru a se sfătui între ei asupra persoanei pe care să o propună. Nobilimea comitatensă, puternic reprezentată în Dietă, se opuse acestei dorințe, strigând numele lui Ioan Huniade. Baronii nu au mai avut mare lucru de făcut, Huniade devenind regent (guvernator) al Ungariei.

Doar Huniade s-a opus alegerii într-un rang atât de înalt, pe care nu-l râvnea (cel puțin aparent). I se atrage atenția că toţi nobilii sunt obligați să se supună hotărârilor dietei. Ioan de Huniade va depune jurământul, în limba maghiară, nu în cea latină, cum se obișnuia. De la 13 iunie, actele oficiale și legile se emit deja în numele său. Deci sprijinit de nobilimea provincială a fost ales în unanimitate guvernator al Ungariei.

Ca o notă personală trebuie să remarc că pe vremea aceea Regatul Maghiar era cum este România la ora actuală. Fiecare lupta pentru interesele personale nu lupta pentru țară, ca și partidele politice din zilele noastre .

Revenim  un pic mai devreme pentru a înțelege situația în care se găsea Ungaria.

În februarie 1445, regatul maghiar este împărțit provizoriu în câteva regiuni, fiecare în frunte cu unul până la trei „căpitani”, având la dispoziție forte armate și fiind însărcinați cu menținerea ordinii. Ioan Huniade, păstrând slujbele anterioare de voievod al Transilvaniei și comite de Timiș, devine și căpitan al ținuturilor de la răsărit de Tisa (Crișana).

Sistemul acesta nu dă însă rezultatele așteptate. Ioan Huniade, în schimb, și-a luat cât se poate de în serios noua lui calitate. În scaunul episcopal de la Oradea, rămas vacant, îl numește pe vechiul prieten, Zrednai Vitéz János/loan Vitéz de Zredna. Îi obligă pe nobilii din același ținut, într-o adunare comitatensă, să-i jure ascultare și sprijin în lupta împotriva celor care tulbură și jefuiesc acele părți ale regatului.

Un lucru nu tocmai des pomenit de o parte a istoricilor români se referă la una din hotărârile Dietei din aprilie 1445, prin care se reafirmă dreptul iobagilor de a se muta de pe un domeniu pe altul, cu condiția de a-și fi achitat darea după pământ, așa numitul „terragium” și alte obligații legale.

Cel care a început conflictul, în anul 1445, a fost Frederick al III-lea. Frigyes, pe atunci doar rege al romanilor/Rex Romanorum care a atacat comitatele vestice ale Ungariei (la sfârşitul aceluiași an). Ca urmare, prima sa acțiune militară ca regent a fost să-l atace pe viitorul împărat romano-german Frederic al III-lea (din 1452), din cauza refuzului acestuia de a-l elibera pe regele minor Ladislau al V-lea.

După ce a jefuit ducatele Stiria, Carintia și Carniola, a amenințat în mod direct chiar Viena, însă, datorită dificultăților din alte zone al regatului, în special cu turcii otomani, Ioan Huniade a fost nevoit să semneze un armistițiu cu Frederic al III-lea, armistițiu care a durat doi ani, retrăgându-se din toate teritoriile ocupate.

Conform istoricului ardelean Liviu Cîmpeanu, campaniile lui Ioan Huniade în Austria, din anul 1446 (una primăvara și alta toamna) nu au avut ca urmare ocuparea vreunei provincii, nu a fost ocupată nici măcar o fortificație, ci au fost simple raiduri de jaf, pentru a-l determina pe regele romanilor să încheie pacea (sau, cel puțin, un armistițiu). Potrivit expresiei plastice dintr-un raport italian de mai târziu, Frederick al III-lea se temea de Ioan Huniade, „precum diavolul se teme de apa sfințită!”.

Pe plan administrativ și economic, atât în calitate de voievod al Transilvaniei, cât și de guvernator al Ungariei, Ioan de Hunedoara a luat numeroase măsuri care au favorizat dezvoltarea economică și instaurarea ordinii și autorității în stat.

A ridicat nivelul taxelor și impozitelor colectate, dar nu prin apăsarea iobăgimii, ci prin introducerea de metode noi, mai moderne de cultivare și exploatare. A atras de partea sa cnezii români, cărora le-a oferit numeroase danii ca urmare a faptelor de vitejie. Unor orașe de pe moșiile sale le-a dat dreptul de târg. A refăcut și construit numeroase cetăți și castele. A sporit legăturile diplomatice, militare și economice cu Țările Române. În 1453 renunță la titulatura de guvernator, având însă până la moartea lui titlul de căpitan suprem al Ungariei.

Tot ca notă personală, cum a ajuns prenumele lui Huniade din Ioan (sau János/Johann) în Iancu nu am înțeles niciodată.

Surse text și foto: Tudor Duică „În 5 iunie 1446, Dieta Ungariei îl alege pe Ioan Huniade  în funcția de regent”; Pagina da Metta „Muzeul Castelul Corvinilor”, articolul „La 5 Iunie 1446 – Ioan de Hunedoara este ales Guvernator al Ungariei”; Camil Mureșan – Iancu de Hunedoara, ed. Științifică, 1968.