Locul în care interesul național, corupția și profitul se confundă

Comerțul cu arme în perioade de criză oferă o gură de oxigen de neprețuit marilor economii. Profită de aceasta complexul militaro-industrial american, cel rus, german, francez, cel al Chinei, țară care și-a majorat bugetul militar cu 22% în ultimul an. Exporturile de armament ale Franței au crescut impresionant în 2014, ajungând la recordul de 8 miliarde de euro. Chiar dacă a fost oprită livrarea portelicopterelor Mistral comandate de Federația Rusa, industria franceză de armament nu va înregistra pierderi în 2015, datorită comenzilor uriașe venite din partea Egiptului și a monarhiilor din Golf, acolo unde se pare că aliații de peste Ocean au lăsat mână liberă Parisului pentru a compensa din paguba produsa de respectarea sancțiunilor impuse Moscovei.

Valoarea comerțului cu arme pe plan mondial a crescut cu 30% în doar ultimii patru ani și a ajuns la 80 de miliarde de dolari. Numărul victimelor conflictelor din întreaga lume a ajuns la 189.000 în 2014, față de 49.000 în 2010. Se estimează că în 2018 vor fi vândute arme și tehnică militară în valoare de peste 100 de miliarde de dolari.

Federația Rusă a lansat un amplu proiect de modernizare și reechipare a armatei cu puțin înainte de a ocupa peninsula Crimeea și de a sustine trupele separatiste din estul Ucrainei. De cealaltă parte, 18 state occidentale au început în Ucraina unele dintre cele mai importante manevre militare din istoria NATO – exercițiile Trident.

În același timp este promovată politica sporirii bugetelor militare în Federația Rusa și in statele Alianței Nord-Atlantice. În cazul NATO, sunt puține țări care au atins pragul unui buget al armatei de 2%, impus de către Alianță, însă criza ucraineană și amenințările teroriste funcționează tot mai bine ca modalități de convingere a electoratului în vederea unor eforturi bugetare susținute pentru atingerea și chiar depășirea acestor 2%.

Un comentariu al autorilor Global Peace Index, publicat de revista The Economist cu sprijinul experților de la Centre for Peace and Conflict Studies, arată că criza din Ucraina, considerată o confruntare între Rusia și țările NATO, a devenit un risc major pentru Europa, putând sa degenereze în orice moment mai cu seama că, pe lângă implicarea Rusiei în susținerea rebelilor din Donbas, SUA au început să antreneze forțele ucrainene și iau în calcul livrarea de armament letal. Stabilirea unui fir roșu între statele majore ale armatei ruse și NATO relevă cât de mare este riscul unei degenerări a conflictului.

Germania, un mare producător de armament care oferă însă Apărării doar 1,2% din PIB, a decis să majoreze bugetul militar cu 2 miliarde de euro. Este drept că pentru atingerea pragului impus de NATO Berlinul ar trebuie să aloce 20 de miliarde de euro, însă politica Germaniei este limpede – înarmare. În Franța, pericolul terorist a făcut ca Apărării sa-i fie alocate circa 1,1 miliarde de euro, iar în loc de disponiblizarea a 7.700 de militari profesionisti s-a ajuns la angajarea a 2.300 și astfel Parisul se apropie de pragul de 2%. În România, președintele Klaus Iohannis s-a angajat să aducă bugetul Apărării la 2% din PIB în 2017 și a obținut consens cu partidele parlamentare în acest sens.

Doar cinci state NATO respectă această condiție de 2% din PIB pentru Apărare. Pe primul loc se află SUA, care alocă 4% din PIB. Urmează Marea Britanie, Polonia, Estonia și … Grecia. Aflată încă de la crearea NATO într-o stare conflictuala cu Turcia, exacerbată de deciziile hazardate din timpul dictaturii coloneilor, de invazia turcă în Cipru și divizarea insulei. Acum, Grecia aflată în criză profundă alocă 2,5% din PIB armatei și achizițiilor de armament. Pe primul loc printre furnizori se află SUA, urmate de Germania și Franta, cei mai importanți creditori ai Atenei, care scot un profit frumos de pe urma afacerilor cu armament cu toate guvernele elene. Germania urma să livreze Atenei mai multe submarine, însă niciunul nu a ajuns în Grecia, din cauza unor litigii. Singurul ministru al dreptei naționaliste din guvernul condus de Alexis Tsipras a sondat terenul in Rusia pentru achiziționarea unor rachete si a semnat un acord militar cu Israelul, a cărui miza pare să fie contracararea încercărilor Turciei aliate de a se implica în exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi recent descoperite in Mediterana de Est, în zona economică a Ciprului.

Pentru statele mari producătoare de armament, comenzile în creștere și înmulțirea conflictelor reprezintă, în contextul austerității, adevărate rețete de creștere economică, de luptă împotriva șomajului și de sporire a competitivității economiei naționale. Chiar acestea sunt cuvintele folosite într-un raport al Parlamentului francez. Pentru a maximiza șansele obținerii unor mari contracte s-a ajuns la intensificarea procesului de formare a conglomeratelor militaro-industriale, cum o arată recenta fuziune a producatorului german al tancurilor Leopard cu Nexter, producătorul tancurilor franceze Leopard.

În statele ce achiziționează armanentul american, german, suedez, rusesc sau chinezesc profitul nu se traduce pe moment în sporirea securității, cât a averilor demnitarilor aflați în funcție în momentele negocierii contractelor. Un fost ministru elen al Apărării a fost condamnat în urmă cu doi ani pentru că a luat mită de 8 milioane de euro de la o companie germană. Mita nu este, cu siguranță, cea mai mare din Grecia și ministrul cu siguranță nu este singurul implicat în asemenea cazuri de corupție, după cum Grecia nu este decât un mic exemplu în acest sens.

În mod ironic, explozia acestor afaceri cu armament intervine chiar în momentul în care la ONU a fost redactat un nou tratat care reglementează comerțul cu arme. Se dorește mai multa transparență, mai puțină corupție și mai multă etică – statele exportatoare ar trebui să studieze atent istoricul statelor cu care fac afacerea în ce privește respectarea drepturilor omului și a dreptului internațional. Tratatul a fost semnat de peste 120 de state ONU și a fost ratificat de 69. Au fost îndeplinite condițiile de aplicare, însă este oare acesta interesul marilor exportatori? Aplicarea tratatului este întârziată de organizarea unei conferințe internaționale care ar trebui să specifice modalitățile de punere în practica a prevederilor…

Evoluțiile internaționale sub aspect militar, alături de criza economică europeană, de cea care se profilează în China și de răsuflarea tot mai grea a economiei ruse indică mai degrabă că acest tratat va avea soarta reglementărilor UE in materie de comerț cu armament stabilite în 2008 – interesul național al marilor economii va face ca tratatul să rămână litera moarta iar comerțul cu arme să rămână o uriașă afacere pentru companiile și economiile marilor puteri, dar și pentru potentații vremii din statele client.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.