Lumea poveştilor de ieri şi de azi

Un omagiu adus Reginei Maria

“Curtea Veche Publishing” aduce un omagiu Reginei Maria, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la trecerea la cele veşnice a Majestăţii Sale. Consoarta Regelui Ferdinand I şi mama regelui Carol al II-lea al României a fost supranumită “Regina inimilor” sau “Mama răniţilor” datorită dragostei şi dăruirii pe care le-a arătat în timpul Primului Război Mondial. Însă, dincolo de acţiunile de caritate întreprinse, Majestatea Sa a rămas în memoria românilor şi pentru talentul de a scrie.

Născută pe 29 octombrie 1875, Regina Maria a României, nepoata Reginei Victoria a Angliei şi verişoara primară a Ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei, era renumită pentru frumuseţea ei, pentru inteligenţă, simţ diplomatic, altruism şi pasiune pentru artă, poezie şi filozofie. În timpul Primului Război Mondial, Regina Maria a mers pe front alături de doamnele de la curte pentru a îngriji soldaţii români răniţi. Emoţiile resimţite aici au fost reflectate şi în tonul unora dintre poveştile sale, reunite în volumul “Poveştile Reginei Maria” (Curtea Veche Publishing, 2011).

Cartea „Poveştile Reginei Maria” reia poveştile îndrăgite ale Reginei într-un format original, cu fotografii care surprind etapele şi momentele decisive din viaţa Familiei Regale. Volumul reînvie farmecul clipelor de intimitate pe care Majestatea Sa le petrecea povestind cu cei cinci copii. Mai mult, volumul conţine şi un eseu autobiografic al Reginei Maria, intitulat “Copila cu ochi albaştri”, care reia istoria familiei sale şi vremurile grele ale războiului. Pentru a onora încă o dată memoria Reginei Maria, “Curtea Veche Publishing” a editat în 2013 seria de “Caiete Regale” cu chipurile Reginelor României, cu un design special dedicat “Reginei inimilor”.

Regina Maria

Recitind “Poveştile Reginei Maria”, ASR Principesa Margareta a României declară că “talentul de scriitor al Reginei Maria nu apare altcum decât firesc. Frumoasă, inteligentă, cu farmec şi temperament debordante, străbunica mea a adus literaturii române nu numai un avânt şi o încurajare părintească, dar şi condeiul unui nou scriitor regal. Toate cărţile ei sunt impetuoase, puternice, sensibile şi spontane, de la paginile de jurnal până la suavele poveşti pentru cei mici şi mari”.

Ultimele cuvinte din testamentul Reginei Maria sunt adresate poporului român şi ţării care i-a devenit casă: “Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută. Am credinţa ca v’am priceput: n’am judecat, am iubit…”.

“S.E.C.R.E.T.”

„Întotdeauna am scris despre bărbaţi şi femei şi despre relaţii, însă mereu am hotărât să las scenele de sex deoparte, la uşa dormitorului, poftindu-mi personajele să intre şi spunându-le «OK, ne vedem mâine dimineaţă!». N-am avut niciodată curajul să tratez deschis acest subiect”, a menţionat autoarea. Din moment ce cărţile precedente ale scriitoarei (pe numele real, Lisa Gabriele), ambele bestselleruri canadiene, tratează teme mai reţinute, precum drame de familie, autoarea a avut nevoie să facă o mică documentare pentru a scrie romanul erotic.

Romanul “S.E.C.R.E.T.” provoacă femeile să vorbească despre dorinţele lor.

“Curtea Veche Publishing” a lansat pe piaţă controversatul roman de L. Marie Adeline, o carte provocatoare, care demonstrează că literatura romantică de calitate este un gen căutat pe piaţă.

Rămasă văduvă încă de tânără, după un mariaj dezastruos, personajul principal al cărţii, Cassie Robichaud, pare împăcată cu viaţa ei liniştită într-un mediu strâmt: restaurantul “Café Rose”, unde lucrează, „Hotelul Fetelor Bătrâne“, unde locuieşte, şi conştiinţa tristă, dar solidă a timpului care s-a scurs de când s-a culcat ultima dată cu un bărbat. Cassie îşi vede în tăcere de rutina zilnică, ternă şi pragmatică – părul strâns în coadă la repezeală, încălţări de lucru cât mai comode, tricouri pătate -, evadările ei fiind scurte: aleargă prin cartier, stă de vorbă cu şeful şi prietenul ei Will şi tânjeşte voyeuristic după fericirea dublată de romantism care-i animă, pare-se, fără prea mari eforturi pe clienţii ei.

Când uneia dintre cliente îi cade pe jos un carnet de însemnări pline de amănunte sexuale şi senzuale, Cassie are ocazia să arunce o privire furişă către o lume complet nouă pentru ea, de împlinire a sexualităţii femeii… şi se lasă introdusă într-un club neobişnuit format numai din femei, care-i transformă viaţa. Dedicată pasiunii, experienţelor senzuale şi plăcerii, cartea de faţă vorbeşte despre femei care-şi trăiesc din plin fanteziile sexuale… Iar pentru Cassie, reprezintă cheia emancipării ca femeie.

Considerata “noua Fifty Shades of Grey”, drepturile pentru carte s-au scos la licitaţie la Târgul Internaţional de Carte de la Frankfurt, unde au făcut obiectul unui real război între edituri. Drepturile de publicare au fost cumpărate de edituri din peste 30 de ţări, încă dinainte de publicarea cărţii. În România, volumul a apărut pentru prima dată la Salonul Internaţional de Carte “Bookfest”.

Pentru a se documenta pentru romanul romantic, autoarea a început prin a-şi întreba toate prietenele despre dorinţele lor în ce priveşte viaţa erotică. „Am fost surprinsă de cât de deschise au fost prietenele mele să vorbească despre acest subiect. Acesta e efectul minunat al literaturii erotice – a motivat oamenii să vorbescă deschis şi în detaliu despre anumite lucruri”, a mărturisit autoarea.

În aceeaşi notă, “Curtea Veche Publishing” a ales să lanseze cartea prin campania “Ce îţi doreşti în S.E.C.R.E.T.?”, provocând la dialog deschis cititoarele şi prietenele editurii, atât pe reţelele de socializare, cât şi printr-un film cu testimoniale din partea unora dintre cele mai curajoase femei din mass-media culturală.

“Evreii lui Saturn. Despre sabatul vrăjitoarelor şi sabatianism”

Ce au în comun un vechi zeu păgân, o planetă, o figură mesianică de la începuturile epocii moderne şi ceremoniile nocturne ale vrăjitoarelor? Cum se poate concilia astrologia greco-arabă cu sacralitatea religioasă a Sabatului evreiesc? Pe baza a numeroase surse edite şi inedite, Moshe Idel reconstituie un parcurs fascinant al istoriei ideilor, ghidându-ne în timp şi în spaţiu pentru a descoperi originile unora dintre cele mai înrădăcinate clişee din cultura şi imaginarul modern. Dacă unii autori i-au atribuit lui Saturn, astrul tutelar al evreilor, caracteristici sinistre, printre care asocierea cu vrăjitoria, alţii, dimpotrivă, i-au conferit o semnificaţie pozitivă, legată de speranţă şi răscumpărare. Astfel, din Antichitate până în prezent, ni se dezvăluie multiplele legături dintre mit şi ştiinţă, dintre tradiţiile intelectuale şi tradiţiile populare, dintre sistemele speculative şi sistemele religioase care au influenţat gândirea şi conştiinţa celor ce au trăit între Orient şi Occident.

Vineri, 19 iulie, la ora 18.45, în Sala de Consiliu a Primăriei Târgu-Neamţ, va avea loc lansarea volumului “Evreii lui Saturn. Despre sabatul vrăjitoarelor şi sabatianism”, semnat de laureatul prestigiosului „Israel Prize” pentru excelenţă în domeniul gândirii iudaice, Moshe Idel, şi apărut recent la Editura Polirom, în colecţia „Plural”.

Vor lua cuvântul, alături de autor, Tilo Schabert, filozof şi politolog, Sorin Antohi, istoric al ideilor şi eseist, şi Adrian Şerban, director editorial Polirom.

Evenimentul va avea loc în cadrul Conferinţelor “Eranos”, ce se vor desfăşura în perioada 14-20 iulie, la Târgu-Neamţ, oraşul natal al lui Moshe Idel. Conferinţele “Eranos” (Eranos Tagungen) au fost înfiinţate la Ascona, în 1933, la sugestia istoricului german al religiilor Rudolf Otto şi au fost relansate de Tilo Schabert, continuator legitim al acestei tradiţii, şi Sorin Antohi, anul trecut. Ediţia 2013 este organizată de “Eranos Conference Group” (Amici di Eranos) şi de Asociaţia “Orbis Tertius” (Bucureşti), în colaborare cu “Institutul de Studii şi Cercetări Simbolice Iaşi”.

Moshe Idel (n. 1947, Târgu-Neamţ), profesor de gândire iudaică la Universitatea Ebraică din Ierusalim şi cercetător la Institutul “Shalom Hartman”, este doctor în filosofie cu specializarea Cabala. Numeroasele lucrări publicate includ titluri de referinţă precum: “The Mystical Experience in Abraham Abulafia” (1987), “Kabbalah: New Perspectives” (1988), “Hasidism: Between Ecstasy and Magic” (1995), “Messianic Mystics” (1998), “Absorbing Perfections: Kabbalah and Interpretation” (2002), “Kabbalah and Eros” (2005).

La Editura Polirom au apărut: “Perfecţiuni care absorb. Cabala şi interpretare” (2004), “Ceea ce ne uneşte. Istorii, biografii, idei” (Sorin Antohi în dialog cu Moshe Idel, 2006), “Ascensiuni la cer în mistica evreiască. Stâlpi, linii, scări” (2008) şi “Fiul lui Dumnezeu şi mistica evreiască” (2010).

Numele trandafirului

Deopotrivă roman poliţist şi parabola despre adevăr văzut din perspectiva teologică, filosofică, scolastică şi istorică, bestsellerul “Numele trandafirului” a cunoscut un imens succes de public, fiind tradus în peste 35 de limbi şi ecranizat de Jean-Jacques Annaud, în 1986, cu Sean Connery, Christian Slater şi F. Murray Abraham în rolurile principale. „Evul Mediu a rămas, dacă nu meseria mea, hobby-ul meu – şi tentaţia constantă – şi îl văd în toate, transparând în lucrurile de care mă ocup, care nu par medievale şi totusi sunt”, afirma Umberto Eco.

De altfel, autorul scria în “Confesiunile unui tânăr romancier” despre pasiunea sa pentru estetica medievală: “Când am decis să scriu romanul «Numele trandafirului» a fost ca şi cum aş fi deschis un dulap imens unde decenii la rând îmi depozitasem fişierele despre perioada medievală. Tot acest material îmi stătea la picioare şi nu a trebuit decât să selectez ceea ce avea să-mi fie util. Pentru acest roman am desenat portretele tuturor călugărilor despre care scriam. Petrec ani fermecători într-un soi de castel fermecat, într-o stare de izolare autistă. Dau impresia că sunt prins într-o mulţime de lucruri, dar sunt mereu preocupat să captez idei, imagini, cuvinte pentru povestea mea”.

„Guglielmo este un Sherlock Holmes în fine cuminţit de trufia pozitivismului, de prudenţa radicală a unui William Ockham, manevrând cu fineţe deopotrivă failibilitatea sa, contingenţa lumii, necesitatea logicii şi univocitatea enigmatică a existenţei, divine şi mundane.”

„Un roman poliţist? O parabolă politică despre «democraţia creştină» sau despre apocalipsa iminentă a lumii lui Reagan şi Brejnev? Un roman «gotic»? Sau, pur şi simplu, un joc al lui Umberto Eco?”, scria Raul Mordenti.

Editura Polirom a publicat de curând bestsellerul mondial “Numele trandafirului”, în ediţie revăzută de autor după 30 de ani. Modificările suferite de textul original s-au născut din dorinţa autorului de a face lectura cărţii mai accesibilă.

„Câteodată, scriitorului i se întâmplă, asemenea dentistului când pacientul lui simte o denivelare şi e de ajuns să şlefuiască un pic cu freza, să taie la rândul său un cuvânt, iar întreaga frază să devină mai aerisită”, mărturisea Umberto Eco.

Umberto Eco (n. 1932) a fost, în anii ’60, unul dintre reprezentanţii de frunte ai avangardei culturale italiene. A predat la cele mai faimoase universităţi din lume, devenind Doctor Honoris Causa a peste cincizeci dintre ele. A scris romane devenite în scurt timp celebre, studii de semiotică, estetică şi teorie literară şi numeroase articole cu teme dintre cele mai diverse.

Viaţa mea pe net

“Viaţa mea pe net” este o satiră a felului în care Internetul a pervertit modul de relaţionare sentimentală a multor oameni, oferind totodată o oglindă acidă a moravurilor de ultimă oră ale tinerilor americani în cursa pentru supravieţuire şi pentru a avea un partener.

“Viaţa mea pe net / My Life on Craigslist”, al autoarei americane de origine română Alexandra Ares, este unul dintre cele şase romane finaliste la premiul internaţional “Readers Favorite”, la categoria „Ficţiune/Umor”.

Concursul “Readers Favorite” este deschis tuturor cărţilor din lume publicate în limba engleză, iar rezultatele sunt stabilite de bloggeri şi cititori, reprezentând un barometru de popularitate. Câştigătorii de la “Readers Favorite” vor fi anunţaţi în data de 23 noiembrie 2013 la Regency Hotel din Miami, în cadrul unei ceremonii care va deschide “Miami Book Fair”.

Este cea de-a doua nominalizare la un premiu american pentru “My Life on Craigslist”, după ce în 2011 prima ediţie a romanului a fost nominalizată la cea mai bună carte a anului, “Best Book Awards USA” pentru “Women Fiction”, oferit de organizaţia “US Book News” din Los Angeles.

Anul trecut, cea mai recentă carte a Alexandrei Ares, “The Other Girl”, încă nepublicată în România, a primit distincţia de “Cea mai bună novella independentă” din SUA la “Next Generation Indie Awards”, un echivalent al premiilor “Sundance pentru carte”, la o ceremonie la Plaza Hotel din New York.

Autoarea a mai obţinut în luna martie o distincţie de finalist şi o nominalizare la categoria „Romance” a “Premiilor Book of The Year” 2012, acordate de revista “ForeWord Reviews” pentru romanul “Visătoarele”.

Absolventă a Facultăţii de Teatrologie din cadrul UNATC Bucureşti, Alexandra Ares a lucrat ca redactor şi realizator pentru Redacţia “Teatru” din TVR (1992-1997), realizând zeci de emisiuni “Gong, Scena şi Maeştrii Teatrului Românesc”, printre care: “Profil Victor Rebengiuc la 60 de ani” (1993), “Avignon” (1995), “Amintiri din viitor” (1997) şi docudrama „Danaidele” la New York cu George Ivaşcu (1997). În 1998 a emigrat în Statele Unite, la New York, şi a lucrat pentru diverse televiziuni, case de producţie şi sindicate de ştiri americane (1999-2005), pentru Adunarea Generală a ONU (2005) şi UNDP (2006).

În prezent îşi împarte timpul între Manhattan şi Bucureşti şi scrie atât în limba engleză, cât şi în limba română. În România a mai publicat “Exilată în trecut”, la Editura Cartea Românească, “Sam Shepard, un rebel al rigorii mortale”, la Editura Aldine şi piesa bilingvă “Waking Beauty-Frumoasa adormită şi trezită”, care s-a jucat într-un spectacol-lectură pe Off-Broadway şi a fost distribuită în “Drama Bookstore” din New York. De asemenea, “Waking Beauty-Frumoasa adormită şi trezită” va apărea anul acesta în Turcia.

Alexandra Ares este membru al Pen American Center din SUA şi al Uniunii Scriitorilor din România, şi editoarea fondatoare a magazinului literar “Manhattan Chronicles”.

“Proiectul Rosie”

Una dintre cele mai aşteptate cărţi ale anului 2013, tradusă de Polirom: “Proiectul Rosie” este o sublimă şi, la prima vedere, imposibilă poveste de dragoste de Graeme Simsion.

Romanul a fost recompensat în 2012 cu “Victorian Premier’s Award” pentru manuscrise inedite.

La 39 de ani, Don Tillman, un profesor de genetică suferind – fără să ştie – de sindromul Asperger, e încă burlac. Deşi e deştept şi arătos, nu prea are noroc în dragoste. Dar de data asta e hotărât să reuşească.

De aceea a iniţiat “Proiectul Soţia”, pe baza unui chestionar de şaisprezece pagini, care îl va ajuta să-şi afle partenera perfectă prin eliminarea pas cu pas a tipurilor feminine nepotrivite: veganele, microbistele, creaţionistele, fumătoarele, ignorantele, homeopatele…

Numai că frumoasa Rosie, care dă buzna în viaţa lui, e exact pe dos: munceşte într-un bar, e vegetariană, fumează şi, în plus, încearcă să dea de urma tatălui ei biologic. „Cea mai incompatibilă femeie din lume”, conchide Don.

Şi totuşi, se lasă implicat, fără să ştie prea bine de ce, într-un nou proiect: s-o ajute pe Rosie să-şi găsească tatăl prin intermediul unor mostre de ADN prelevate pe ascuns. Şi să descopere că dragostea şi viaţa nu urmează întotdeauna regulile ştiinţei.

„Romanul de debut al lui Graeme Simsion e un basm din epoca noastră. La fel ca povestea frumoasei şi bestiei sau cea a prinţului transformat în broscoi, e o parabolă despre puterea izbăvitoare a iubirii… Avem de-a face cu un roman spiritual şi amuzant, al cărui umor e accentuat de naraţiunea la persoana întâi, într-un stil inexpresiv. Cititorul e mereu cu un pas înaintea lui Don – şi totuşi, acesta mai ascunde câteva surprize. Să sperăm că Simsion va continua în acelaşi fel”, scria cronicarul de la “Express”.

„Aflat într-o poziţie privilegiată, cititorul poate observa fiecare gafă pe care o face Don, dar simte în acelaşi timp o simpatie acută faţă de acest personaj, a cărui evaluare rece a normelor sociale ilogice e reprodusă cu o detaşare şi o acurateţe ce stârnesc hohote de râs”, comenta “The Independent”.

Născut în Noua Zeelandă şi stabilit în Australia, Graeme Simsion este, după cum se descrie el însuşi, autor de scenarii, povestiri, romane şi piese de teatru. Este specialist în data modelling, un domeniu software cu atât de multe necunoscute în viaţa de zi cu zi, încât scriitorul a avut nevoie de propria firmă de consultanţă ca să-i expliciteze posibilităţile.

“Zen şi arta reparării motocicletei”

Cartea care a influenţat vieţile a milioane de cititori.

“Zen şi arta reparării motocicletei” de Robert M. Pirsig, una dintre cele mai importante cărţi din a doua jumătate a secolului XX, vândută în peste 5.000.000 de exemplare până în prezent şi intrată în Guinness Book of Records ca fiind cel mai răsunător bestseller cu cele mai multe respingeri de publicare primite din partea editurilor (121), a apărut săptămâna aceasta în colecţia „Biblioteca Polirom”.

“Zen şi arta reparării motocicletei”, celebrul roman filosofic al lui Robert Pirsig, se constituie într-o meditaţie surprinzătoare asupra felului în care putem descoperi sensurile profunde ale existenţei într-o lume tot mai confuză.

Lungul periplu pe care un tată şi băiatul lui îl fac prin nord-vestul Americii devine o odisee personală, emoţionantă, în care repararea motocicletei ne va dezvălui cum măiestria şi imaginaţia pot îmblânzi în cele din urmă tehnologia. Cu condiţia să devenim, după cum ne învaţă filosofia Zen, una cu faptele noastre.

„Zen are ceva de spus despre plictiseală. Practica sa de bază, «meditaţia şezând», e probabil cea mai plicticoasă activitate din lume – în afară, poate, de practica aceea hindusă a îngropatului de viu. Nu prea faci mare lucru: nu mişti, nu gândeşti, nu-ţi pasă. Ce-ar putea fi mai plictisitor de-atât? Şi totuşi, în centrul acestei plictiseli e chiar lucrul pe care budismul Zen caută să-l propage. Care? Ce lucru e în mijlocul plictiselii şi nu-l vezi?”

„Pe măsură ce marea se apropie şi munţii îşi îmblânzesc crestele – iar tată şi fiu rămân prinşi ca-ntr-o strânsoare fantasmagorică –, simţul rar al naraţiunii, economia perfectă de efecte înfruntă orice critică. Analogiile cu Moby Dick nu-şi puteau găsi o expresie mai pertinentă”, scria cronicarul de la “The New Yorker”.

„O carte importantă, plină de răspunsuri la cele mai încurcate dileme ale contemporaneităţii. Zen şi arta reparării motocicletei este una dintre cele mai rafinate plăceri ale spiritului”, afirma “The New York Times”.

Robert M. Pirsig s-a născut în 1928, la Minneapolis. Are trei copii, rodul a două căsătorii, şi un IQ de 170, datorită căruia intră la universitate la numai cincisprezece ani. Studiază filosofia, îşi continuă studiile în Benares, dar înainte de aceasta, în 1946, se înrolează în armată şi luptă în războiul din Coreea. În 1991, când primeşte o bursă Guggenheim, Pirsig îşi definitivează al doilea roman: “Lila: An Inquiry into Morals”, încă netradus în limba română.

“Fata tatei, mama fetei. Istoria unei vieţi între România şi Elveţia”

O carte de memorii, construită din decupaje cu momentele şi întâmplările semnificative din viaţa arhitectei Sanda Budiş, dar şi a familiei sale, de la tatăl Alexandru Budiş, general în armata română, la fiica Sandra Pralong, cu o remarcabilă carieră jurnalistică în Statele Unite şi o implicare activă în România de după decembrie ’89. Începută în prezent, cu aniversarea de 85 de ani, povestea Sandei Budiş continuă cu primii ani postdecembrişti şi evenimentele controversate de atunci, aşa cum au fost trăite de autoare. Sanda Budiş se întoarce apoi în trecut, la copilărie, la familie şi anturajul acesteia în perioada interbelică, la cele aproape trei decenii trăite în România sub comunişti şi prigoana regimului împotriva familiei şi la anii de exil din Elveţia.

„Ne-am întâlnit pe teren neutru. În Elveţia. A venit la un spectacol al meu. M-a invitat la masă şi, de cum ni s-au întâlnit ochii, am ştiut că… îmi era de foarte mult timp… dor de ea! Da, de Sanda Budiş mi-a fost foarte dor încă înainte de a o cunoaşte. Pentru că ea reprezintă o lume. O lume aşezată, a valorilor, a credinţelor, a temeinicului. Sanda Budiş este un fenomen. De vitalitate, de frumuseţe. De putere. O admir şi o iubesc pentru amestecul de inteligenţă, spiritualitate şi sensibilitate. Pentru umorul ei. Pentru clasa şi rasa acestei adevărate Doamne. Pentru talentul ei. Pentru verticalitatea caracterului ei. Rar am întâlnit un român autentic ce îşi iubeşte ţara cu atâta sfâşiere. Între Sanda Budiş şi România este o poveste de dragoste cu năbădăi. În prezenţa ei am un straniu sentiment de en famille. Sanda este o văpaie ce ştie a trăi frumos până la capăt clipa. Privirea ei are putere de laser. Cuvintele rămân, din păcate, doar cuvinte… Dar Sanda este o lecţie vie. Despre cum se poate trăi şi «arde» frumos şi puternic. Azi, e mult mai tânără decât 90 la sută din generaţia tânără… care multe ar avea de învăţat şi de urmat de la un astfel de model uman”, mărturisea marea actriţă Oana Pellea.