La Sibiu şi la Cluj, artele vizuale populează spaţii alternative

Balul tinerilor artişti

Asociaţia “Sibiu 100%” a demarat un proiect ambiţios de promovare a artei contemporane şi a tinerilor artişti plastici sibieni. “Balul Tinerilor Artişti” este conceput ca o platformă culturală care permite artiştilor implicaţi să interacţioneze între ei, să relaţioneze cu tinerele generaţii de artişti, cu publicul lor şi, în faza finală, cu mediul de afaceri din Sibiu.

Proiectul se desfăşoară în perioada 1 octombrie – 14 noiembrie în cinci etape. Prima etapă, deja încheiată, constă în realizarea unei platforme online prin intermediul căreia publicul poate cunoaşte tinerii artişti sibieni. În a doua etapă se asigură un spaţiu de rezidenţă artiştilor pentru a le oferi ocazia să relaţioneze şi să găsească împreună soluţii pentru dezvoltarea comunităţii artistice locale. În cea de-a treia etapă a proiectului, prin intermediul unor ateliere experimentale, publicul direct interesat are prilejul să interacţioneze cu artiştii, să înveţe de la ei şi din experienţele lor creative. În a patra etapă expoziţia este deschisă spre vizitare şi, în fine, etapa finală, un bal, cu scopul de a facilita întâlnirea dintre artişti şi oamenii de afaceri sibieni.

“Experience the New” ateliere experimentale pentru elevi şi studenţi urmăreşte susţinerea comunităţii tinerilor artişti şi promovarea tuturor formelor de expresie vizuală. De aceea, la atelierele experimentale “Experience the new” vor participa elevi ai Liceului de Artă din Sibiu şi studenţi ai Facultăţii de Litere şi Arte din cadrul Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu. Ei vor avea ocazia să împărtăşească din reuşitele lor şi mai ales din greutăţile întâmpinate în desfăşurarea activităţii. Atelierele se desfăşoară în perioada 30 – 31 octombrie, intervalul orar 15.00 – 19.00, la “Centrul Cultural Habitus” din Piaţa Mică.

Şi tot aici, în perioada 1 – 14 noiembrie, îşi expun lucrările 13 artişti sibieni. Publicul va avea ocazia să-i cunoască pe protagoniştii proiectului: Chris Balthes, Claudiu Cândea, Lavinia Creţu, Ştefan Radu Creţu, Irlo, Tara von Neudorf, Dan Raul Pintea, Ioana Popa, Albert Tiberiu Sofian, Dragoş Solomon, Florin B. Tomescu, Casandra Vidrighin, Mihai Zgondoiu.

“Balul Tinerilor Artişti” este conceput ca o platformă culturală care permite artiştilor implicaţi să interacţioneze între ei, să relaţioneze cu tinerele generaţii de artişti, cu publicul lor şi, în faza finală, cu mediul de afaceri din Sibiu.

Cornel Brudaşcu – Portretul unei generaţii

Mihai Zgondoiu, Mâna de aur

Astzi, la ora 18.00, la “Fabrica de pensule” (Paintbrush Factory), în “Spaţiul Intact” va fi vernisată expoziţia “Portretul unei generaţii”. Este prima expoziţie personală dedicată operei timpurii a pictorului Cornel Brudaşcu, unul dintre artiştii cei mai apreciaţi în mediul clujean, dar şi pe plan naţional şi mentorul multor artişti din generaţiile tinere.

Alături de prietenii şi colegii săi, Ana Lupaş şi Mircea Spătaru, Cornel Brudaşcu este una dintre figurile emblematice ale neoavangardei anilor ’70 şi unul dintre foarte puţinii artişti români a căror operă timpurie poate fi integrată expresiei picturale de factură Pop Art. Cunoscuţi mai degrabă ca prezenţe expoziţionale colective, dar şi prin miturile ce au circulat pe marginea creaţiei lor, aceşti artişti activi în Clujul anilor ’70 s-au impus în istoria artei româneşti printr-o schimbare radicală de paradigmă, care a înlesnit dezvoltarea artei româneşti în termeni de expresie artistică şi de evoluţie a ideilor.

Expoziţia propune o primă restituire istorică a acestei perioade din creaţia lui Cornel Brudaşcu prin faptul că reuneşte o selecţie de lucrări foarte puţin cunoscute – provenind din colecţiile muzeelor din Cluj şi Zalău – cu scopul de a deschide noi perspective pentru o mai bună înţelegere a resorturilor spirituale şi conceptuale care au generat opera sa. Nu întâmplător, această primă expoziţie personală se intitulează “Portretul unei generaţii”, căci unul din subiectele preferate ale acelei perioade sunt compoziţiile ce includ portretele congenerilor săi: artista Ana Lupaş – liderul de facto al generaţiei sale, sculptorul Mircea Spătaru, pictorii Nicolae Maniu şi Ion Munteanu.

Întemeiate pe premisa că timpul are un sens şi deci şi un conţinut material, aceste compoziţii nu urmăresc relevarea trăsăturilor specifice ale personajelor portretizate, în scopul individualizării şi al obiectivării lor, ci sunt expresia unui Zeitgeist specific care întăreşte sentimentul de coeziune al grupului. Singurul portret individual din această selecţie, cel al lui Ion Munteanu, amicul prematur dispărut al artistului, conservă aceeaşi stranie percepţie spectrală: spiritul celui dispărut şi esenţa timpului său.

Tara von Neundorf

Ca tip de reprezentare, aceste portrete se sprijină pe un regim vizual care împrumută doar parţial vocabularul Artei Pop, căci artistul interpretează subiectul intr-un mod foarte personal. Fără a înţelege întru totul principiile estetice caracteristice acestei mişcări artistice, Cornel Brudaşcu a intuit însă schimbarea de paradigmă vizuală, mizând pe tensiunea produsă de introducerea unor noi elemente vizuale preluate din publicitatea vestică şi din fotografia experimentală. Revista germană “Pop Corn” şi alte publicaţii pe care artistul le primea ocazional din străinătate i-au servit drept sursă principală de inspiraţie, ca şi descoperirea fotografiilor solarizate, extrem de apreciate în epocă.

Alte două compoziţii incluse în această selecţie, “Tineri pe şantier” şi “Traian Vuia”, fac trecerea de la prima etapă, cea a interesului strict pentru inovarea picturală, la următoarea, în care tematica impusă ideologic este ocultată în favoarea expresiei artistice. În faţa acestor picturi persistă o anumită nedumerire, căci privitorul nu ştie cum să le claseze şi, mai ales, nu poate să discearnă poziţia artistului în raport cu aceste subiecte sau cu modul în care el le finalizează. Cu toate acestea, suprafeţele pictate vibrează de substanţa picturii înseşi, înfruntarea de forţe cromatice, gestuale sau grafice fiind menite să elibereze energii spirituale şi plastice, articulând astfel un nou tip de discurs pictural, produs conceptual şi nu mimetic.

Ulterior, asemeni multor artişti din acea generaţie, interesul său se va orienta către hiper-realism şi în ultimii ani către o expresie foarte personală care citează reprezentarea picturală a marilor maeştri ai picturii universale.

Deşi alcătuită doar dintr-un număr restrâns de lucrări, expozitia permite înţelegerea dezvoltări stilistice a acestui artist, deschizînd în acelaşi timp poarta unui univers artistic extraordinar, capabil să comunice adevărurile şi esenţele generaţiei sale.

Omul cu aparatul de filmat: O reconstituire globală

Irlo

Tot în “Spaţiul Intact”, poate fi vizionat un film crowd-sourced (adică participativ), “Omul cu aparatul de filmat: O reconstituire globală” (2007-în desfăşurare) de Perry Bard, bazat pe celebrul film din 1929 al lui Dziga Vertov intitulat “Omul cu aparatul de filmat”, o lucrare cinematografică experimentală ce oferă portretul unui oraş, de la răsărit la apus, aşa cum îl vede un cameraman. O reconstituire globală prezintă pe un split-screen, în partea stângă, filmul original al lui Vertov, iar în partea dreaptă, imagini interpretând scriptul original, create de către oameni din întreaga lume şi încărcate pe site-ul web dziga.perrybard.net. Un software scris special pentru această lucrare arhivează, aşază în secvenţe şi difuzează aceste imagini alături de „perechea” lor din filmul original. Oricine poate încărca imagini. Imaginile încărcate se schimbă în fiecare zi, astfel încât filmul nu va fi niciodată la fel. Astfel, lucrarea chestionează într-un mod creativ principiile normative asociate filmului şi tehnologiilor digitale dar, în acelaşi timp, interoghează şi patternurile culturale ale modernismului şi formulele relativiste ale postmodernismului legate de valoarea artistică, originalitate şi auctorialitate.

Perry Bard trăieşte şi lucrează la New York. Proiectele sale individuale şi colaborative vizează în special spaţiile publice. A realizat împreună cu diverse grupuri comunitare instalaţii video publice în care este abordată problema ingineriilor reprezentării în media, în locuri ca “Staten Island Ferry Terminal Building” din New York şi “Market Square” în Middlesbrough, Marea Britanie. Intervenţiile sale publice despre războiul din Irak includ instalarea unui billboard pe un vehicul circulând pe străzile New York-ului, reclame în reviste şi imprimate care înfăţişau artefactele lipsă din Muzeul din Bagdad.

Omul cu aparatul de filmat

Lucrarea “Omul cu aparatul de filmat: O reconstituire globală” a primit numeroase premii şi distincţii: a fost numită de Google una dintre cele mai creative moduri de utilizare a internetului, a fost selectată în Top 25 al filmelor prezentate la “Bienala YouTube Play”, organizată de Muzeul Guggenheim, a câştigat menţiuni de onoare la “Ars Electronica ’08”, “Liedts-Meesen Technological Award”, 2010, “Transitio_MX”, 2010, “Share Festival Turin”, 2011 şi a fost nominalizată la “Transmediale Berlin”, 2009 şi “File ’09” din Sao Paolo. Lucrarea a fost prezentată la numeroase festivaluri internaţionale de film, cum ar fi cel de la Moscova (2012), Toronto (2010) şi la “Festivalul Internaţional de Film Documentar” de la Amsterdam (2009). A fost instalată în peste 50 de muzee şi galerii şi a fost prezentată în spaţii publice în Manchester, Leeds, Norwich şi Sheffield în Marea Britanie, în “Federation Square” din Melbourne, Australia, şi în Seattle, SUA.

Lucrările sale au fost prezentate printre altele la “MoMA” din New York, “The Film Society at Lincoln Center”, “Rotterdam Film Festival”, Muzeul “Reina Sofia” din Madrid, “VideoTage” din Hong Kong, “Shang Elements Museum” din Beijing, Bienala de la Montréal, “WhiteBox”, New York, “Stedelijk Museum” din Amsterdam, “Zentrum fur Medienkunst” (ZKM) din Karlsruhe.

Perry Bard are şi activităţi curatoriale şi scrie pentru “Afterimage Journal of Media Arts and Cultural Criticism”.