Statele Unite nu mai vorbesc despre retragerea din Siria, despre războiul din Ucraina, despre certurile cu aliații europeni sau disputa comercială cu China. Așa cum activitatea guvernului a fost paralizată de disputa republicani-conservatori legată de ridicarea zidului de la frontiera cu Mexicul, la fel presa americană este blocată în aceeași luptă partizană privind zidul de pe Rio Grande.
După ce a evitat să facă referire la prerogativa sa de a declara stare de urgență, pentru a scurtcircuita Congresul și a obține alocarea bugetară pentru zidul de la graniță, președintele Trump revine și spune că ”legea este foarte clară: avem dreptul de a declara stare de urgență națională… să vedem ce se va întâmpla în următoarele câteva zile. Nu plecăm nicăieri, nu ne răzgândim”. Trump a facut declarațiile joi, de la frontiera mexicană, înconjurat de polițiști de frontieră și de capturi impresionante de droguri. Chiar și criticii republicani ai politicii externe a lui Trump sunt de partea președintelui. ”Este timpul ca președintele să se folosească de starea de urgență și să finanțeze construcția zidului”, a spus senatorul Lindsey Graham.
Opoziția democrată se opune blocând trecerea bugetului prin Congres. Congresmanii democrați au avertizat că vor contesta în justiție declararea stării de urgență.
Având însă în vedere că imigrația în SUA este la cote mai reduse decât în urmă cu un deceniu, ca la frontiera mexicană există deja bariere fizice ridicate în ultimii ani, starea de urgență pare a avea o cu totul altă natură. Un editorial publicat de The Wall Street Journal, la fel ca și jurnalistul Pat Buchanan, sugerează că SUA se confruntă nu cu o criză umanitară legată de migrație, ci cu o stare de urgență politică. America este scindată, iar disputa zidului de la granița mexicană nu este decât începutul luptei electorale pentru prezidențialele din 2020.
America celor două ”Rezistențe”
Bătălia se dă între două ”Rezistențe”: una vocală, a opoziției democrate, a marilor trusturi de presă, a foștilor oficiali din administrație și servicii, care lovesc actualul guvern prin articole anonime publicate de marile ziare; cealaltă este tăcută, ”rezistența” Americii profunde care a votat cu Donald Trump în 2016.
La alegerile din noiembrie 2018, republicanii au pierdut Camera Reprezentanților. Sondajele arată că 52% dintre americani ar vota cu candidatul prezidențial democrat în 2020, iar popularitatea lui Trump s-a redus la 45%. Doar 38% dintre americani declară că ar mai vota pentru el, scrie The Wall Street Journal.
În ciuda acestor rezultate, Donald Trump este creditat cu mari șanse în 2020. De ce? Pentru că „adevărata rezistență din SUA este baza electorală a lui Donald Trump”, scrie The Wall Street Journal. ”Când văd cum Trump «rezistă» în fața democraților – și nu am văzut o asemenea rezistență nici la Nixon, nici la Ford, nici la cei doi Bush – nu pot decât să-l susțin. Nu omul Trump ne unește, ci rezistența”, scrie unul dintre cititorii The Wall Street Journal, preluat în editorialul amintit. ”Care este problema acestor oameni? În zilele noastre ea ia forma triumfalismului cultural când vine vorba de identitate, rasă, sex și asimilare, adica atunci când vine vorba despre ”ideea americană”. Dacă Trump sau alți politicieni contestă discursul dominant pe aceste teme, presa îi va taxa. Politicienii republicani vor aborda aceste aspecte cu mare grijă. De partea cealaltă, un candidat democrat nu are de ales decât să se supună discusrului dominant sau sa se retragă din politică. Oricine ar vrea să concureze împotriva lui Trump în 2020 trebuie să înțeleagă că va lupta pentru alegători cărora nu le pasa de ”om”, ci care se gândesc la direcția culturală a țării lor. Ceea ce însemnă că acel contracandidat va trebui să accepte excluderea și că va fi ridiculizat de presă”, explică The Wall Srett Journal.
Partidul lui JFK a murit demult
Apoi, Donald Trump mai are un mare atu în lupta dintre cele două Americi – acela că America democrată și multiculturală este tot mai incoerentă și confuză, susține Pat Buchanan. ”Partidul Democrat celebrează diversitatea și insistă că va fi mai bine ca în frunte să vină cât mai multe femei, oameni de culoare, homosexuali și cât mai puțini bărbați albi, dar America a îmbrățișat oare acest ideal? Oare nu există o limită a diversității politice, religioase, etnice dincolo de care o națiune se scindează? Ne invită oare democrații la o adevărată balcanizare a partidului și a țării”, se întreabă Buchanan. El arată că în Partidul Democrat există un adevărat curent de negare a originilor: fostul congresman democrat Robert O’Rourke a încercat să demonstreze că are origini hispanice, nu irlandeze; congresmana Elizabeth Warren a susținut că are origini amerindiene. ”Cu cât va fi mai multirasială, multietnică, multiculturală, America va semăna mai puțin cea cea din timpul lui Reagan și va depinde mai mult de democrați. Partidul Democrat este ostil față de bărbații albi pentru că, cu cât va deveni mai mic procentul acestora din urmă, cu atât mai repede democrații vor deveni dominanți”.
”Lideri democrați ca Joe Biden și Nancy Pelosi au fost crescuți în spirit catolic și învățați că homosexualitatea este imorală și ca avortul este o crimă pedepsită automat cu excomunicarea. Însă astăzi, Partidul Democrat susține căsătoria intre persoane de același sex și privește avortul ca pe un drept constituțional. La Convenția democrată din 2012 a izbucnit o dezbatere despre menționarea sau nu a lui Dumnezeu în platforma partidului. Și totuși, acum, Nancy Pelosi denunță ca ”imorală” ideea construirii unui gard la granița cu Mexicul. Nu, acesta nu mai este partidul lui JFK. Acel partid a murit demult”.
În acest context ideologic tot mai confuz, consecvența poate fi atuul lui Donald Trump. Este președintele care are cel mai bun bilanț al promisiunilor electorale îndeplinite. ”Chestiunile decisive pentru care a fost ales Trump nu mai țin de tradiționala reducere de taxe a republicanilor și nici de creșterea cheltuielilor pentru apărare. Trump a promis securizarea frontierelor, retragerea Americii din războaie, eliminarea deficitelor comerciale cu națiunile nord-americane, cu UE și China, presiune pe aliati pentru plata apărării comune, refacerea bazei industriale americane și buna înțelegere cu Rusia”, scrie Buchanan.
Criza existențială a Vestului
Este motivul pentru care Donald Trump nu trebuie să renunțe la ideea unui zid la granița cu Mexicul, care a devenit un simbol al luptei politice dintre cele două Americi. Istoria i-a răsplătit pe președinții care au acționat decisiv, scrie Buchanan. ”Nu încălzirea climei, ci migrația în masă dinspre Sudul global este adevărata criză existențială a Vestului. Americanii știu asta, elitele știu asta. (…) Oare crede cineva că în 2030 americanii vor fi mai preocupați de granița dintre cele doua Corei, de granița dintre Turcia și Siria sau Rusia și Ucraina decât de cei 2.000 de km. de graniță cu Mexicul? Granița cu Mexicul va fi în cele din urmă militarizată și apărată, altfel SUA așa cum le știm nu vor mai exista”, avertizează Buchanan.
”Este posibil ca Trump să umilească într-atât de mulți oameni încât să nu mai fie reales. Totuși, nimeni nu ar trebui să fie șocat în 2020 dacă, în ciuda tuturor prognozelor, cel putin jumătate din electorat va opta tăcut pentru Trump, în dauna oricărui democrat care va candida. Rezistența dreptei americane este cât se poate de reală, iar președinția este singurul debușeu rămas pentru votul ei”, scrie The Wall Street Journal.
Domnule Marchevici,jos palaria pentru articol!Poate constructia zidului e un paliativ dar este literalmente un „proiect de tara „care ii scapa pe americani de senzatia ca vecinii le vor argintii si asigura un nou mandat pentru Trump!!Pana la urma va fi o singura tara,SUA+Mexic+Canada,tip UE nu au solutie,imigrantii vor sapa galerii pe sub zid si tot vor trece!Democratii sunt platiti „regeste” de Arabia Saudita si Israel ,sa decida un razboi impotriva Iranului,care si el,incearca reinvierea Imperiului Persan,Turcia renvierea Imperiului Otoman si Rusia reinvierea imperiului Tarist,toate ambitioasele astea se lupta pe terenul Siriei,care a fost distrusa cca 80% din tara care era acum 7 ani!
Ai uitat cine a inceput lupta: se lupta acolo si Imperiul American si Imperiul Israelian. E drept ca e mai usor sa incepi un conflict decat sa castigi un conflict, altfel nu uitai de ei.
Buchanan ce perle da! Asistam la ,,balcanizarea” SUA”! cu femei in conducere,homosexuali si oameni de culoare adica negri..? Pai unde in Balcani avem asa ceva? Sau ne confunda cu cei din vestul UE? Buchanan ca si marea majoritate a SUA habar nu au realitatea existenta in restul lumi! Dar isi dau si ei cu parerea-ca Bula !