Lucrări de o inestimabilă valoare, de la Modigliani la Soutine şi Utrillo

Pinacoteca din Paris restituie colecţia lui Jonas Netter, relevând rolul neştiut al acestui discret comerciant care a posedat peste 40 de opere de Modigliani şi aproximativ 80 de lucrări de Chaim Soutine. Dacă numele lui nu trezeşte nicio reacţie, este cumva normal. Nimeni nu a vorbit până acum despre Jonas Netter (1867-1946). Aproape în nicio carte care se ocupă de pictura Primei Şcoli din Paris sau de emulaţia Anilor Nebuni în Montparnasse nu este menţionat. Figură din umbră, într-o vreme în care atâţi alţi actori ai scenei artistice îşi expun în lumina reflectoarelor extravaganţele, nu era cunoscut decât de puţină lume. Aproape că nu poate fi imaginată figura lui. N-a fost certificată decât o singură fotografie a sa, iar o a doua este îndoielnică.

Suzanne Valadon (1867-1938) a făcut un foarte frumos portret al soţiei lui, în 1920. În ceea ce îl priveşte pe acest om care i-a apărat pe pictori, nu se cunoaşte decât un singur portret, semnat de Moise Kissling.

Chaim Soutine, Femeie în verde

Fascinat de Modigliani, pe care l-a descoperit în 1915, a cumpărat 42 de pânze ale acestuia. Fermecat de Soutine, a achiziţionat, în câteva săptămâni, 80 de tablouri create de el, într-o perioadă în care pictorul era complet ignorat, ba chiar dispreţuit. Celebrul doctor Barnes, venit din Philadelphia să cutreiere atelierele şi galeriile pentru a alege piese pentru viitoarea sa Fundaţie, este considerat cel care l-a “lansat” pe Soutine, în 1923. El n-a achiziţionat însă decât 23 de picturi.

Vânătorul de la Maxim’s, de Chaim Soutine, adjudecată la Sotheby’s New York pentru suma de 9.378.500 de dolari

Cine era Jonas Netter, acest bizar colecţionar? “Un om discret, afirmă Marc Restellini, directorul Pinacotecii. Şi totuşi, descoperitorul lui Modigliani, al lui Soutine şi, probabil, al lui Utrillo. Era evreu alsacian, stabilit la Paris, un burghez tipic care îşi exercita meseria de agent de marcă. Un reprezentant al comerţului care avea o pasiune devorantă: arta. Această sensibilitate nu vine dintr-o cultură familială, deşi era un strălucit muzician, un pianist fără pereche care ar fi putut face o carieră concertistică. În schimb şi-a condus afacerile, instalat liniştit în spatele biroului din bulevardul Strasbourg. Nu dorea să se vorbească despre el”.

Foc şi gheaţă

Utrillo, Impasse Trainee a Montmartre, estimat între 250.000 şi 350.000 de euro

Oare cum şi-a ordonat viaţa Jonas Netter între discreţie şi sensibilitate pasionată? Asociindu-şi o personalitate din lumea artei care nu îi semăna deloc, Leopold Zborowski. Polonez, catolic, debarcat la Paris în 1914, pseudo-poet şi veritabil seducător, “Zbo” şi-a deschis o galerie pe strada Seine, dedicându-se comerţului de artă. Strălucitor, volubil, era întru totul opusul rigurosului Netter. Între cei doi s-a stabilit totuşi o relaţie de complementaritate. Netter, o faţadă mondenă, Zborowski, un om cu bani. Aşa s-a produs uimirea faţă de Modigliani. În 1916, pictorul italian şi-a părăsit galeristul, Paul Guillaume, pentru a se adresa lui Zborowski, care vedea în el “un pictor care face cât doi Picasso”. El îi arată o pânză a artistului lui Jonas Netter, care, subjugat, nu va înceta să cumpere majoritatea operelor. Comerciantul, chiar dacă trăia confortabil, nu avea o avere considerabilă. Impresioniştii îi depăşeau posibilităţile finanaciare, dar nu şi “Modi”, ale cărui picturi se vindeau între 5 şi 300 de franci…

Modigliani, Cap de cariatidă

Asocierea celor doi, stabilită tacit, a funcţionat până în 1930. Zborowski descoperă artişti, îi încurajează, îi întreţine oferindu-le un salariu, plătindu-le chiria sau materialele, îi găzduieşte chiar la el acasă, în strada Joseph-Bara, aşa cum a făcut cu Modigliani. Netter subvenţionează prin achiziţii regulate şi adesea lacome.

Modigliani, Elvira cu guler alb, 1917, provenind din colecţia lui Jonas Netter

“Trebuie considerat un adevărat mecena, precizează Marc Restellini, care, în plus, este şi un mecena pertinent, uneori cu o privire mai clară decât cea a polonezului. El l-a salvat pe Soutine de la sinucidere, trimiţându-l pe Zborowski, care se îndoia de geniul lui, să-i dea bani. Acelaşi lucru l-a făcut cu Utrillo, pe care l-a susţinut atunci când era internat într-un azil psihiatric, achitându-i notele de plată. A fost un adevărat colecţionar, fără o optică speculativă. În anul 1928 a vândut câteva pânze de Modigliani unor mari colecţionari din Argentina, numai pentru mulţumirea de a contribui la notorietatea celui pe care îl admira şi în America Latină”.

Modigliani. Portretul lui Jeanne Hebuterne, 1918, dintr-o colecţie privată

După câţiva ani, Netter, obosit de aproximările lui Zborowski, care confunda adesea buzunarul lui cu cel al artiştilor, a renunţat la anonimat şi a încheiat contracte direct cu pictorii. Dar colecţia sa era atunci deja formată. Avea “Portretul lui Chaim Soutine” din 1916 şi sublima “Jeanne Hebuterne” din 1918, realizate de Modigliani, alături de “Scară roşie la Cagnes” (1918) de Soutine şi “Biserica din Sermaise” de Utrillo.

Modigliani, Cariatidă 2

Acum operele, venite din lumea întreagă, s-au reîntâlnit la Pinacotecă. Unele n-au mai apărut în public din anii ’30. Toate aceste pânze evocă oare secrete? Păstrează ele cu emoţie amintirea epocii în care se aflau în “camera cu tablouri” a domnului Netter? Şi mai aud oare vocea celui care declara în 1929, în singurul interviu acordat revistei “L’Art vivant”: “Dacă mi-aş fi urmat inspiraţia, aş fi cumpărat toate tablourile lui Utrillo şi ale lui Modigliani pe care le vedeam. Dar se glumea pe seama mea. M-am lăsat influenţat, am acceptat schimburi… Era un demon ciudat pictura, nu-i aşa!”.

Adjudecat!

Modigliani, Autoportret

Casa de licitaţii Babuino din Roma a propus colecţionarilor sculpturi realizate de Modigliani, dar şi picturi. În top, un “Portret al Albertinei Olfer”, provenit dintr-o colecţie privată milaneză, estimat la 130.000-160.000 de euro. Un alt portret, creat de Modigliani, al iubitei sale Jeanne Hebuterne fusese vândut pentru 31,4 milioane de dolari.

Modigliani, Portretul lui Soutine, provenit din colecţia Netter

„Portretul lui Jean Cocteau”, semnat Modigliani, în creion pe carton, provenit din colecţia lui Cocteau şi apoi din cea a Contesei Anna Laetitia Pecci Blunt, expus la Roma în 1952, la Palatul Expoziţiilor, a fost scos la lictaţie cu o sumă estimată între 60.000 şi 80.000 de dolari şi vândut cu 113.500 de euro la Palatul Dorotheeum din Viena.

Nud cu colier, 1917, de Amedeo Modigliani

Sculptura intitulată „Cap de cariatidă”, din calcar, de 65 de centimetri, creată între 1910 şi 1912, de Amedeo Modigliani, a fost achiziţionată pentru 43,185 milioane de euro. Lucrarea, necunoscută publicului, făcea parte din colecţia omului de afaceri Gaston Levy, creatorul reţelei de magazine „Monoprix”, un mare colecţionar în special al pânzelor lui Signac, dar şi al câtorva sculpturi ale lui Brâncuşi.

Suzanne Valadon, Nud pieptănându-se

Un record mondial absolut pentru pictura lui Modigliani a fost înregistrat de “Nud pe divan”, cunoscut de specialişti şi ca “Frumoasa romană”, estimat pentru suma de 49 de milioane, a fost adjudecat pentru 68,9 milioane de euro, la Casa Sotheby’s din New York. Erotică şi senzuală, această pictură făcea parte dintr-un nucleu de nuduri pictate de artist în anul 1917. Şapte dintre acestea au fost prezentate la Galeria “Berthe Weil”, dar au provocat un adevărat scandal. Nu era ideea de nud, ci caracterul de contemporaneitate al portretelor. Setul erotic al lui Modigliani a fost tradus printr-o sublimare a artei.

Utrillo, Stradă în Montmartre

Să mai amintim şi despre ultimele cotaţii ale lui Maurice Utrillo pe piaţa de artă. 30 de lucrări de grafică, reprezentând în special biserici, datate între 1908 şi 1950, care au aparţinut colecţiei omului de afaceri Paul Petrides, au fost vândute la Artcurial din Paris, cu o valoare estimată între 3,5 şi 5,5 milioane de euro.

La o licitaţie ce a avut loc în 2 mai 2012 la “Sotheby’s” New York, unde au fost prezentate capodopere semnate de Picasso, Miro, Lichtenstein, Basquiat şi Gorky, din colecţia finanţistului şi filantropului american Theodore J. Forstmann, lucrarea “Vânătorul de la Maxim’s”, de Chaim Soutine, estimată între 10 şi 15 milioane de dolari, a fost adjudecată pentru 9.378.500 de dolari.