Președintele Donald Trump încearcă să atragă Europa pe două mari fronturi: îndiguirea extinderii economice a Chinei și reconfigurarea Orientului Mijlociu, cu Iranul în prim-plan. Trump va pune presiune pe mai departe pe Europa, pentru reducerea deficitului comercial, va renunța la acordul nuclerar cu Iranul și va insista ca marile puteri europene să plătească mai mult pentru NATO.
Majorarea tarifelor la exporturile europene de aluminiu și oțel în SUA și retragerea Americii din acordul nuclear cu Iranul, temele majore ale vizitelor recente ale cancelarului Germaniei și președintelui Franței în SUA, sunt direct legate de cele două bătălii pe care le are în vedere administrația Trump, iar Emmanuel Macron și Angela Merkel s-au întors cu mâna goală de la Washington.
Dispută comercială amânată
Cu puțin înainte de expirarea termenului limită dincolo de care SUA ar fi urmat să aplice noi tarife pentru oțelul și aluminiul din UE, Mexic și Canada, Trump a anunțat că va amâna cu 30 de zile această măsură. Nu este deloc o victorie pentru Merkel și Macron, scrie Berliner Zeitung, care consideră că acest conflict este doar amânat. Comisia Europeană a anunțat de altfel că pregătește taxarea suplimentara a bunurilor americane, ca măsură de retorsiune. Păsuirea Europei oferă un răgaz SUA și aliaților lor pentru a construi o „coaliție împotriva încălcării drepturilor de proprietate intelectuală în China și a altor aspecte sensibile“, explică Financial Times. Aici, SUA, Germania și Franța pot găsi un teren comun. Deși schimburile comerciale dintre Germania și China sunt deja mai importante decât cele dintre Germania și SUA, Berlinul este îngrijorat de strategia chineză „Made in China 2025“, pentru dezvoltarea industriei de vârf, care ar amenința marile companii germane de profil. Or, un obiectiv al SUA este tocmai împiedicare aplicării acestei strategii chineze.
Conflictul cu Iranul nu mai așteaptă
„Frontul“ iranian nu se va bucura de amânări din partea SUA. Majoritatea publicațiilor internaționale consideră că Trump va anunța pe 12 mai retragerea din acordul nuclear cu Iranul, semnat în 2015 de SUA, Marea Britanie, Franța, Rusia, China și Germania. Încercările lui Merkel și Macron de a opri această decizie au eșuat. Iar exercițiu de PR prin care premierul israelian Benjamin Netanyahu a expus probele ce dovedesc încălcarea acordului de către Teheran a fost cu siguranță coordonat cu Washingtonul, pentru a argumenta o dată în plus decizia lui Trump.
Trump schimbă regula jocului
Administrația Trump nu joacă după reguli, sugerează presa germană. Trump acuză Iranul că ar destabiliza regiunea prin continuarea dezvoltării programului rachetelor balistice, însă acesta nu este cuprins în acordul nuclear din care SUA amenință cu retragerea. La fel, Trump este deranjat de automobilele germane importate cu taxe mici, însă aceste tarife au fost acceptate de SUA și stabilite la nivel internațional. În plus, așa cum arată comisarul european Guenther Oettinger, „faptul că Porsche, Audi, BMW și Mercedes-Benz se vând într-o nebunie în SUA are de-a face cu designul și motoarele, cu calitatea; spre deosebire, nu avem motive să aducem mașini americane în Germania.“
Respirație transatlantică gură la gură
Președintele Franței i-a dăruit lui Trump un vlăstar de stejar crescut pe un fost front al Primului Război Mondial, unde soldații americani au murit luptând împotriva germanilor. Cancelara Merkel i-a dăruit lui Trump o veche hartă a Palatinatului, regiunea din care se trag strămoșii președintelui SUA. Însă nici Macron, nici Merkel nu au reușit în încercarea de a face respirație transatlantică gură la gură. Pentru Rump, lucrurile sunt limpezi: Germania trebuie să își reducă surplusul comercial cu SUA, Franța și Germania trebuie să decidă repede dacă vor trece în tabăra economică americană sau chineză, dacă vor participa alături de SUA și Israel la reconfigurarea Orientului Mijlociu, iar SUA nu vor mai furniza securitate prin intermediul NATO decât contra cost.
Care va fi viitorul relației transatlantice? Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie: „Pentru securitatea lor, națiunile europene bogate ar trebui să poată avea grija de ele însele“. Dar națiunile mai puțin bogate? Pentru acestea din urmă se profilează posibilitatea alegerii între un țărm și celălalt al Atlanticului, mergând de la susținerea politicii UE, respectiv a SUA față de Iran, Israel și până la schimbările climatice și migrație.
Singura „prioritate a americailor – timpul costa bani iar banii sunt cei mai importanti in viata lor”, restul, apararea intereselor SUA si acapararea daca este posibil a tuturor resurselor planetei, ce prost mai crede altceva ?. Iar pentru aceste „teleuri marete pentru ei”, transpira toti „satelitii pe care-i poate manipula in interesul lor, inclusiv Romania”. Reversul … indiferent cati soldati ne mor pe tatrele de oepratii pentru „petrolul american din lume”, indiferemt cate resurse le-a ceda, „NU vor anula vizele pentru romani”, NU au nevoie de romani in America liberi, au nevoie in schimb de „sclavi pentru acoperirea intereselor”. Visul american, o himera inclusiv pentru o buna parte dintre ai lor, romanii care au reusit acolo, au cedat mai mult inclusiv „inteligenta lor …!.
Europa a fost un camp de batalie in doua razboaie mondiale si un razboi rece. Ce spera Europa sa primeasca de la alte mari puteri internationale? NIMIC acesta este raspunsul. Europa dezbinata, doar un camp de batalie care furnizeaza carne de tun.
la intrarea americanilor in Irak, un ziarist BBC venit de-acolo este oprit la granita cu Israelul, vrand evident sa intre in tara! Ofiterul il intreaba: *cum e acolo?*, *cand cred americanii ca termina razboiul?*. Englezul spune * in 3 luni!*. La care ofiterul ii raspunde* noi am castigat un razboi in 1967, si nici acum nu e terminat!Astia nu stiu in ce s-au bagat!*. Relatarea citita de mine intr-un ziar britanic arata ceva: nu doar ca nu esti sigur cand ai conflicte cu arabii, nu esti sigur nici macar cand le castigi, caci spiritul oriental este centrat pe dimensiuni lungi ale timpului! cica un afgan s-a razbunat pe un vecin dupa o suta de ani si tot satul a considerat ca s-a grabit! nici in Afganistan, nici in Irak, nici in Libia, Siria lucrurile nu vor fi clare mult ani de-acum incolo!
Da „Pax americana” asa este. Acum au capetele infierbantate. Vor fi racorite cat de curand. Fructul inca nu s-a copt. Acum se alinta ca cioara in lat, vorba lu’ Creanga. Este o legea a ciclicitatii universale a nasterii, mariririi si decaderii imperiilor de care SUA v-a fi lovita cand nici nu se v-a astepta. Acum „asistam” la nasterea imperiului dragonului…?! Nu vreau sa fac predictii sau profetii insa pierea imperiului actual al Satanei si Fiarei Biblice va veni in urma unei implozii sociale aidoma celei din Los Angeles, 1992…?!
@Take Ionescu : „Imperiul Dragonului” demult s-a nascut, si China deja e pe primul loc mondial în anume chestiuni economice. Fii, însa, atent la gramatica: tu scrii „SUA v-a fi lovita când nici nu se v-a astepta”, confunzi, adica, trecutul (= „v-a împrumutat o carte, voua, v-a împrumutat, cu pronumele personal în dativ, VOUA, VA, V- + verbul de conjugat), cu timpul viitor, SUA VA fi lovita când nici nu se VA astepta”, cu auxiliarul „a avea” la viitor : eu VOI avea, tu VEI avea, el/ ea VA avea, noi VOM avea, voi VETI avea, ei VOR avea”. Spui, ziceam, ca SUA „vor fi lovite când nici nu se vor astepta”: ba ce se mai asteapta, de unde si sanctiunile (cresterea taxelor vamale, drept început) asupra importurilor din China!
Da, Marchievici, ai în mare parte, dreptate. Dupa ce, însa, Netanyahu a spus, si-nca la TV, cu harta-n fata, dupa cum pricep, c-ar avea „dovezi” privind programul nuclear iranian, l-a sunat pe Putin (nu pe Trump), cu care se si-ntâlneste foarte repede. Trump vorbeste, pentru el (la fel cum si pentru altii, vezi Macron …), cuvântul e arma de lupta, numai ca, spre diferenta de Bush-Obama, Trump vrea, prin cuvinte, sa-nceapa negocierile, nu bombardamentele. Cred, tocmai de-aia, ca Trump si Macron (despre intrevederile cu Merkel, nu stiu) au cazut, de fapt, de acord (fie si tacit) sa adauge capitole (Macron vorbeste de 3) actualului tratat cu Iranul, care sa ramâna, însa, în vigoare. Plus ca, si-n privinta asta, Johannis are dreptate, tarile din regiune, cu toatele, ar trebui, daca n-au deja, sa stabileasca relatii diplomatice cu Israelul, cu care sa discute/negocieze direct. Trump are, în privinta asta, dreptate privind stramutarea ambasadei la Ierusalim. Mai ales ca istoria cu „2 state, o Capitala”, demult e morta. Interventiile militare straine din regiune, pe de alta parte, pâna acuma si de-acuma-nainte n-au facut si n-or sa faca decât sa sporeasca antisemitismul. Chiar daca unul confuz, fiindca si persii/iranienii si evreii sunt semiti. În spatele notiunii de „antisemitism” fiind, de fapt, nu familia etnica (vezi iranienii – evreii), ci religia (musulmana). Desi nimic nu justifica aducerea la ruina a leaganelor umanitatii (Irak, Siria, Iranul…) si înversunarea de-a vedea (Bush, Obama … sunt sigura, însa, ca Trump o fi mai întelept) antisemitismul, nu „umbra fetelor, în floare”. Plus ca „SUA, jandarm mondial”, cu „razboaiele preventive”, în afara de-a fi violat constant legea internationala si batut joc de ONU, si-au facut un deserviciu si datorii enorme, de neplatit …ori, Trump nu-i om politic, e om de afaceri, stie ca „afacerea Teheran” (dar nu ’43) s-ar solda cu-n alt Vietnam si cu alte Irak-Siria…
„… reconfigurarea Orientului Mijlociu, cu Iranul în prim-plan” !! Ba panaramelor, civilizatia iraniana are mii de ani, voi doar citeva sute, de cind v-a „descoperit” Columb, spre nefericirea autohtonilor ! In plus, tocmai Iranul (alaturi de Grecia lui Alexandru Macedon, Roma antica sau imperiul napoleonian) ar trebui sa va reaminteasca de ciclicitatea imperiilor, de marirea si decaderea lor ! …
Corect,comentariul
când te duci la Vegas, aşa te-ntorci, în c…gol…