Justiţia ca o paradă

A fost nevoie de multe bile turcoaz, de un sacou turcoaz şi de multe televiziuni…. pentru ca Tarcea să arate că a înţeles ce are de făcut prin ograda Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Într-un gest de infinită mărinimie şi maximă transparenţă, precedat de urări pertinente şi de dorinţa ca pentru anul 2019 justiţia să fie cât mai „normală”, doamna preşedinte a făcut mult mai mult decât i-au cerut Legea, şi ulterior, Curtea Constituţională ne-a arătat şi nouă, muritorilor de rând, cum în acele sfere înalte soarta ne este decisă într-un mod cât se poate de transparent, fără părtinire, fără nicio fărâmă de subiectivism…………… uşile acestui for sunt larg deschise precum ochii minţii acestei judecătoare care vrea să ne demonstreze că nu şi-a dorit nicio clipă să eludeze legea şi are speranţa că într-o zi în România se va înfăptui „o justiţie normală”. Urmând acelaşi raţionament, dacă zilele următoare ne-ar spune şi medicii că pentru anul 2019 îşi doresc să înfăptuiască un act medical „normal”, că își doresc o igienă „normală” în spitale, că profesorii îşi doresc să se comporte „normal” cu elevii şi că o să îi înveţe lucruri „normale” la şcoală, cred că nu ne-ar mai rămâne decât să ne strângem bagajele şi să ne căutăm şi noi o ţară „normală”.

Nu pot să nu amintesc ce spunea Pascal de Sutter în romanul Aceşti nebuni care ne guvernează– „Experţii cu cât se înşală mai mult, cu atât succesul acestora este mai mare, şi cu cât ideile lor sunt mai complicate şi par foarte inteligente, cu atât mai mult sunt ascultaţi…Psihopaţii idioţi îşi petrec viaţa la închisoare, psihopaţii mai şmecheri se îmbogăţesc vânzând droguri iar psihopaţii cu adevărat inteligenţi ajung şefi de stat.”

Distinsa doamnă nu a înţeles că de la încrederea exacerbată în propria persoană la aroganţă nu este decât o arucătură de băţ  şi dacă şi-a dorit ca din mesajul transmis românilor să răzbată gândurile sale de bine şi eforturile depuse pentru respectarea legilor, ne-a milostivit cu atitudinea condescendentă a unei fiinţe  care se crede infinit superioară, care se luptă cu anomaliile unui stat în care orice variantă ar fi ales pentru aplicarea legii, ar fi fost găsită în neregulă. La fel ca „experţii” lui Pascal de Sutter, doamna Tarcea consideră că orice rateu profesional al său îi asigură celebritatea şi superioritatea în înfăptuirea justiţiei, justiţie pe care dânsa o consideră „anormală”, din moment ce Curtea Constituţională ţi-a spus că ai încălcat legea timp de 4 ani de zile. Însă omul are o mare plăcere de a construi sisteme şi deducţii abstracte, ajungând să creeze propria imagine a adevărului şi să anuleze evindeţa propriilor erori, doar pentru a-şi justifica logica.

Numai că, nu ştiu alţii ce simt în aceste momente faţă de justiţia din România, însă eu nu pot încerca decât o nestăvilită lehamite.

 Ni s-au servit arestări la televizor, oameni încătuşaţi, dosarele de mare corupţie ni se fluturau în fiecare zi pe sub nas, Republica Procurorilor îşi pregătea viitorul de aur, încununată de imense realizări (EADS, Microsoft), ca să nu mai vorbim de captura de sirene (Udrea, Bica, Pătru), nimeni nu scăpa braţului lung al legii şi … al denunţurilor făcute de condamnaţi… Peste toate s-a aşternut praful incompetenţei şi al prescripţiei, însă magistraţii României au înţeles foarte repede un lucru… de fapt, singurul lucru uşor de reţinut din întreaga lor carieră, şi anume faptul că incompetenţa se compensează foarte bine cu o doza mare de tupeu, iar câtă vreme răspunderea magistraţilor este doar o poveste de servit la orele de educaţie civică, tupeul şi incompentenţa vor înlocui în scurt timp profesionalismul şi bunul simţ în toate domeniile de activitate ale societăţii.

Dincolo de toate, la început de an, îmi doresc ca nimeni să nu ne mai dezbine și să nu ne mai învrăjbească, ca nimic să nu ne mai îndepărteze de tradițiile și obiceiurile strămoșești, să nu ne mai știrbească credința și iubirea de oameni, să piară batjocura la adresa neamului românesc, prin denaturarea adevărului istoric, prin spolierea resursele naturale ale ţării şi prin anularea onoarei și demnităţii poporului român.