La CCR, și moartea se rezolvă!

Cu ce putere de convingere și cu ce argumente mai poți spune semenilor că trebuie să creadă în lege și în dreptate? Cum să-i mai explici unui copil că minciuna și hoția, furtul și trufia, trădarea și disprețul față de semeni sunt păcate, dar și  abateri de la legea morală? Că toate acestea marginalizează în orice societate.

Curtea Constituțională a României s-a prăbușit definitiv din înaltul misiunii sale. S-a arătat a fi doar o Curte a oportuniștilor cu ifose și mîndrie, un for care în loc să întărească respectul pentru Lege stîrnește oamenii la revolte împotriva mecanismului  juridic. CCR a devenit o rușine internațională, o comedie pe bază de  drept constituțional, interpretată în robă, un instrument cu ajutorul căruia se rezolvă comenzile și interesele cele mai murdare din politica românească.

A noastră adunătură de juzi păpușați (folosiți) la CCR poate scoate la vopsea toate petele și toate crimele politice, toate abuzurile pe seama democrației, poate îndrepta strîmbătăți ireparabile, poate reinterpreta toate infracțiunile dovedite și poate salva pe oricine. La CCR-ul  nostru, și moartea se rezolvă. Trebuie să știi butoanele și dirijorul. CCR poate salva din ghearele legii și condamnați definitiv, și urmăriți după moarte, și judecați de-a lungul anilor, pînă la dispariția  dosarelor și a judecătorilor.

„Impecabilii” și „onorabilii”, unii străini de obiectul muncii lor, trimiși de partide să vegheze asupra constituționalității legilor, sunt cu toți niște oameni cu toarte. În orice moment, pot fi apucați de undeva. Și îndreptați, mutați, răsturnați, scuturați. Au vulnerabilitățile lor așa cum legile au chichițele, incoerențele și improprietățile lor de care se agață condamnații cu disperare.

”Nu beneficiază de prevederile prezentei legi persoana căreia i-a încetat calitatea de șef al statului român ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni pentru care a fost condamnată definitiv sau ca urmare a demiterii din funcție prin referendum și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia”.

În  ambîțul său de a da poporului  român o aromă de  justiție plutind peste valul de aranjamente și nemernicii, Parlamentul României  s-a străduit să legifereze ca și cum ar fi o instituție bazată pe ordine morală și ar gîndi pe măsură.  Și a legiferat prevederi demne de o lume durabilă. Ne-a lăsat să credem că abaterea de la morală nu se poate produce fără consecințe.

Fals! CCR se întrece în falsuri și reparații. Repară și reabilitează turnători, ticăloși, ratați, infractori, decăzuți și aventurieri. Cîrpește legi pentru salvarea ticăloșilor. CCR-ul  nostru nu-i decît o nemiloasă echipă de pază postată la porțile celor care vor să iasă din Iad.

Ultima decizie a acestei CCR implicată în violarea democrației (eliminarea de candidați din competiții electorale!) este spălarea celor înecați în disprețul semenilor. Aveți mai jos un fragment din prețioasa decizie cu care CCR a început spălarea lui Traian Băsescu în încercarea lui de a ieși din haznaua prin care înota de cîteva decenii.

”Cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea nr.243/2021 pentru modificarea art.1 alin.(3) din Legea nr.406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român, în ansamblul său, este neconstituţională, fiind contrară prevederilor constituţionale art.1 alin.(5) privind principiului legalităţii, în componenta privind calitatea legii, şi ale art.15 alin.(2), din perspectiva lipsei dispoziţiilor tranzitorii, precum şi a caracterului retroactiv al acestei legi. Totodată, 5 / 7 cu unanimitate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.2 alin.(l) lit.t) şi art.14 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, întrucât, în virtutea dispoziţiilor art.2 alin.(3) din Legea nr.47/1992, nu are competenţa de a modifica sau completa dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate şi nici nu este competentă să controleze constituţionalitatea unei interpretări date de o anumită instanţă judecătorească textelor legale criticate cu soluţionarea în fond a cauzei” (CCR).