Literatura română iese la marile baluri europene

Norman Manea, un viitor laureat al Premiului Nobel?

„Întoarcerea huliganului”, o capodoperă nuanţată şi subtilă

Romanul „Întoarcerea huliganului”, primul titlu de Norman Manea tradus în limba suedeză, a fost întâmpinat încă din primele zile de la apariţie cu recenzii entuziaste în principalele cotidiene naţionale şi locale din Suedia. Criticii suedezi au punctat „virtuozitatea” (Svenska Dagbladet), „măiestria” (Göteborgs-Posten) şi „complexitatea” (Aftonbladet) romanului, „o capodoperă” (Nerikes Allehandra), care îi dă scriitorului român şansa să acceadă la Premiul Nobel pentru Literatură (Tidningen Kulturen, Dagens Nyheter, Borås Tidning). Mai multe publicaţii se declară surprinse de apariţia târzie a lui Norman Manea pe piaţa suedeză de carte, lăudând totodată iniţiativa „2244”. Editura suedeză „2244” a fost înfiinţată în 2011, sub umbrela grupului editorial „Bonniers”, şi este specializată în literaturile din jurul Mării Negre. Editura pregăteşte deja publicarea unui al doilea volum de Norman Manea, romanul „Vizuina”. Volumul „Întoarcerea huliganului” a apărut în suedeză cu sprijin prin programul TPS al Centrului Cărţii şi a fost tradus de Lars Inge-Nilsson şi Dan Shafran, o traducere caracterizată de presă ca „bogată în nuanţe” (Sydsvenskan) şi „minuţios realizată” (Borås Tidning).

„Întoarcerea huliganului” a apărut în 2003 în română şi engleză, bucurându-se de o primire entuziastă în România şi în Statele Unite. Între timp, cartea a fost tradusă în peste 10 limbi şi a primit numeroase distincţii, printre care „Premio Napoli” (2004), „Prix Medicis Etranger” (2006) şi „Nelly-Sachs-Preis” (2011).

Publicaţia „Svenska Dagbladet” titra: „Stilul lui Manea este caracterizat de o virtuozitate a suferinţei şi de o ironie pe care o asociez de obicei cu literatura Europei de Est. Autorul este măcinat de introspecţie, grotescul nu este niciodată departe, spaţiile şi chipurile descrise abia dacă maschează deşertul absurdităţii. (…) «Întoarcerea huliganului» este o carte curajoasă şi stimulatoare, cu un relief puternic şi cu trimiteri literare subtile la Shakespeare, Ovidiu, Kafka, Proust, Cioran şi mulţi alţii”.

„Aftonbladet”: „Deşi nu cuprinde elemente de ficţiune, «Întoarcerea huliganului» este un roman în adevăratul sens al cuvântului. Ţelul lui Manea nu este neapărat acela de a reda amintiri şi întâmplări, ci de a găsi o formă şi un limbaj care să cuprindă complexitatea experienţelor pe care le poartă în spate: un început de copilărie traumatic, în lagărul de deportare, tinereţea falsificată de aderarea la cravata roşie de pionier şi de trădarea unor prieteni deveniţi inamici ai partidului, viaţa adultă trăită într-o societate şi o limbă din ce în ce mai corupte, urmată de încercarea de a renaşte într-o nouă ţară. În cele din urmă, toate acestea îi sunt rearuncate în faţă atunci când revine în patrie. «Complex» este un cuvânt prea palid pentru a descrie materialul de viaţă pe care Manea încearcă să-l transforme în roman. (…) Cu anii, Manea a primit diverse distincţii şi onoruri ca scriitor; şi totuşi, continuăm să percepem la el acea suferinţă şi acel gol pe care Daniel Libeskind le-a exprimat atât de genial în încăperea exilului de la Muzeul Iudaismului din Berlin”.

Cronicarul de la „Dagens Nyheter” specifica: „Tonul intelectual-elegiac este cu siguranţă unul firesc pentru subiectul tratat de Manea, ceea ce surprinde fiind forma bogată: faptul că senzaţia de gol este exprimată în atât de multe cuvinte, prin fraze atât de complexe şi printr-un colaj de stiluri. Memoriile acestea au fost recompensate cu premii în mai multe ţări, iar numele lui Norman Manea este vehiculat uneori în contextul Premiului Nobel. Pot sa înţeleg acest lucru, pentru că scrie ca şi cum ar vrea să ne protejeze de toate promisiunile mincinoase ale istoriei”.

„Sydsvenskan” amintea: „Anumiţi scriitori par să încarneze un întreg secol de istorie zbuciumată. Aşa este scriitorul evreu de limbă germană Paul Celan, precum şi Imre Kertész, Elie Wiesel sau Nelly Sachs. Fiecare dintre ei a descris felul în care istoria secolului XX le-a zdrobit universul. Acestor nume li se adaugă acum Norman Manea, care, fiind evreu, s-a aflat în mijlocul furtunii pornite în Europa Centrală în anii ’40: a trăit deportările, lagărele de concentrare şi dictatura comunistă. Opera lui pătrunde acum şi în suedeză, prin «Întoarcerea huliganului», o poveste autobiografică, cu o construcţie literară complexă, apărută în traducerea bogată în nuanţe a lui Dan Shafran şi Lars-Inge Nilsson”.

Mult răspânditul „Expressen” aprecia: „Manea a debutat în 1969 şi se vede că, asemenea altor scriitori din estul Europei, precum Milan Kundera sau György Konrád, şi-a şlefuit stilul în funcţie de ce ştia că are sau nu are voie să scrie. Construcţiile sintactice sunt sinuoase, bogate în imagini şi trimiteri pe care cenzorul să nu le poată descifra, presărate cu asocieri neaşteptate pe care doar iniţiaţii le pot înţelege. Deşi în prezent scrie în libertate, Manea pare a fi făcut o artă din această fostă necesitate, devenind una cu stilul său. Dacă limba maternă este singura lui patrie, stilul îi este carte de identitate”.

Revista „Tidningen Kulturen” consideră: „Un scriitor de care se va vorbi probabil din ce în ce mai mult în Suedia este românul Norman Manea. Prin volumul de memorii cu construcţie romanescă «Întoarcerea huliganului», şansele lui de a primi în următorii ani Premiul Nobel pentru Literatură din partea Majestăţii Sale Regele au crescut fără îndoială exponenţial. În ansamblu, descrierea societăţii româneşti, cu absurdităţile ei, precum şi descrierea propriei ambivalenţe se ridică la un nivel artistic care nu poate decât să ne bucure”.

„Nerikes Allehanda” scrie: „«Întoarcerea huliganului» este în multe privinţe o capodoperă, nuanţată şi profundă. Ne vorbeşte despre România şi despre un naţionalism pentru noi, suedezii, de neînţeles, ne vorbeşte despre destine tragice, despre politică, literatură, scriitori şi filosofie. Dar, mai presus de toate, ne vorbeşte despre importanţa limbii în supravieţuirea individului”.

„Göteborgs-Posten”: „Romanul este plin de pasaje dureroase, de momente frumoase şi irevocabile, de suferinţe labirintice ale conştiinţei. Meritul lui Manea este acela de a ne arăta ca răul îşi schimbă permanent chipul. Noi, oamenii, avem o tendinţă de a-l fixa în timp, poate pentru a-i rezista mai uşor.” (…) „un stil plin de măiestrie”.

„Norrköpings Tidningar” îl elogiază: „Manea pendulează cu talent între fenomenele exterioare şi cele interioare, în pasaje când onirice, când realiste. Ambivalenţa, sentimentul de a nu aparţine nicăieri, imposibilitatea de a-şi asuma un crez religios sau o apartenenţă politică, da – toată această derută, care este eternul însoţitor al imigrantului, este descrisă cu acuitate şi exigenţă sufletească”.

Pe blogul scriitorului Thomas Nydahl apare: „Este firesc să-ţi extragi din când în când seva din literatura română. (…) Noua mea cunoştinţă este Norman Manea, al cărui roman «Întoarcerea huliganului» este publicat acum de Editura 2244, în traducerea lui Lars-Inge Nilsson şi Dan Shafran. Nu ţi se întâmplă des să cazi în aşa un puţ de cuvinte, vise, coşmaruri şi amintiri, narate febril şi cu o forţă aproape explozivă. Eu, cel puţin, n-am citit niciodată ceva asemănător”.

„Borås Tidning” concluziona: „Este cel puţin straniu că Norman Manea nu a fost tradus în suedeză până acum, când a apărut în traducere volumul său de memorii, «Întoarcerea huliganului». Este cel mai tradus dintre toţi scriitorii contemporani de limbă română, textele lui sunt considerate a fi printre cele mai perspicace descrieri ale vieţii sub dictatură şi în exil, iar numele îi este vehiculat, nu rareori, în contextul Premiului Nobel pentru Literatură. Acum este însă, în sfârşit, aici, prin intermediul voluminoaselor sale memorii, într-o traducere minuţios realizată de Lars-Inge Nilsson şi Dan Shafran”.

România, la Salonul cărţii de la Paris

„Valenţele vagabondajului literar”

Salonul cărţii de la Paris

Institutul Cultural Român reuneşte la Salonul Cărţii de la Paris, ediţia 2012 (15-19 martie 2012), scriitori români şi francezi într-un dialog despre valenţele „vagabondajului literar”. Gabriela Adameşteanu, Ioana Bot, Letiţia Ilea, Ion Manolescu şi Răzvan Rădulescu se vor întâlni cu Maylis de Kerangal, Bertrand Badiou, Michel Le Bris şi Matei Vişniec în cadrul mesei rotunde „Vagabondajul literar”, sâmbătă, 17 martie 2012, orele 13.30-18.00.

Printre tematicile abordate la masa rotundă : vagabondul literar Panait Istrati, autor român cunoscut şi iubit de publicul francez, călătoria ca experienţă care naşte ficţiune, peregrinările poetului Paul Celan, experienţa literară a emigrării, călătoriile imaginare sau spiritul nomad în banda desenată. Valerie Cadet, critic literar, şi Jean Mattern, scriitor şi editor francez, vor modera cele două sesiuni ale mesei rotunde.

În ziua vernisajului (15 martie 2012), „Kosti Lacatus Orchestra” va reprezenta România pe scena Salonului cărţii, în concertul „Panait vagabondul”, un voiaj muzical prin România,Ungaria, Corsica, Argentina etc.

De asemenea, ICR Paris va expune la Salon documente inedite despre Istrati. Realizată în parteneriat cu Biblioteca „Panait Istrati” din Brăila şi cu Arhivele Naţionale, expoziţia „Panaït Istrati, vagabond de genie” va arăta în premieră publicului francez imagini ale unor piese din corespondenţa scriitorului, certificatul său de naştere sau fotografii inedite din peregrinările sale.

Panait Istrati, în prim-planul Salonului cărţii de la Paris

Ca în fiecare an, reprezentanţii Centrului Naţional al Cărţii vor asigura relaţia cu actorii francezi din lumea editorială, prezenţi la Salon.

Inspiraţi de personalitatea şi opera lui Panait Istrati, scriitor fascinant pentru mediul literar şi cititorii din Franţa prin setea sa de libertate şi savoarea limbii, ICR de la Paris lansează cu ocazia Salonului cărţii un concurs literar: „Premiul/preţul vagabondajului. Note despre România” (Le Prix du vagabondage. Noter la Roumanie). Marele public este invitat să trimită scrieri scurte în limba franceză, note de călătorie, reale sau imaginare, în România. Juriul concursului va selecţiona 20 de texte în vederea publicării.

În acest an, ICR organizează vânzarea de carte românească în colaborare cu librăriile „Humanitas”. Un camion de cărţi, CD-uri, DVD-uri etc. soseşte din România.

De asemenea, în cadrul Salonului cărţii vor avea loc o serie de lansări de carte de autori români, publicate în Franţa şi România: „Lizica Codreano, une danseuse roumaine dans l’avant-garde parisienne”, de Doina Lemny (ed. Fage), „Syndrome de panique dans la Ville Lumière”, de Matei Vişniec (ed. Non Lieu), „Blues pour chevaux verts”, de Letiţia Ilea (ed. Le corridor bleu), „FEM”, de Magda Cârneci (ed. Cartea Românească), „Le Camion bulgare” de Dumitru Ţepeneag (ed. POL) şi „Littérature roumaine. L’Entre-deux-guerres” de Andreia Roman (ed. NonLieu).

Vineri, 16 martie, de la ora 15.00, Mirella Patureau, teatrolog, va susţine o dezbatere împreună cu regizorul Christian Benedetti despre „Noul val al teatrului românesc”, plecând de la cartea Gianinei Cărbunariu, „Alaltăieri. Poimâine. Veşti despre viitor”.

Târgul de Carte de la Leipzig

„Kleine Sprachen, große Literaturen”

Leipziger Buchmesse va aduna şi la această ediţie un mare număr de cititori

Ca în fiecare an, Institutul Cultural Român din Berlin asigură participarea unor scriitori români importanţi la unul din cele mai prestigioase saloane internaţionale de carte, „Târgul de Carte de la Leipzig” (15-18 martie 2012), în cadrul forumului EUNIC, organizat împreună cu celelalte institute culturale şi secţii culturale ale ambasadelor din Berlin.

Scriitorul invitat anul acesta este Ovidiu Nimigean, care va citi din romanul său „Rădăcina de bucsau”, în data de 17 martie 2012, într-o lectură comună, alături de alţi doi celebri autori europeni, Jaroslav Rudiš din Cehia şi Panos Ioannides din Cipru.

Pentru romanul său „Rădăcină de bucsau”, scriitorul Ovidiu Nimigean a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2010 – Filiala Sibiu şi Premiul pentru Proză al revistei „Observator cultural” pe anul 2010, precum şi numeroase aprecieri din partea criticii literare, care îl consideră un „roman total” (Bogdan Alexandru Stănescu) despre două teme esenţiale: dragostea şi moartea.

Traducerea şi lectura textelor sunt asigurate de Eva Ruth Wemme.

„Kleine Sprachen, große Literaturen” este un forum EUNIC iniţiat în anul 2003, în intenţia de a spori interesul pentru literatura scrisă în limbi de circulaţie restrânsă. Anul trecut au fost invitaţi din România scriitorii Gabriela Adameşteanu şi Radu Aldulescu.

În acest an, la proiect participă scriitori din 14 ţări europene: Estonia, Grecia, Croaţia, Lituania, Polonia, România, Elveţia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Cehia, Ungaria şi Cipru. Fragmentele prezentate în cadrul lecturilor vor fi editate într-o broşură. O premieră o constituie participările Elveţiei (cu scriitori de limbă retoromană) şi Spaniei, cu un autor din Catalonia.

Scriitorul Ovidiu Nimigean (n. 19 iulie 1962) a absolvit în 1988 Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza”, din Iaşi.

A publicat volumele de poezie: „Scrieri alese” (Pan, 1992), „Weekend printre mutanţi” (Pan, 1993), „Adio, adio, dragi poezii” (Outopos, 1999), „Planeta zero” (Junimea, 2001), „Nicolina Blues” (Cartea Românească, 2007, Premiile revistelor „Observator Cultural”, „Transilvania”, „Mişcarea literară”, nominalizare la Premiul revistei „Cuvîntul” şi al USR; proză: „Mortido” (Versus, Iaşi, 2003, Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi); critică şi publicistică: „Inerţii de tranziţie, altruisme&bahluviuni literare” (feat. Flori Stănescu, „Vremea”, 2006).

A coordonat antologiile: „Ozone Friendly. Iaşi, reconfigurări literare” (T, 2002), „Hat jemand etwas gefragt? Lyrikanthologie” CLUB 8 – Jassy, Rumänien (împreună cu Michael Astner, Versus, 2003), „Stromabwärts. Österreichische Gegenwartsprosa” (împreună cu Michael Astner şi Johannes Gelich, Wieser Verlag, 2005). Este selectat în antologiile: „Strieflicht. Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik” (Dionyssos Verlag, 1994), „City of Dreams and Whispers” (Center for Romanian Studies, 1998), „Club 8 poetry” (T, 2001), „Speaking the silence” (Paralela 45, 2001), „Grenzverkehr. Literarische Streifzüge zwischen Ost und West” (Drava Verlag, 2006), „O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea” (Pontica, 2007), „New European Poets” (Graywolf Press, 2008).

Ovidiu Nimigean, inivtat de onoare la Leipzig

Alţi scriitori români invitaţi la Târgul de Carte de la Leipzig sunt Filip Florian, Marin Mălaicu-Hondrari şi Ana Maria Sandu, care vor reprezenta România în cadrul forumului dedicat scriitorilor din Europa Centrală, de Est şi de Sud.

Filip Florian (*1968) a studiat geologia şi geofizica, a lucrat mai târziu ca jurnalist pentru ziarul „Cuvântul” şi pentru „Europa Liberă” şi „Deutsche Welle”. Romanul său „Degete mici” a luat numeroase premii, cel mai important fiind Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut în anul 2006 şi a fost publicat în Statele Unite şi Polonia.

Romanul său „Zilele regelui” (2008) a fost desemnat „cartea anului” de Colocviul Romanului Contemporan.

Marin Mălaicu-Hondrari (*1971) a primit pentru cartea sa „Zborul femeii deasupra bărbatului” Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut (Filiala Cluj). În 2006 a publicat la Editura „Vinea”, Bucureşti, „Cartea tuturor intenţiilor”. Marin Mălaicu-Hondrari a tradus numeroase poezii din spaniolă, publicate în revista „LiTerra”.

Ana Maria Sandu (*1974) este jurnalistă şi scriitoare. În anul 2003 a publicat volumul de poezii „Din amintirile unui Chelbasan”, pentru care a primit Premiul de Debut al revistei „România Literară” şi care a fost nominalizat la Premiul ASPRO pentru experiment literar. Traducerea în franceză a apărut în anul 2010 la „Èditions du Chemin de Fer” (2010). Romanele sale „Fata din casa vagon” şi „Omoară-mă!” s-au bucurat de un succes deosebit de public şi critică. Ana Maria Sandu trăieşte şi lucrează la Bucureşti.

Atelier de traducere a literaturii contemporane, la Istanbul

Volum Atelier traduceri

ICR „Dimitrie Cantemir” din Istanbul împreună cu Asociaţia Culturală „Kalem” organizează a cincea ediţie a Atelierului de traducere din limba română în limba turcă, în zilele de 12 şi 13 martie 2012, în sala de conferinţe a Institutului. Atelierul îşi propune să facă vizibilă pe piaţa cărţii din Istanbul prezenţa traducătorilor de limbă română. În programul atelierului sunt incluse sesiuni de lucru pe textele traduse în prealabil de participanţi, sub coordonarea doamnei Nermin Molaoglu (Asociaţia Culturală Kalem, Istanbul).

Atelierul beneficiază din nou de prezenţa şi implicarea celei mai importante traducătoare de limbă turcă din România, conf.dr. Luminiţa Munteanu, care a tradus întreaga serie Orhan Pamuk în limba română. De asemenea, prof.dr. Ioana Both, de la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, critic şi istoric literar, va prezenta participanţilor o privire critică de ansamblu asupra literaturii române contemporane care urmează să fie tradusă în cadrul atelierului. Prof. Vildan Bormambet, inspector de limba turcă din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, va susţine o prelegere referitoare la învăţământul în limba turcă în România şi proiectele care implică învăţământul între cele două ţări. Cei zece traducătorii invitaţi în acest an sunt Azel Mavi Anton, Dorinela Creţu, Gihan Curtomer, Maria-Cristina Dinçer, Sunia Iliaz, Emel Ismail, Irfan Memet, Cristina Negoiţă-Çetinkaya, Claudia Tuncel şi Anamaria Ştefan.

Evenimentul reprezintă o continuare a atelierelor organizate la Istanbul din anul 2008, în urma cărora o parte dintre traducători au început colaborări cu importante edituri turceşti şi astfel scriitorii Dan Lungu, Dumitru Ţepeneag şi Gabriela Adameşteanu au fost publicaţi în limba turcă. De asemenea, ICR Istanbul a realizat, cu ocazia Festivalului de literatură din Istanbul Tanpinar (3-6 octombrie 2011), volumul „Autori români contemporani” în Atelierul de traducere de la Istanbul, dedicat literaturii române contemporane şi posibilităţilor sale de traducere în limba turcă. Volumul, distribuit gratuit către editorii turci, conţine fragmente traduse în limba turcă din scriitori contemporani români şi prezentarea traducătorilor. Este o iniţiativă unică la acest moment în Turcia, alte institute culturale străine manifestându-şi dorinţa de a realiza volume similare după succesul avut de proiectul românesc.

Lansarea în Polonia a romanului „Dimineaţă pierdută”

Gabriela Adameşteanu, Stracony Poranek

La Varşovia, în perioada 14-16 martie, două evenimente de promovare a romanului „Dimineaţă pierdută” de Gabriela Adameşteanu, recent publicat în Polonia. Primul va avea loc la Cracovia, în prezenţa autoarei şi traducătorului cărţii, al doilea la Poznań.

La prima întâlnire, de la cafeneaua-club Cafe Szafe din Cracovia, un spaţiu dedicat cărţilor şi animat de cuplul de scriitori Łukasz Dębski şi Anna Kaszuba-Dębska, moderatorul întâlnirii va fi Małgorzata I. Niemczyńska, jurnalistă la Departamentul Cultură al prestigiosului cotidian „Gazeta Wyborcza”, autoarea unor studii literare foarte apreciate.

La librăria „Bookarest”, din Poznań, important spaţiu de lansări şi dezbateri pe tema literaturii, moderator va fi Kinga Junkiert.

În 14 martie, scriitoarea Gabriela Adameşteanu va avea o serie de întâniri cu jurnalişti şi edituri la Cracovia.

„Dimineaţă pierdută” este al doilea roman al Gabrielei Adameşteanu, publicat în România în 1984. Dintre operele scrise într-o primă fază de creaţie mai putem aminti romanul „Drumul egal al fiecărei zile” (1975) şi povestirile „Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă” (1979) şi „Vara-primăvara” (1989). Din 2005, când „Dimineaţă pierdută” a fost publicată la Editura „Gallimard”, scrierile sale au fost traduse la edituri importante din Franţa, Spania, Statele Unite, Italia, Ungaria, Israel, Germania, Bulgaria, Rusia, Estonia, Polonia, Olanda. În 2008, Editura „Polirom” a iniţiat seria „Opere. Gabriela Adameşteanu”, din care au apărut până în prezent primele două volume. La aceeaşi editură, Gabriela Adameşteanu a publicat în 2003 romanul „Întâlnirea”, iar în 2010 romanul „Provizorat” (ediţia a II-a în 2011).

„Dimineaţă pierdută” (Stracony poranek) este primul volum al autoarei românce publicat în Polonia. Pregătit de Editura „WAB” din Varşovia, el a apărut pe piaţa poloneză la 25 ianuarie a.c., în prestigioasa serie „Don Kichot i Sancho Panza”.

Traducerea în limba polonă îi aparţine lui Tomasz Klimkowski, cadru didactic la Catedra de Limba Română a Universităţii „Adam Mickiewicz” din Poznań.

„Duduca de marţipan”, la Anvers, Rotterdam şi Bruxelles

Sunt multe lucruri palpabile, dar literatura nu este unul dintre ele. Coperta versiunii olandeze a cărţii Doinei Ioanid, Duduca de marţipan

Poeta Doina Ioanid face un turneu în Belgia şi Olanda, în cadrul căruia îşi va prezenta traducerea în neerlandeză a volumului „Duduca de marţipan”, apărută în 2011, şi va fi invitata unei dezbateri înregistrate de un post de radio din Rotterdam.

Doina Ioanid şi traducătorul Jan Mysjkin, poet la rândul său şi alcătuitor al unei antologii de poezie românească, vor participa la dezbateri cu publicul neerlandofon la „Casa literaturii” din Anvers (joi 15 martie) şi la cafeneaua literară „Cehov & co” din Rotterdam (vineri 16 martie). Sâmbătă 17 martie, poeta va susţine o lectură la Bruxelles. Manifestările se înscriu în strategia ICR Bruxelles de promovare a literaturii române în spaţiul neerlandofon. Dezbaterea de la Rotterdam va fi înregistrată de staţia de radio „Rijnmond”, iar moderator este traducătorul Arie van der Ent.

Doina Ioanid este poetă şi jurnalistă. A publicat cinci volume de poeme în proză (ultimul apărut, în 2010, este „Ritmuri de îmblânzit aricioaica”), fiind considerată una dintre reprezentantele de prim ordin ale „generaţiei 2000”. Revista olandeză „Poeziekrant” i-a publicat în ultimul său număr, din martie, un text despre poemul în proză.