Iran: Atacul american este iminent

O recentă simulare de război realizată de Die Welt împreună cu Universitatea Helmut Schmidt a plecat de la scenariul unui posibil pas al Rusiei împotriva Lituaniei, sub acoperirea unei false crize umanitare în Kaliningrad. Rusia intră în Lituania sub pretextul gestionării crizei, cu scopul de a ocupa orașul strategic Marijampolė, care controleză coridoul Suwalki, legătura terestră dintre statele baltice și Polonia/NATO. Exercițiul s-a încheiat cu ezitarea Germaniei și a aliaților, fără un răspuns imediat în baza Articolului 5. Moscova ocupă orașul și pune Alianța în fața unui fapt împlinit. A fost mai degrabă o simulare politica decât una militară. În simulare, Germania nu face decât să reacționeze la mișcările Rusiei și încearcă să dezescaladeze la fiecare pas.

Dilemă strategică în Iran

Acum, scenariul de mai sus se poate repeta în Iran, cu posibilitatea începerii unui război cu Statele Unite și Israel. Regimul de la Teheran este în fața aceleiași dileme strategice. Dacă ar fi sigur că SUA doresc distrugerea completă a țării, ar putea iniția prima lovitură, cât mai surprinzător și puternic. Cu cât Iranul amână, cu atât Statele Unite își vor poziționa armata mai bine pentru un atac. Decizia Teheranului este riscantă, pentru ca un atac asupra SUA va anula orice șansă de negociere, precum și scenariul unor lovituri militare limitate asupra Iranului.

Toată suflarea din Iran așteaptă. Regimul așteaptă mișcarea diplomatică sau militară a Statelor Unite. Mișcarea de protest de la începutul acestui an așteaptă un semnal tot din partea Washingtonului – un mesaj de susținere a drepturilor omului, care se lasă însă așteptat. Administrația Trump vorbește doar despre programele nuclear și balistic ale Iranului.

Iranul este sub ultimatum american. Se împlinește o săptămână de când președintele Donald Trump a dat Teheranului 10-15 zile pentru a accepta un acord nuclear și balistic cu SUA. Ar fi un acord care ar opri aceste programe. Oficialii de la Teheran negociază indirect, prin intermediul Omanului, la Geneva. Sunt dispuși să facă concesii doar în privința programului nuclear, doar o limitare a îmbogățirii uraniului, nicidecum renunțarea la acest procedeu în Iran.

Iranul, încercuit de armada americană

Statele Unite au adus în jurul Iranului forte militare mai puternice decât la începutul invaziei din Irak, in 2003. Portavionul USS Abraham Lincoln și grupul său de lupta sunt în Marea Arabiei, portavionul USS Gerald Ford și grupul său de lupta sunt în Marea Mediterană, la baza NATO din Creta. Sunt mobilizate 2-3 submarine, 250 de avioane, 70 de avioane de realimentare, baterii Patriot și THAAD, între 11 și 13 distrugătoare. Avioanele britanice din Cipru vor asigura apărarea împotriva dronelor și rachetelor de croazieră.

Obiectivul inițial al SUA a fost forțarea concesiilor iraniene în cadrul negocierilor, o operațiune în forță dar de scurtă durată, vizând în special facilitățile nucleare și sistemele de rachete ale Iranului. Regimul ar fi rămas neatins. Semnalele din Iran nu au fost pe placul administrației Trump. „Nu vreau să folosesc cuvântul «frustrat», pentru că Trump înțelege că are o mulțime de alternative, dar este curios, este curios de ce nu au — nu vreau să folosesc cuvântul «au capitulat» — dar de ce nu au capitulat”, a spus, la Fox News, negociatorul Steve Witkoff.

Acumularea tot mai mare de forțe militare în jurul Iranului arată însă că acest obiectiv poate fi înlocuit oricând cu atacuri de lungă durată, cu scopul decapitării regimului de la Teheran, mergând până la schimbarea de regim.

Presa israeliană: SUA pregătesc o ”campanie de uzură” in Iran

Oficiali americani din domeniul apărării, alături de înalți responsabili israelieni din domeniul securității care au fost recent la Washington, au susținut că o operațiune de scurtă durată nu ar atinge obiectivele strategice. Ar întârzia, dar nu ar desființa programul nuclear al Iranului. Ar lăsa în mare parte intactă producția de rachete balistice. Nu ar slăbi în mod semnificativ aparatul intern de securitate al regimului. De asemenea, nu l-ar constrânge pe liderul suprem Ali Khamenei să accepte concesiile ample cerute de Trump, inclusiv limitări privind rachetele balistice și încetarea sprijinului pentru interpușii Iranului din regiune.

”În locul unei lovituri scurte și decisive, de o zi sau două, planificatorii militari americani pregătesc acum o campanie amplă și susținută pe teritoriul iranian. Conceptul, potrivit evaluărilor de securitate de la Washington și Ierusalim, prevede o „campanie de uzură” de câteva săptămâni, menită nu doar să pedepsească, ci să remodeleze postura strategică a Iranului”, scrie Yedioth Ahronoth.

Trump, contrazis de propria echipă

„Probabil că mai au o săptămână până să obțină material pentru fabricarea unei bombe la scară industrială”, a susținut Witkoff, la Fox News. O asemenea declarație contrazice total afirmațiile secretarului Apărării, Pete Hegseth, și ale președintelui Trump. Cei doi au declarat că facilitățile nucleare iraniene au fost ”distruse” de loviturile americane din iunie 2025, în timpul așa-zisului război de 12 zile dintre Israel si Iran. Apoi, termenul de ”o săptămână” până la fabricarea bombei nucleare iraniene arată că Wittkof nu acționează ca un diplomat în căutarea unui acord, ci încearcă să obțină aprobarea opiniei publice pentru un nou război.

Nu doar Witkoff face asta. ”Dacă nu îndepărtăm regimul iranian acum, nu o vom face niciodată și copiii noștri și oamenii care iubesc libertatea nu ne vor ierta vreodată”, scrie jurnalistul conservator Mark Levin. Iar, într-un interviu cu Tucker Carlson, ambasadorul SUA in Israel, Mike Huckabee, declară că Israelul are „dreptul biblic” de a cuceri Orientul Mijlociu. Efectul interviului oferit lui Tucker Carlson pare mai degrabă să fie în favoarea Iranului. Diplomațiile din Arabia Saudita, Egipt, Iordania, Emiratele Arabe Unite, Indonezia, Pakistan, Turcia, Qatar, Oman, Liban, Siria au condamnat declarațiile ambasadorului SUA. Rămâne însă de văzut dacă revolta statelor musulmane a schimbat planul de atac al Casei Albe.

Aparenta campanie pentru schimbare de regim în Iran pleacă de la insistențele că Iranul trebuie să negocieze. Însă Iranul a negociat cu Occidentul ani de zile și a ajuns și la un acord nuclear semnat și de Statele Unite, în 2015. Însă Donald Trumpo a retras SUA din acel acord, în primul său mandat. Chiar și după ce s-a angajat în noi negocieri cu noua administrație Trump, în vara anului trecut, Iranul a fost ținta loviturilor militare americane și israeliene din iunie 2025.

Îndoielile generalilor americani

Șeful statului major interarme din SUA, generalul Dan Caine, nu ar vedea cu ochi buni un atac asupra Iranului, spun surse citate de Washington Post. Caine vorbește despre stocurile limitate de arme ale SUA, pe fondul războiului din Ucraina și al celui din Gaza. Donald Trump a reacționat imediat și a arătat că este vorba despre ”știri false”, că relatările din presa sunt ”100% greșite” și că generalul Caine nu este împotriva unui război în Iran. ”Dacă nu ajungem la un acord, va fi foarte rau pentru acea țară”, a scris Trump, pe Truth Social. Negocierile vor fi reluate, la Geneva, pe 26 februarie, iar ultimatumul lui Donald Trump ar trebui să se încheie o săptămână mai târziu

Spaimele monarhiilor din Golf

Dincolo de Iran, îngrijorările cele mai mari sunt în statele arabe, în special în monarhiile din Golf aliate cu Statele Unite. Având în vedere dislocarea unor forțe atât de mari în zona Golfului, președintele Trump nu mai poate face pasul înapoi, consideră aliații regionali ai SUA. Nu doar forțele americane, ci și aceste tari vor fi vizate de riposta iraniană. Nu este vorba doar despre bazele americane de pe teritoriul lor, ci și despre rafinării și câmpuri petroliere. În 2019, Iranul a bombardat facilități petroliere saudite.

Iar coșmarul este blocarea de către Iran a strâmtorii Hormuz, prin care trece zilnic peste 20% din petrolul comercializat în întreaga lume. Blocarea totală a strâmtorii ar afecta grav și Iranul, motiv pentru care Gărzile Revoluției Islamice au pregătit un plan de „blocare inteligentă”, care să permită comerțul cu China, nu însă și cu Occidentul, scrie Iranwire. În acest caz, spaima monarhiilor din Golf va deveni și una europeană, cu toată tranziția la energia verde. O explozie a prețului petrolului poate afecta și șansele Partidului Republican din SUA la alegerile din luna noiembrie.

Către o  hegemonie israeliană în Orientul Mijlociu?

Însă, dincolo de impactul economic al unui conflict SUA-Iran, statele arabe se tem de Israel. ”Bombardarea Iranului nu este în interesul statelor arabe din Golf. Neutralizarea regimului actual, fie prin schimbare de regim sau reconfigurarea conducerii, poate duce la o hegemonie fără precedent a Israelului, care nu este în interesul statelor din Golf”, spune un expert din Kuweit, citat de The New York Times.

Hezbollahul creat și finanțat de Iran a fost decapitat și decimat începând din 2023. La fel și gruparea Hamas. Iranul nu mai are banii necesari pentru a finanța înarmarea aliaților hutiți din Yemen. Regimul aliat al lui Bashar al Assad din Siria a căzut. Israelul a ocupat o zonă tampon suplimentară lângă Înălțimile Golan, la fel și în sudul Libanului.

Insistențe pentru negocieri

În Iran, protestele de la începutul anului pot genera inclusiv mișcări secesioniste în zona predominant azeră din nord, în zona sud-estică a Belucistanului. La fel ca în cazul Federației Ruse, think tank-urile neoconservatoare au studiat scenariul dezintegrării Iranului, cu un nucleu persan lipsit de ieșire la mare. Amenințarea iraniană la adresa statelor arabe s-a diminuat mult. ”Acum, pentru liderii din Orientul Mijlociu amenințările s-au schimbat: cele mai mari riscuri sunt generate de Israelul expansionist și agresiv și de haosul prăbușirii statului iranian”, scrie, pentru Chatham House, analistul Galip Dalay.

Turcia a propus un proces de negociere etapizat, fără un acord cuprinzător de tip „pachet complet”, pentru a face negocierile și concesiile mai ușor de acceptat pentru Iran. Pentru guvernul iranian, nu există un scenariu favorabil. Fiecare opțiune este plină de riscuri, mai ales în contextul recentei reprimări brutale și sângeroase a protestatarilor. Regimul par să atârne de un fir de păr și se bazează pe absența unei opoziții populare organizate pentru a se menține la putere. Totuși, îngrijorași de umplerea de către Israel a vidului creat de prăbușirea Iranului, liderii regionali consideră că Statele Unite trebuie să ofere diplomației regionale o șansă.