Jurnalul unui Președinte iubit de popor (13)

1. Iată ce comentează presa stelară despre Jurnalul unui Președinte iubit de popor:

Ce e dragostea unui popor pentru conducătorul său? E magnetism? E doar chimie magică? E doar o boare de primăvară? Sau nimic din toate astea? E doar o iluzie? O părere, un abur, o rătăcire? Poate avea habar un singur om de toate nebuniile poporului său? Poate el să bănuiască toate dorințele ascunse a milioane de oameni? El, Președintele! Răsărit de cine știe unde, ieșit dintr-o cavernă galactică, din fundul oceanului, dintr-un vis! E o speranță sau o osândă! Are o viață exemplară sau de tot rahatul. E om și el, are boli, are vise erotice, e flecar sau introvertit. Trage cu ochiul după gagici și e vulnerabil la amăgitoare laude și lingușeli perverse. E înalt sau scund, e certăreț sau viteaz. E mintos sau tâmpit de-a dreptul. E haios sau n-are sare și piper. E negru, e alb, e galben, e portocaliu, e verde sau albăstrui. Vine de pe altă planetă sau, dimpotrivă, de la noi din cartier. E neînțeles sau bolovănos. Râde în gura mare sau poartă sâmbetele tuturor, mocnind în el. Se revarsă când te aștepți mai puțin. Bea de stinge, fumează așijderea, e neîncrezător, neiertător sau isteț. Vede peste tot dușmani. Adulmecă spionii de la o poștă. E lăudăros și arogant. E un marțafoi și jumătate. E generos și bun. E darnic. Nu e slugarnic. E politicos sau, cine știe, drăcos nevoie mare. E de familie bună sau e un bătut al sorții, vindicativ, guraliv și răzbunător. Nu-i treci pe dinainte. Îi dai mereu dreptate. Nu ieși din vorba lui. Te lași călcat de el în picioare, te răzvrătești, îl urăști, ești adoratorul lui pe față. (New York Space Newspaper)

Un jurnal abracadabrant, incredibil, necredibil, plin de confuzii și de adnotări neesențiale. Niște mărturisiri care nu au legătură cu realitatea. O însăilare de fapte politice de necrezut, într-o exprimare anostă și naivă. Fără stil, fără metaforă, fără consistență. (Săptămâna Socialistă Saturniană)

O feerie cosmică, brodată pe fapte reale, stelare și galactice de o anvergură rară. O scriitură entuziastă, angajată, profesionistă. Un elan conducător ca un fir roșu care animă masele într-un fel nemaivăzut. O lectură susținută, insurgentă, revoluționară. Un manual adevărat pentru orice conducător care-și iubește poporul stelar cu adevărat. (Liberatorul Marțian Progresist)

În mod evident, avem de-a face cu un fake ordinar, pus la cale de oculții purpurii, de pe planeta President, care vor să ne păcălească fără nerușinare cum că ar exista un astfel de Președinte pe lumea asta stelară inimaginabilă. Nici nu merită să vă bateți capul cu lectura acestei aiureli care nu are nici în clin nici în mânecă cu stilul jurnalier cu care ne-au obișnuit mai toți genialii președinți pe care i-a avut planeta noastră. (Conservatorul Movuliu Înstelat)

2. Iată ce spun Comentatorii Stelari despre Jurnalul unui Președinte iubit de popor:

Venusianul Perplexat și Sictirizat: Băi, nea Bufnilă, cu aiureala asta ridicolă te-ai făcut de cacao în toată galaxia, să știi. Mă mir că te mai citesc și ăia unu’ sau doi care te mai citesc. Țara arde și baba se piaptănă, nea Bufnilă.

Saturnian Bosumflat și Scofâlcit: Faza cu maratonistul, din Episodul 1 al acestui Jurnal a fost foarte mișto. De fapt e singura fază credibilă din tot Jurnalul. Taică-meu a fost maratonist și a alergat de la Boston la Vladivostok. Am mai avut un vecin care a fost maratonist și el, a alergat de la Cairo la Tokio. Cum de a fost posibil așa ceva? Păi a fost posibil după ce oceanele s-au evaporat bine mersi. Liberalismul și Socialismul s-au sufocat și au murit. Dar, scuzați-mă, am început să bat câmpii.

Neptunianul Zgârciobar Aproximativ: Nu mă puneți la socoteală degeaba, nu-mi place Bufnilă și basta. Crede că e dar nu e. Mie îmi plac la nebunie deviațiile, onomatopeele perverse și strigătele de cătănie. Chestiile astea siropoase, cu Președinți iubiți aiurea de popor, sunt total tâmpite și ireale. Poporul trebuie să-i bage-n viteză pe Președinți, să-i pună la treabă tot timpul nu s-o lălăie în amorțeli din astea siropoase. Bufnilă nu are legătură cu realitatea, el visează cai verzi pe pereți, e complet idealist (EDITAT), nerealist pur-sânge…

Un Marțian Komunist: Ce e cu vrăjeala asta de Jurnal? O să fie Bufnilă, tocmai el, Președinte, la Sfântu’ Așteaptă! Cine e el, poate să-mi spună cineva? Să-l destituie el pe mahărul de la Serviciile Secrete Externe?! Cine pune botu’ la prostia asta?! Și, pe urmă, ce e cu toate personajele și țările și imperiile astea aiuristice? Există ele în realitate în galaxia noastră? Hai, băi, să fim serioși!

Plutonianul Șmecher și Irascibil: Ce Președinte iubit de popor? Eu vreau dejecții, scârnă și puroi! Lasă prostiile cu dragostea poporului că nu se există, domnule așa-zis scriitor de SF! Nu vezi că nu te bagă nimeni în seamă? Ți-am mai zis, arzi gazu’ de pomană. N-au nici un fel de umor însăilările astea. Politică? Dar ce știi despre Politică? Știi că demnitarul sovietic de la New York, ăla cu lovele grase, colecționează jupoane de culoare roz? Dar numai de culoare roz?! El a cumpărat juponul ministresei austriece de externe, dacă încerci să pricepi cum de fapt decurge istoria lumii și politica mondială! Dar tu nu pricepi, n-ai cum! N-ai instalație pentru asta!

3. Știri care au fost cenzurate din manuscris de una dintre editurile de pe planeta Marte care a publicat Jurnalul unui Președinte iubit de popor:

Mafia sicialiană decimată: America nu reuşeşte să prindă Iranul pe picior greşit. Africa de Sud are o problemă cu frigul. Un val tsunami acoperă Australia. China ocupă Japonia. Europa se zbate în degringoladă, periferiile se revoltă. Mafia siciliană este decimată de Yakuza într-un raid fulger. Cămătarii de Lipscani sunt linşaţi într-o noapte de grupările Dragonului Roşu. India este invadată de Pakistan. PDL-ul se dizolvă datorită unor lupte interne. PSD-ul este fragmentat în trei mari grupări politice. Guvernul lui Becali este arestat de hunta revoluţionară.

Finanțatorii adevărați ai lui Hitler : Statuia lui Ion Iliescu este vandalizată. Nova USLA îi execută sumar pe toţi trădătorii patriei din ultima mie de ani. La Berlin se fac dezvăluiri zdrobitoare despre finanţatorii lui Hitler. În Forumul Realităţii, Bufnilul blogăreşte disperat în timp ce toată lumea îl înjură cu năduf. Trei Meduze zdrenţuite îşi iau zborul către planeta Marte. Phoenix face o cântare de zile mari exact în clipa în care tancurile chinezeşti atacă dezlănţuite o baterie de puşcaşi marini aflaţi baricadaţi într-o cazarmă din Pipera.

Minerii din Lupeni : Europa se aşează la masa negocierilor cu Rusia şi promite să renunţe la toate ţările estice, chestie pe care o ştiau încă de la bun început cei care trebuiau să ştie. Conductele de petrol sunt atacate de mujahedinii care ascultă manele în draci la gramofon. Oana Zăvoranu invocă fantoma lui Vadim. Miluţ propune un plan bombastic de salvare naţională. Prigoană este propus preşedintele Republicii Bucureşti. Se zvoneşte că Miloşevici va fi resuscitat, aidoma Ceauşescu. Minerii din Lupeni ajung aproape de Bucureşti dar sunt spulberaţi de brigăzile lui Che. Fidel Castro îi trimite o scrisoare lui Mao iar la Chişinău se înfiinţează o celulă secretă sandinistă. OK, acum se pune problema, până la urmă, noi românii, ce avem de făcut în astfel de momente de criză?

Demisia plagiatorilor : Tăriceanu îl zdrobeşte pe Băse la alegerile prezidenţiale din 2098. CTP borăşte pe întreaga Românie în anul 4532. Gheorghe Flutur scoate aviara din diplomat şi bagă fitile pe Dâmboviţa prin 2396. KGB-iştii le-o dau la gioale CIA-iştilor la o miuţă arbitrată de Hagi în Cişmigiu în anul de grație 5099. Planeta Venus a căzut peste Planeta President de și-au dat demisia toți plagiatorii din toate timpurile pământene.

Trei europarlamentari jefuiesc Magazinul Victoria : Asteroidul ne chifteşte meserie. Ciclonul Gina mătură ruinele Bucureştiului. Tăriceanu îl salvează pe Băse de la înec. Un vârtej electromagnetic scurtcircuitează Forumul Realităţii şi nişte clone digitale ţâşnesc aievea în crunta realitate. Luna se lichefiază sub presiunea câmpurilor magnetice de la laboratorul din Los Angeles. Femeile de serviciu atacă Parlamentul. Hrebe e arestat de un grup de revoluţionari spanioli care tocmai au şters-o nemţeşte din peninsula iberică vrând să scape de franchişti. Maoiştii portocalii din Anvers dau cu subsemnatul într-o tabără militară din Bengali. La Buzău se vede deja Oceanu’ Indian. Pinalti trece cu bărcuţa spre Cairo. Un delfin scoate mistria şi răcneşte ca un apucat că loja aia maro e numai a lui aşa că naufragiaţii îşi caută alte locuri de andocare. Trece Olandezu’ Zburător. ONU trimite o misiune de observatori care cad în mrejele fetelor de la Apaca. Secretarul de Partid al Sectorului 5 devine Primarul Primăriei 5. Trei europarlamentari jefuiesc Magazinul Victoria. Soarele apune iar ciobanii se întreabă cine o să iasă preş la alegeri. E noapte. Apoi, din Neant se aude: Dorele?

Ghilda Săracilor din Takla Makan: Reprezentanţii oamenilor săraci din toate judeţele Takla Makan s-au strâns aseară la Bulbona unde au ţinut o consfătuire secretă departe de ochii oficialităţilor şi ai mass mediei. Au fost reprezentaţi toţi săracii care au venituri lunare sub 2 milioane de lei. S-a constituit Ghilda Săracilor din Takla Makan, organizaţie secretă care va lupta până la capăt împotriva bogătanilor care au jefuit Takla Makan timp de 20 de ani, a declarat sub protecţia anonimatului unul dintre vicepreşedinţi. Ghilda Săracilor din Takla Makan e organizată pe 33 de grade şi pe mai mult de o mie de canalizări. Canalul este unitatea de referinţă a acestei ghilde ciudate. Vom reveni.

4: Puseul filozofic al Președintelui care ține morțiș să țină în continuare Jurnalul unui Președinte iubit de popor:

Organizarea superioară prin catastrofe dezvăluie fiinţarea-funcţionarea artefactului în structuri imaginare libere, morfologia lui aparţinând simultaneităţii şi fiindului. Numai din punctul nostru de vedere există efectul de orizont al continuumului şi de aici iluzia evoluţiei tehnologice. Fiind simultaneitate şi nu adăugare, fiind desfăşurare deodată şi nu construcţie, artefactul este o preexistenţă aparţinând unui plan ascuns. În mod fals artefactul aparţine Istoriei şi contextului. Tehnologia este o stare a lumilor fiind a structurilor imaginare libere care nu au a-şi căuta vreun suport ele nefiind în funcţiune. Artefactul şi tehnologia nu sunt importante prin funcţiile lor care ar fi spre buna funcţionare a umanului. Artefactul şi tehnologia aparţin structurilor ascunse ale universului plin de universuri, enciclopedia revendicând artefactul spre folosinţa lui. Nu facem o delimitare între fiinţă şi artefact, ele fiind unul şi acelaşi obiect al viului şi, în ultima instanţă, a Ultimului Sens, fiind al profunzimii fundamentale. Arestarea artefactului, proasta lui folosire şi greşita interpretare a funcţiilor sale, reduc fiinţa la acte vulgare, la un pragmatism minor şi la sfârşitul Istoriei ca desfăşurare iluzorie. Un motor uriaş va fi strivit de gravitaţie în timp ce un nanomotor ar scăpa controlului el manifestându-se nu atât liber ci condus de forţe subtile către executarea unor sarcini nonumane. Toate acestea nu pot împiedică revoluţia tehnologică să se desfăşoare în mod aparent către un Ultim Sens, fiind acesta sfârşitul umanului sau desecretizarea Universului. Problema ar fi destul de simplă în lipsa unor structuri imaginare libere şi într-un Univers lipsit de fiind. Evenimentul nu ar putea fi însă eveniment nefiind construit după instrucţiunile unor structuri imaginare libere astfel că însuşi evenimentul este dovada funcţionării unor astfel de structuri care reclamă, în bifurcaţii, dezvoltarea tehnologiei şi tehnicii. Artefactul ca obiect cosmic nu s-ar putea produce fără o matrice virtuală care să-l organizeze şi care să se afle înaintea lui în existenţa-funcţionare. Intuiţia, descoperirea, proiectarea şi experimentul nu sunt decât exerciţii minore care pun în lumină matricea virtuală desecretizând-o fără a cunoaşte sarcina de profunzime şi săgeata catastrofei prime. Scepticii sau academicianul desuet ar întreba cu maliţie la ce i-ar trebui Universului o umbrelă sau un manometru sau un telescop iar filozoful arogant ar spune că Universul ar încerca să se cunoască privindu-se prin uriaşa lentilă acţionată de un motoraş acţionat de curentul electric produs de o hidrocentrală. Nici una nici alta. Trebuinţa nu este o funcţie a Universului iar nu trebuinţa este caracteristica şi fundamentala unui artefact. Viitorul, conţinut în simultaneitate, ar putea dezvălui martorului ultim adevărata natură a artefactului şi tehnologiei. Problema dacă acest martor va fi un artefact aflat în funcţiune sau nu este fundamentală. Dacă s-ar afla în funcţiune, structurile imaginare ar fi nesfârşite şi ar pregăti o nouă stare de intenţionalitate, intenţionalitatea fiind starea supremă a universului plin de universuri. Dacă nu s-ar afla în funcţiune, artefactul-martor ar fi un pasiv al inventarului pe care matricea virtuală îl va fi părăsit întorcându-se în instrucţiunile enciclopedice.