Libertate te iubim, ori învingem ori murim!

Bum! Tanchetele trag în niște extratereștrii invizibili, pretutindeni extratereștrii invizibili, autoritățile atrag atenția bulucindu-se în sufletele poporanilor cu bocanci de infanterie. Bum! Avioanele de asalt mitraliază poporanii celorlalte țări dușmane, vai, ce confuzie, i-au mitraliat pe ai noștri. Poporanii se văluresc fără odihnă, se revarsă pe străzi, simandicoșii îi înjură ca la ușa cortului, de unde au ieșit nespălații ăștia care strigă pentru libertate, care libertate, mârâie un robot superluminic acționat cu pricepere bolnavă de doi angajați guvernamentali.

Zvonurile circulă nebunește pe rețelele de socializare, haosul e stăpânul absolut, președinții, prim miniștrii și parlamentarii o iau pe coajă meserie, planeta asta fierbe mai ceva ca un samovar, regii, împărații, profeții strigă în van, nu-i mai ascultă nimeni. Mările și oceanele încep să se miște într-un mod neașteptat. Noua ordine mondială eșuează naufragiată, continentele se rup în două, ce să mai vorbim. Partidele politice o iau la picior, speriate foarte, poporanii, după ele, să vezi acum parascovenie dacă ăia din urmă îi ajung pe ăia din față.

Poliția trece cu girofarul în funcțiune, bum, bum, bum, trag trasoare navele de coastă, nici nu se mai știe cine se luptă cu cine. Izbucnesc revolte feroviare, portuare, sanitare pretutindeni. Guvernele vor să semneze un tratat internațional anti-covid. Pe după cortină ele se pregătesc de război. Sunt arestați pretutindeni toți cei care mai au curajul să spună adevărul, la pârnaie cu toată lumea, gata, gata cu libertatea de expresie.

Haosul se instalează confortabil. Cine cu cine? Care pe care? Săracii și oropsiții de pretutindeni sunt confundați cu extratereștrii și sunt uciși fără milă de cine vrei și de cine nu vrei. Fugarii se ascund prin peșteri acolo unde sateliții nu pot citi cipurile personale. Planeta întreagă o ia razna, bogații sunt și ei executați fără milă. Nu se mai știe cine acționează de fapt căci valurile de fum de la bombele lacrimogene acoperă întreaga realitate. Totul pare fără de sfârșit. Manifestanții ocupă bulevardele, polițiile și jandarmeriile le aruncă cu napalm în cap.

Niște jandarmi cu suflet și niște polițiști cu suflet fraternizează cu manifestanții. Vor fi executați pe seară pentru a se da un bun exemplu trupelor oficiale care mărșăluiesc triumfal în ropot de tobe și sunete prelungi de alămuri. Președinții, regii și împărații cer ordine, disciplină și iar disciplină. Poporanii se revoltă infinit, femeile plâng, copiii plâng, se aude că vine un arhanghel valabil pentru toate religiile care va face lumină și va salva toate sufletele chinuite. De undeva, dinspre nu știu ce constelație, se apropie un meteorit uriaș. Se va face noapte în curând dar poporanii nu-l vor zări trecând razant peste planeta noastră pentru că restricțiile de circulație sunt de-a dreptul draconice. Ai zice că nu este nici o ieșire.

Dar oamenii mărșăluiesc înainte pe străzi strigând libertate, mărșăluiesc fără de oprire. Se aud tot felul de cântări celeste dar îngerii sunt repede anihilați de forțele guvernamentale cu tunuri pozitronice care ucid și fluturii și păsările cântătoare. De pretutindeni apar alte milioane de poporani, curajoși, disperați, frumoși și încântători care spun adevărul interzis de se cutremură toate guvernele, mamă, mamă. Nu e liniște și nu va fi liniște.

Undeva, se zărește o lumină siderală, nimeni nu știe ce înseamnă asta. Lumina crește în intensitate. Oamenii strigă libertate și se strecoară printre ploaia de gloanțe, printre bâte și lasere ucigătoare. Nu știu cum, dar să vezi, parcă nu mai moare nici unul, dar absolut nici unul, uite-i cum cresc, sunt din ce în ce mai mulți, umplu orizontul, dragii de ei, vitejii vitejilor, în drumul lor de neoprit către libertate.