Printre marile personalităţi din lumea tenisului, prezente la Cluj cu ocazia meciului din Fed Cup, s-a aflat, la loc de mare cinste, celebrul arbitru francez Pascal Maria, scrie pe blogul său jurnalistul Ovidiu Blag. În momentul în care am aflat că va fi printre arbitrii meciului, primul impuls a fost să verific încă o dată. Şi încă o dată. Şi-apoi m-am ciupit, şi-apoi m-am dumirit: într-adevăr, Pascal Maria era la Cluj. Ne-am şi strîns mîinile într-una dintre zilele premergătoare meciului, deci era clar, nu îmi mai trebuiau confirmări. Aveam să-l urmăresc apoi, cum îi face cu ochiul lui Ilie Năstase cînd acesta îi dădea “indicaţii” în timpul jocului Monicăi Niculescu, cum schimbă din mers deciziile arbitrilor de linie, cum le aprobă deciziile ridicînd degetul mare, în semn de preţuire colegială…
Pascal Maria a reuşit să treacă peste o febră rebelă ce era să-l facă indisponibil pentru meci cu profesionismul celui care ştie că a venit aici să-şi facă treaba, nu să se plîngă.
În zilele acelea în care ne-am intersectat mi-au venit în minte nişte momente. Azi le-am căutat, ca să vi le arăt şi vouă. Iată, de exemplu, ce i-a făcut acest Pascal Maria marelui Nadal (într-un moment în care l-a lăsat perplex pe spaniol, cel care credea că va rejuca punctul, doar că punctul trecuse la Soderling, pentru că aşa a hotărît Pascal Maria…):
“Frumos” moment, nu?
Apoi, un alt episod memorabil, un interviu al său pentru www.wearetennis.com, interviu cu un titlu… interesant: “Pascal Maria merge la toaletă de 25 de ori înainte de meci!”.
Spicuiesc din acest interviu, dar nu în ordinea răspunsurilor (începem cu cel din titlu):
– Cum te pregăteşti înainte de meci, din punct de vedere mental şi psihic?
– Beau mult alcool (rîde). Nu. Înaintea fiecărui meci mă duc la toaletă de 25 de ori. Din două motive: mă ajută să mă eliberez, să mă concentrez puţin, dar de cele mai multe ori mă tem să nu am o urgenţă în timpul meciului.
– Chiar şi azi ai emoţii?
Bineînţeles. Am nevoie de trei puncte pentru a intra în meci. Întotdeauna. În timpul acesta, pot să spun că mă iau toate transpiraţiile. După ce se joacă cele trei puncte, parcă se formează o bulă în jurul meu, iar eu încep să intru în meci.
– Ca majoritatea jucătorilor, probabil şi tu ai mici superstiţii care te ajuntă să rămâi în acea “bulă”…
– Nu sunt superstiţios. Sunt arbitri care păstrează întreaga lor carieră aceeaşi monedă pentru tragere la sorţi. Eu, în schimb, am câte una nouă de fiecare dată. Ori le pierd, ori le cheltui!
(aveţi tot interviul aici, era în 2013…)
Ce ziceţi? Interesant omul, nu?
Ei bine, am stat în aceeaşi lojă cu acest arbitru, l-am urmărit, l-am studiat şi fără “să dau din casă” ceea ce nu e de dat (pentru că alta era treaba mea acolo, nu să scot ştiri sau materiale spectaculoase), pot spune două trei vorbe despre el:
– în primul rînd, o răceală rebelă, cu febră mare de tot, era să îi compromită şansele de a arbitra. A tras de el, a îngurgitat pumni de medicamente, şi în pofida faptului că în dimineaţa primei zile oficialii erau sceptici, s-a prezentat la meci. Şi a arbitrat. Şi a făcut-o foarte bine (dar asta poate nici nu era cazul să o precizez).
– în a doua zi, uşor mai bine fizic, se bucura totuşi că va avea meciul al doilea, care ar fi fost şi ultimul. O mică problemă însă cu Marijana Veljovic, şi cineva trebuia să-i ţină locul acesteia şi la meciul de dublu. Şi, bineînţeles, Pascal Maria a fost cel care a sărit în ajutorul colegei sale. Şi a mai arbitrat un meci.
– la meciul Monicăi Niculescu, Pascal Maria îi mai făcea cîte un semn lui Ilie Năstase, semne de-ale lor, de-ale marilor oameni de tenis. Şi păreau că aşa, cu semnele lor nevăzute, umplu de farmec o întîlnire de tenis de clasă mondială…
– din cînd în cînd, atunci cînd era în boxă, urmărea scorul meciului Franţa-Italia, pentru că, nu-i aşa, era direct interesat…
– dar cel mai mult mi-a plăcut o fază, aparent banală, dar poate cu atît mai neobişnuită: la un moment dat (unul în care nu arbitra), între seturi, a dat să plece pentru a-şi lua ceva de la protocolul pentru oficiali. S-a întors din drum şi ne-a întrebat, pe medicul Fed Cup şi pe mine, dacă vrem ceva, o cafea sau un sandwich. Adică ne-ar fi adus ceva de mîncare şi de băut, dacă am fi avut nevoie…
Ce ziceţi?
La Cluj a venit un greu al tenisului mondial, asta e evident. N-o fi cel mai iubit, poate nici cel mai simpatic pentru unii sau pentru alţii, dar aşa, ca prezenţă, fără să mai vorbim de profesionalismul său, această apariţie a fost una senzaţională.
M-am bucurat.
Cine ştie dacă ne-am fi întîlnit vreodată dacă n-ar fi fost acest meci la Cluj…
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.