Legăturile lui Datev Agopian cu Opaschi

Fostul vicar al Arhiepiscopiei Bisericii Armene denunţă legăturile lui Murad Datev Agopian cu Victor Opaschi. O biserică aproape rămasă fără personalitate hristică, Biserica Armeană, încearcă prin cei de jos să se scuture de jugul unei tiranii care a lipsit de spiritualitate sute de mii de oameni. Un patriarh care a schimbat definiția bisericii din Trupul lui Hristos în bunul său propriu, pe care îl administrează prin episcopi șantajabili, a izbutit după ani de zile de învrăjbiri, nedreptate și teroare să scârbească un întreg popor. Bineînțeles că nu ar fi reușit singur în acest demers, slugile sale din Armenia și diaspora au contribuit din plin pentru a-și asigura, la rândul lor, coltucul de pâine și traiul liniștit, fiind ei înșiși proiecții mai mult sau mai puțin reușite ale stăpânului cel de temut.

Nu aș fi scris rândurile de faţă dacă umbra aceasta nu s-ar fi coborât și peste Biserica Armeană din România. Şi dacă ar fi fost doar atât, iarăși aș fi tăcut, respectând muțenia conaționalilor mei ca pe o acceptare flască a situației. Scriu deoarece nelegalitatea, abuzul și hotărârile arbitrare ale episcopului armean din România se manifestă cu ajutorul Guvernului României prin Secretariatul de Stat pentru Culte.

Nu am să trec prin istoria și dogmatica Bisericii Armene pentru a nu plictisi. Voi fi scurt în explicații spunând doar că diaspora armeană, veche de sute de ani, și-a administrat prin enoriașii din eparhii bunurile proprii și patrimoniul. Nicăieri în lume nu există o episcopie care să fie subordonată ierarhic din punct de vedere administrativ Catolicosului cu sediul în Armenia. Toate eparhiile, absolut toate, dispun de propriile bunuri în mod firesc, independent, deoarece respectivele bunuri provin din donațiile armenilor trăitori în acele locuri.

Acest lucru nu a convenit celui care se află deocamdată pe scaunul catolicosal și, în anul 2008, a schițat câteva principii de subordonare care trebuiau introduse în toate statutele de funcționare ale eparhiilor din diaspora. Redau aici doar conținutul a doua dintre articolele care trebuiau introduse. În primul i se dădea Catolicosului dreptul, fără a fi menționată o motivare anume, de a desființa o eparhie; în al doilea, era prevăzut în mod expres că, în cazul desființării unei eparhii, toate bunurile mobile și imobile ale acelei eparhii să treacă în proprietatea Sfântului Scaun de la Ecimiadzin, Armenia. Adică varianta cea mai simplă pentru deposedarea acestor bunuri, cele mai multe fiind chiar de patrimoniu, ar fi fost desfiinţarea eparhiei care deţinea bunurile vizate.

Ușor de pus pe hârtie, mai greu de pus în practică, mai ales dacă ai printre opozanți şi vreo doi popi mai căpoși. Așa că, instrumentul celui din Armenia, din postura sa de mai mare și „prea sfânt”, începe să lege o complexă amiciție cu secretarul de stat pentru culte, Excelența Sa, Domnul Victor Opaschi și, dezvoltând această relație pur platonică (spun asta cu mâna pe inimă, deoarece cunosc cu siguranță orientarea sexuală a unuia dintre cei doi), reușește prin mici tertipuri să își consolideze poziția de „prea sfânt” în cartierul armenesc. Excelența Sa, milostiv motivat, ia totul de bun din punct de vedere juridic, al respectării legilor româneşti, în ceea ce înseamnă cele scrise prin adresele primite interesat de la Arhiepiscopia Armeană. Fără a verifica nimic din cele ticluite de episcopul sprinţar, dă aprobări și ordine de guvern cu suspectă dărnicie. Ca exemplu, este Ordinul nr. 16, din 12 aprilie 2016. Excelența Sa legiferează o hotărâre ilegală a episcopului, luată fără aprobarea Congresului Eparhial, prin care acesta își asigura votanții pentru majoritate în consiliile de conducere ale bisericii. Aceşti votanţi importaţi prin încălcarea legilor statului român şi acoperiţi cu patalamale de la Secretariatul de Stat pentru Culte, primitori de drept de rezidenţă în Uniunea Europeană pe spesele Arhiepiscopiei Armene, provin astfel din rândul armenilor rezidenți în România, dar care nu au cetățenie română, condiție esențială stipulată în vechiul statut, cel modificat. De atunci și până acum, șefuțul de cult din România a îndepărtat din funcții pe cei incomozi și a făcut în așa fel încât în jurul său să aibă numai binevoitori, împreună cu care, la un moment dat, vor reuși să schimbe întreg statutul, aservind administrativ eparhia scaunului din Armenia.

Sincer să fiu, tipul de colaborare dintre cei doi m-a mișcat, a trebuit să lupt cu dispreţul firesc. O astfel de încredere reciprocă, deşi vinovată în faţa legii, este de invidiat. Numai în perioada comunistă, al cărei produs în clarobscur este domnul Victor Opaschi, adică în timpurile telefonului de partid, lucrurile decurgeau într-o astfel de armonie.

Totuși, pentru a ușura truda Excelenței Sale, fără intenția de a zdruncina această relație care i-a adus o medalie a Sfântului Scaun de la Ecimiadzin pentru toate învârtelile făcute cu Arhiepiscopia Armeană, îl rog să elucideze câteva dintre nelămuririle mele și să încerce cu milă veridicitatea unora dintre hârtiile primite de la Episcopie în decursul ultimilor ani. De exemplu, să verifice, începând cu anul 2011, dacă aprobările date pentru viza de intrare în România a numeroșilor „specialiști” și prelungirea acestor vize au fost date unor specialiști reali, sau nu cumva unor indivizi care pur și simplu vroiau să imigreze în România, să poată circula liber pe teritoriul Uniunii Europene. Este simplu de verificat, dacă tipul de înhăitare i-ar da şi voie: se ia cererea, numele și se solicită documentele care să ateste specializările cu pricina, valabile la data cererii. Oare câte vize s-au dat și cui? Mă mir cum această situația a scăpat-o inclusiv Serviciul Român de Informaţii, care, la un moment dat, era foarte interesat de afluxul de „specialiști” armeni… O altă nelămurire a mea, că tot este acum un subiect fierbinte, este aceea a salariului primit de la statul român de prea sfântul amorez fără stil. Din câte știu, șefii de cult sunt asimilați demnitarilor de stat, prin urmare, supus acelorași legi din care reiese clar că ei nu pot avea alte venituri decât cele provenite din salariu. Dacă Excelența Sa amabilă ar reglementa această problemă, îl asigur că ar fi de un real folos bisericii armene din România, care se află în pragul colapsului financiar din cauza cheltuielilor de piţiponc ale ierarhului nostru. Și apoi, când primește numiri pe funcții de la bugetul de stat, de exemplu a unui consilier juridic, să verifice dacă de la angajare până acum acea persoană avea dreptul de a practica respectiva meserie. Eu ştiu că a fost plătit de statul român fărăr a avea drept de practică. După cum se știe, corpul juriștilor are o lege proprie care prevede clar că pot practica această meserie doar cetățenii români, dreptul la muncă nedându-i individului dreptul de a pleda în instanță îmbrăcat în robă de jurist și de a încasa salariu de la bugetul de stat pentru această funcție! Un alt caz, simplu de verificat, este legalitatea numirii unui preot căsătorit în funcția de episcop-vicar și remunerarea de la bugetul de stat. Aș da dovadă de aroganță dacă aș încerca să îi explic domnului Victor Opaschi care este diferența dintre un preot de mir și un episcop. Partidul e în toate şi ar trebui să o ştie. Sunt convins că în toate cazurile de mai sus, Excelența Sa va putea realiza situația de fapt și va înțelege că nu toate vorbele popilor sunt pline de har și adevăr și că, uneori, până și Hristos le mai vădeşte afirmațiile, mai ales acelea care produc documente oficiale. Sunt convins că juriștii Excelenței Sale, buni profesioniști, cu care este, de altfel, într-o deplină simfonie intelectuală, abia aşteaptă, aşa bine pregătiți profesional cum sunt, să constate adevărul care ne va lăsa liberi… Verificarea celor de mai sus și multe altele, cele care se cunosc prea bine la Secretariatul de Stat pentru Culte, ar fi bine să fie înainte ca eu să le enumăr în viitoare articole şi/sau denunţuri la Parchetul General. Dacă domnii juriști, de care depindem acum cu toţii, se vor face că nu înțeleg cele de mai sus, iată, ca un bun creștin ce mă aflu, le solicit și pe această cale să îl îndrume pe domnul Victor Opaschi să nu mai ștampileze cu ditamai pecetea Guvernului României, așa cum a făcut-o în cazul Ordinului 16/12.04.2016, toate hotărârile obscure ale unui episcop mic, care vrea să intre în grațiile mai marelui său cu prețul nimicirii unei eparhii vechi de mai bine de șase secole. Îi salut cu această ocazie pe conaționalii mei și îi sfătuiesc cu blândețe, așa cum n-am făcut-o întotdeauna, să nu care cumva să fabrice hotărâri post-factum pentru a reglementa aceste fapte abuzive care s-au întâmplat în Biserica noastră şi pe care Guvernul României, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, le-a adăpostit în umbra grosimii medaliei primite de Victor Opaschi, demnitar care este pur şi simplu mort după onoruri de acest tip, cerute şoptit şi ceremonios primite. Ierbarul în care le colecţionează miroase urât. Excesul de parfum nu îi încântă deloc pe oamenii liberi.  (Paul Ezsras Bogdan)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.