Lecția maghiară de-abia începe

În Ungaria, memoria colectivă a revoluției anti-sovietice din 1956, înăbușită în sânge de tancurile lui Hrusciov,  a revenit în forță, peste șapte decenii. Țuțărul servo-rus Orban Viktor a fost răsturnat de votul popular de 54 la sută în favoarea adversarului Peter Magyar, la o participare electorală masivă de 80 la sută, cea mai mare din 1990 încoace.

România antedecembristă – cea mai îndoctrinată țară din blocul comunist – nu a avut o revoltă de asemenea amploare. Să nu uităm că, dacă Ungaria era ocupată de trupe ale Armatei Roșii, România rămăsese ocupată, după 1958,  de NKVD si de propria Securitate, homo sovieticus fiind cel mai impregnat din toată Europa de Est în mentalul și comportamentul populației.  Este, poate, și acesta un răspuns la întrebarea de ce electoratul român i-a votat cu un aiuritor 40 la sută, la alegerile prezidențiale din  2024 și 2025, pe țuțării omologi ai lui Orban, servo-rușii Georgescu și Simion. Ceea ce a forțat electoratul cu scaun la cap să-l voteze pe Nicușor, după ce Crin a fost trădat de Bolojan și de Ciolacu, secondați din umbră de fariseul Ponta…

În ultimele zile  de campanie, Orban a fost gonit de la obraz, la scenă deschisă, de mulțimile de participanți înfuriate, care scandau trei cuvinte: „Rușilor, plecați acasă!”  Cum altfel? Ministrul de externe i-a turnat lui Lavrov tot ce s-a discutat în cercurile închise ale UE. Prin tot ce a făcut, Orban s-a dovedit calul troian al lui Putin în UE, sperând ca – prin eventuala, utopica dezagregare a Ucrainei – să pună mâna pe vreo ciozvârtă de teritoriu. În consecință, sprijinindu-l pe Putin și, pendinte, pe Orban din toate pozițiile, tabăra suveraniștilor români s-a aflat deci – și se află în continuare – în cea mai mare eroare. O eroare existențială.

Poți să fii critic, pe bună dreptate, pe diverse teme, la adresa Comisiei de la Bruxelles (Comisia actuală – căci Ursula n-o să stea șefă o veșnicie), dar a fi prorus în războiul din Ucraina este împotriva interesului național al României. De la Simion n-ai nicio pretenție, dar e de mirare că, de exemplu, Dungaciu, om care se pretinde cu studii, nu înțelege că noi nu putem să cauționăm retrasări de granițe, enclave etnice, autonomii etc – oricine  le-ar vrea constituite. Și nici nu vrem să ne trezim cu vreun fel de Belarus la Nord sau cu rușii la gurile Dunării. E chiar așa greu de priceput sau e vânzare de țară? Setea de mărire și putere bate bunul simț și calcă în picioare rațiunea.  Deunăzi, Estonia anunța că a reținut 16 spioni ruși. La noi, n-a fost reținut niciunul.

Sare în ochi că, la Budapesta,  dezinformarea (dezinformația este cuvânt de origine rusă) nu a reușit să-i mute pe electori, la urne, de la Magyar la Orban, în timp ce românii, la alegerile din 2024 și 2025 „au pus botu’” la toate narativele manipulatoare cu care au fost infestați pe platformele și rețelele sociale manevrate de Moscova, bulucindu-se în secta simion-georgistă.

Pe social media, in special pe platforma TELEGRAM, rusii au încercat și de această dată să mistifice – ca si la alegerile din Romania, dar pe specificul temelor din Ungaria – conștiința electorală a milioane, prin diverse narative suveranist-conspiraționiste gen: „țara e atrasă în război”, „Ucraina e de vină”, „Europa vrea să ne dezintegreze” etc. Fără succes. Pe scurt, frauda cognitiv-hibridă rusă a eșuat lamentabil în Ungaria. Trag românii învățămintele de rigoare în ce-i privește pe ruso-țuțării autohtoni? Apare că electoratul maghiar are sânge în instalație. Rezultatul este o lecție, dar și o palmă. O palmă în primul rând la adresa sponsorilor externi ai lui Orban – Putin și Trump.

La Putin, față de pasivul lui încărcat de criminal de război, o palmă în plus sau în minus nu mai contează. Dar pentru Trump, cicatricile au început să se înmulțească. Nimeni nu poate nega – față de impredictibilitea tranzacționistă a subiectului  – că scăderea lui consecutivă de popularitate în Europa este uriașă. Poate că niciodată după cel de-al Doilea Război Mondial, sentimentele anti-americane nu fost atât de prezente. Înfrângerea „pupilului” Orban a pus din acest punct de vedere, capac.

Cel care l-a învins, Peter Magyar, se prezintă ca un moderat de centru-dreapta. El nu este un  eurosceptic, dar asta nu-l împiedică să fie un eurolucid. Cum și în România ar trebui să fie  – și nu e. Progesiștii de efluvii neomarxiste, în frunte cu Ursula, vor avea o surpriză. Lecția maghiară li se adresează și lor. În Ungaria, nu există experimentul USR, ca în România, experiment creat tocmai pentru ca – sub faldurile Comisiei UE – unii să aresteze puterea în stat. Or, Peter Magyar e departe de așa ceva, el nu va face sluj la Bruxelles, cum fac Ilie Bolojan (doar de fațadă PNL, în realitate captiv USR)  și Nicușor Dan (USR-ist la bază, mai nou cu tendințe centriste).

Nu este adevărat nici ce zice turnătorul Băsescu-Petrov la televizor, cum că „Magyar păstrează aproape tot de la Orban.” Apropo, un bolnav – cum e conștiința publică în România – care își regurgitează intenționat rebuturile istorice – cum e Băsescu ventilat mereu la TV – n-are cum să se vindece. Omul ăsta, pânâ pleacă,  minte cum respiră. Deocamdată, Magyar va debloca ajutorul UE de 90 de miliarde de euro către Ucraina. E puțin? Orban l-a blocat și Magyar îi dă drumul. E totuna?

Oftica lui Băsescu și a altora de teapa lui – vechi executanți mai noi sau mai vechi ai statului paralel/subteran pe care tot el l-a inventat pentru a-și băga în pușcărie rivalii politici sau rivalii la farmecele Elenei – este cauzată de împrejurarea că Magyar nu are de gând să se arunce, cu arme și bagaje, în brațele Ursulei, ci dă semnale că va spune, de la caz la caz, NU unor directive și recomandări emise de ea. El preia astfel linia poloneză – nu întâmplător va face prima vizită la Varșovia –, care, spre deosebire de linia românească (inexistentă, de altfel) are personalitate în a-și face auzită vocea. Leșii le-au trântit ușa, punctual, chiar și Statelor Unite.

În concluzie, lecția maghiară de-abia a început. Și pentru suveraniștii de baltă – gen Simion, Dungaciu, Peiu – tutelați de ruși, și pentru progresiștii de inserție neomarxistă/neominoritară – gen Fritz, Clotilda, Seidler, Voiculescu, Barna – , tutelați cine știe de unde. (Pe Cioloș nu-l punem la socoteală, că el ține direct de Paris, en marche prin curtea Cotrocenilor.)

Pe lângă toate, rezultatul de la Budapesta este o lecție și pentru maghiarii din România, în frunte cu UDMR.  Orban le-a prins mâna în atâtea tabere de vară la Tușnad, încât acum trebuie să se dezinfecteze cu palincă. Servus, Pișta!