' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
România tratează Republica Kosovo drept un dosar îndepărtat. Legătura Bucureștiului cu spațiul albanez este mai veche decât alianțele invocate pentru a justifica nerecunoașterea.
La 5 noiembrie 1912, Marea Adunare a coloniilor albaneze, reunită la Hotelul Continental din București, a decis independența Albaniei. Proclamația avea să fie făcută la Vlorë, la 28 noiembrie. România a devenit apoi primul stat care a recunoscut independența Albaniei. Este dovada că Bucureștiul a înțeles nevoia albanezilor de a nu fi împărțiți între vecini mai puternici.
Kosovo face parte din această istorie. Pentru albanezii kosovari, secolul trecut a însemnat marginalizare, discriminare și represiune, nu doar o dispută privind frontierele. În 1998–1999, regimul Milošević a declanșat o campanie de violență, expulzări și deportări împotriva populației albaneze din Kosovo. Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie a documentat această realitate. Să nu uităm că și populația română din Timoc a cunoscut binecuvântările represiunii sârbe.
De aceea, relația României cu Kosovo nu poate fi redusă la formula respectăm integritatea teritorială a Serbiei. Ea trebuie judecată prin prisma istoriei, a drepturilor omului și a interesului strategic românesc. România participă la KFOR, misiunea NATO care garantează securitatea în Kosovo, dar refuză să recunoască statul pe care contribuie să-l apere.
O prudență care a devenit inerție
Argumentele Bucureștiului din 2008 erau inteligibile. România a protejat relația cu Serbia, a invocat Rezoluția 1244 și s-a temut de un precedent secesionist. În plan intern, teama a vizat autonomia Ținutului Secuiesc și conflictul transnistrean.
Dar Kosovo nu este nici Transnistria. După război, teritoriul a fost administrat internațional, iar declarația de independență din 2008 a venit după ani de negocieri eșuate. În 2010, Curtea Internațională de Justiție a stabilit că declarația nu a încălcat dreptul internațional. Decizia nu consacră un drept universal la secesiune, însă demolează ideea că recunoașterea ar fi, prin ea însăși, ilegală.
Tocmai România, care apără suveranitatea Republicii Moldova și condamnă anexarea Crimeei, ar trebui să facă diferența dintre o separare rezultată din război, administrație internațională și negocieri, pe de o parte, și ocuparea militară ori anexarea prin forță, pe de alta. Rusia folosește precedentul Kosovo în propaganda sa, indiferent de poziția Bucureștiului. Nerecunoașterea nu a blocat manipularea Kremlinului, doar a lăsat România pe margine.
Astăzi, 22 dintre cele 27 de state ale Uniunii Europene recunosc Kosovo. România este parte a unei minorități care fragmentează politica europeană în Balcanii de Vest.
Vocea României
Recunoașterea Kosovo nu înseamnă abandonarea Serbiei, ci câștigarea unor instrumente de influență. Bucureștiul ar putea deschide relații diplomatice, sprijini investițiile, promova statul de drept, protejarea comunității sârbe și a Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Ea nu ar fi o recompensă pentru Priștina și nici o sentință împotriva Belgradului. Ar fi intrarea României în negocierile reale, cu capacitatea de a cere rezultate, de a susține minoritățile și de a construi legături economice directe.
Aceasta trebuie să fie condiția politică a recunoașterii. Kosovo să își respecte angajamentele privind autogestionarea comunității sârbe și protejarea patrimoniului ortodox, iar Serbia să avanseze spre normalizarea relațiilor. Acordul european din 2023 prevede tocmai aceste garanții și cere ambelor părți să nu se blocheze reciproc pe drumul european.
România nu are de ales între Belgrad și Priștina. Are obligația de a construi o politică balcanică matură, în care prietenia cu Serbia coexistă cu recunoașterea Kosovo și cu solidaritatea față de spațiul albanez. În 1912, Bucureștiul a înțeles că stabilitatea regiunii depinde și de dreptul albanezilor de a exista politic. După mai bine de un secol, ar fi timpul să tragă aceeași concluzie.
Kosovo vine de la Kosovo Polije, în traducere”Câmpia Mierlei”. Care mai stie ceva istorie și a auzit de o bătălie dată acolo în care au fost implicați și românii, înțeleg de ce sunt azi supărați sârbii.
D-nule Mihai , se vede din drona ca plutesti prin istorie .Imi pare rau ,dar te-ai bagat intr-o problema ce nu o stapanesti !
Albanezii sunt majoritari in Kossovo pentru că au migrat din Albania,au venit „la muncă” ,cum se spune,pe terenurile sârbilor,să scape de sărăcie
Noi suntem vecini cu Serbia și așa vom rămâne. Cum să fie în interesul strategic românesc să ne certăm (și) cu acest vecin? Cum adică să judecăm aceste relații în baza „drepturilor omului”?! Oare ii ajutam pe romanii timoceni dacă statul sarb ne va percepe drept ostil?!
De fapt, Isac repetă mantra occidentală care spune să ne certăm cu toți vecinii, ca să depindem exclusiv de occident.
Acest autor devine pur si simplu spam.
Kosovo este teritoriul Serbiei ! Asta spune si Rezoluția ONU 1244. Si nu va schimba nici o superputere acest drept al Serbiei pentru a nu recunoste sețesiunea acestei teritorii pe care conduce o structura mafiota, ajutata cu diferitti politicieni, dușmani Serbiei si a poporului sarb.
Și, am uitat să menționez, un hub de marfă furată, droguri și bănci de spălat bani.
Kosovo este o tentativă eșuată de stat. Pensii nu prea se mai plătesc, industria tinde spre zero, trei președinți , multă politică de culise și corupție cât încape, populație îmbătrânită, segregată și redusă la inerție, lipsă completă de perspective pentru tineret, un fel de azil mizer de bătrâni finanțat din exterior și furat pe interior, unde dugheana, oaia, grădina și restaurantul sunt „economie” iar traiul este finanțat „de afară”. Astea toate le știu de la o femeie venită direct de acolo.
Exact noi eram marea putere care sa influenteze pe kosovari sa respecte drepturile sârbilor din nordul Kosovo. Iar, cum bine, s-a spus, ce are Albania de la 1912 cu Kosovo? Apropo, cum stam cu retrocedarea terenului de la Sarande donat drept recunoștință și confiscat de Hoxha?
Vad ca problema Kosovo este tratata exclusiv prin prisma antisarbeasca. De ce ne facem ca nu ne mai amintim de evenimentele reale care s-au petrecut cu privire la Kosovo? Războiul l-au început kosovarii albanezi, care i-au atacat pe sârbi cu violenta. Totul în situația în care eforturile unor tari de a distruge Iugoslavia erau foarte mari. Sârbii au răspuns și ei cu violenta. La eforturile acestor tari s-au aliniat și NATO și SUA,mai ales ca Iugoslavia era comunista și o forță militara și economica și trebuia sa dispară. Retorica antisarbeasca atinsese maximul.
ce usor uitam de crimele impotriva albanezilor
Dar ce ușor uitǎm de crimele împotriva etnicilor ruși din Donbas… 14.000 au fost uciși pein 2017-2019 de trupele Azov. Dar ǎia nu se pun, nu-i așa?
România nu are nici o datorie decât pt interesul național..kosova e serbia…cui nui convine Albania și Turcia e soluție pună de ieșire…ca sa realizați ce vb kosova e pt serbia ce e Ardealul pt România…si atat.
timoc este romania
Ca de obicei articolul încearcă să împace și capra și varza. Eu sunt de partea Serbiei , cum a fost inițial si România. Să păstrăm atitudinea asta.
e Albania si alta e Serbia. Kosovo ce este?
Nu exista nici un argument în acest articol pentru a susține recunoașterea îndependentei statului kosovar.
Albanezii au dreptul la existență si pentru asta exista un stat. Kosovo este o ficțiune de stat. Infrastructura critica este susținută de Serbia, economia locala este subdezvoltata si traieste din comerț si alte servicii, urmare a unei cereri locale si una a experților care locuiesc temporar acolo. Statul kosovar este condus de niste mafioți, iar coruptia este un mod de viata, cum este in tot spatiul balcanic. România nu are nimic de câștigat de pe urma recunoașterii acestui stat artificial. Nici politic si nici economic. Din contra, isi slabeste influenta. Romania trebuie sa păstreze o relație de prietenie cu Serbia cu care se invecineaza, sa pună presiune directa si indirectă (prin UE la.negocierea dosarelor se aderare) asupra Serbiei in ceea ce privește drepturile minorităților, corupția și prezența serviciilor secrete rusești si chineze pe teritoriul său. O recunoaștere a statului kosovar ar slabi poziția României in negocierile cu Serbia. Nu aveți idee ce rana profundă este Kosovo pentru sârbi. Naționalismul sârb este extrem de nociv in primul rand pentru sârbi, dar și in relația cu statele vecine. România nu are interes sa pună gaz pe foc.
Cum nu există niciun argument?! Albanezii sunt de departe majoritari în Kosovo și referendumul este azi ceea ce decide. Sigur, după același principiu, sîrbii din nordul Kosovo au dreptul și ei să voteze și să se alipească la Serbia, asta este soluția.
Să nu-mi dați acum exemplu cu Secuimea, care e o enclavă în România și e situată lângă inima geografică a României. Dacă era la frontiera cu Ungaria, făcea de mult precum Kosovo. De fapt nici nu ne-ar fi dat-o nouă Trianonul și nici noi n-am fi avut pretenții. Așa nici sîrbii să nu aibă pretenția la o regiune majoritar albaneză. Nu albanezii i-au alungat din regiunea unde au fost bătuți de turci de două ori (la Kosovo Polie) ci ei au migrat spre nord-nord-est, luând din zona locuită de români (o treime din Banat). Acum vor să rămână și cu ce-au părăsit și cu ce au ocupat ?!
Fereste-ma Doamne de basarabeni,ca de rusi ma pazeste NATO!
Că bine combați
Si ungurii recunosc independenta Tinutului Secuiesc. Despre recunoasterea Catalaniei nu se spune nimic? Sau despre Asalcia? Dar despre recunoasterea Bucovinei de Nord, a Hertei ori a Bugeacului sau nu e voie?
Vizează in continuare!
Kosovo e Serbia!
cine da argintii, IUDELOR ?!?!