„M-am întors acasă, «pe front»“

Trei tinere, angajate ca medici specialiști la Spitalul Județean Timișoara, au renunțat la salariile din Irlanda pentru a salva vieți în România.

„M-am întors acasă, «pe front»“

Trei tinere, angajate ca medici specialiști la Spitalul Județean Timișoara, au renunțat la salariile din Irlanda pentru a salva vieți în România.

Trei tinere, angajate ca medici specialiști la Spitalul Județean Timișoara, au renunțat la salariile din Irlanda pentru a salva vieți în România. Doctorii spun că în țara noastră este nevoie de centre de recuperare și că trebuie investiți mai mulți bani în pregătirea personalului medical.

Lavinia Trache, Corina Georgescu și Corina Dumbuleu au vârste cuprinse între 30 și 32 de ani și sunt angajate ca medici specialiști în cadrul Secției de Anestezie și Terapie Intensivă a Spitalului Județean Timișoara. Descriu fiecare zi de muncă ca pe un „front“, pentru că în acestă secție sunt internați doar pacienți care se zbat între viață și moarte. Fiecare dintre cei trei medici a plecat, în anii de rezidențiat, pentru a lucra în spitale din Irlanda, dar au decis să se întoarcă în România cu gândul de a salva vieți în țara în care s-au născut.

„Înfruntăm zilnic moartea. De aici poate că iese unul din zece pacienți și atunci ne bucurăm și suntem atât de fericiți de parcă am salvat o sută de oameni, nu unul“, a povestit Lavinia Trache.

Tânăra are 31 de ani, iar după ce a terminat Facultatea de Medicină, a făcut primii doi ani de rezidențiat la Secția ATI a Spitalului Județean Timișoara. Următorii doi ani de rezidențiat a ales să-i petreacă într-un spital din Irlanda, cu scopul de a face schimb de experiență. Nu s-a gândit niciodată să profeseze această meserie într-o altă țară decât România, astfel că în anul 5 s-a întors în țară pentru a-și da examenul de specialitate. Și a rămas acasă.

„Mi-a plăcut în Irlanda și m-am acomodat foarte bine. După ce am susținut examenul de specialitate, cei din spitalul în care am lucrat ca rezident mi-au propus să lucrez în continuare ca specialist. Dar am rămas în țară, pentru că nicăieri nu e ca acasă. Este altfel când ești la tine acasă și te trezești dimineața cu foarte mare drag să mergi la muncă și îți place ce faci“, a spus Lavinia Trache.

Iar viața trăită printre oameni care se află în stare gravă a făcut-o pe Lavinia să vadă lumea cu alți ochi și să se bucure de lucruri mărunte. Medicul a povestit că „meseria asta ne face să privim altfel viața. Ne bucurăm foarte mult de viață. Cred că medicii de pe ATI sunt cei mai veseli oameni și plini de fericire, pentru că zilnic înfruntă moartea pe aici și cumva se bucură efectiv că trăiesc. Chiar ajungi să te bucuri că respiri, că poți să mănânci, să-ți faci treaba, să ai o familie. Noi chiar ne bucurăm de viață“.

„Am vrut să văd cum se lucrează în străinătate“

Corina Georgescu are 32 de ani și, la fel ca Lavinia, este angajată ca medic specialist intensivist la Spitalul Județean Timișoara. A lucrat și ea un an și jumătate într-un spital din Irlanda, pe perioada rezidențiatului, dar s-a întors în România. „În ultimul an de facultate m-am decis să fac ATI deoarece cuprinde cele mai multe părți din medicină. Am zis să vin undeva unde să le am pe toate înglobate și să fie ca pe front, așa cum spune profesorul Săndesc (n.r. – șeful Secției ATI a Spitalului Județean Timișoara). Și chiar așa este aici, ca pe front. A fost un vis de-al meu să plec pe dincolo, să văd cum se lucrează în spitale din străinătate, să am un termen de comparație. Mi-am dat seama că n-o să știu niciodată să lucrez așa cum vreau aici, dacă n-o să văd cum lucrează alții. Când am plecat, eram decisă să mă întorc în țară“, a spus Corina Georgescu.

Medicul specialist a explicat că atât ea, cât și ceilalți colegi care au fost plecați în străinătate, dar s-au întors în țară, au încercat să contribuie la îmbunătățirea sistemului de sănătate din România. Astfel, de curând, la Spitalul Județean Timișoara sunt organizate săptămânal programe de cursuri intensive, la fel ca-n Irlanda, la care participă medici rezidenți, specialiști sau chiar medici primari. Totul cu scopul de a se pregăti mai bine, astfel încât să poată trata bolnavii mai eficient.

„În Irlanda au un sistem foarte bine închegat de training și de sănătate, sunt foarte bine organizați. Experiența avută acolo a fost un training foarte bun pentru mine și în urma a ceea ce am văzut pe dincolo și, cu ajutorul profesorului Săndesc, care este foarte deschis la explorat orizonturi noi, încercăm să îmbunătățim și sistemul medical cel puțin pe ATI din Timișoara și din țară. Trebuie să recunoaștem, sistemul din România nu-i chiar perfect. Noi avem un program de cursuri care a luat naștere foarte recent, dar foarte intensiv, de câteva ori pe săptămână, la Spitalul Județean Timișoara. Este o idee preluată de afară, pentru că acolo se fac astfel de cursuri de două ori pe săptămână cel puțin sau pentru orice aparat nou-cumpărat, automat, se făcea training. Și am venit cu ideea să se facă și la noi cursuri mai profunde și s-a introdus acest lucru, care este foarte bun“, a explicat Corina Georgescu.

În ceea ce privește condițiile și dotarea din Secția ATI a Spitalului Județean Timișoara, medicul specialist a spus că aceasta este la fel de modernă precum cele din Irlanda.

„Eu am plecat din start cu ideea că o să mă întorc acasă. Mi-am dat seama că este mai bine acasă și că se pot face lucruri frumoase și aici. Plus că secția în care lucrăm este una modernă, la nivel european. Nu se pune problema să trimiți un pacient în străinătate pentru că aici nu poți să faci o anumită procedură. Am descoperit aici un colectiv foarte deschis la schimbare, la evoluție, la a lăsa ceva în urmă. O idee foarte faină la Secția de ATI este că se încurajează angajarea oamenilor tineri, plecați pe dincolo și care să vină cu idei noi și să dezvolte secția“, a povestit Corina Georgescu.

„Să învățăm că trebuie investiți bani în pregătire“

Corina Dumbuleu are 30 de ani și se numără printre medicii care au lucrat în străinătate, dar s-au întors în România. Este tot medic specialist intensivist la Spitalul Județean Timișoara. A lucrat timp de doi ani tot în Irlanda, pe perioada rezidențiatului, și povestește că s-a întors în țară anul trecut pentru a susține examenul de specialitate.

„Plecarea în Irlanda a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o la momentul respectiv și îmi încurajez colegii să plece. Să plece doar pentru experiență și să se întoarcă. Consider că o astfel de plecare îți deschide orizonturile și mintea. Nu ai cum să-ți dai seama ce nu funcționează bine la tine în țară dacă nu ai un termen de comparație. Și nu ai un termen de comparație obiectiv dacă nu ai fost plecat. Managementul pacientului din momentul în care intră în spital până când pleacă este diferit față de cel de aici și îți dai seama ce din sistemul tău medical, per ansamblu, nu funcționează. Noi trebuie să învățăm că trebuie investiți bani în pregătirea continuă a personalului medical, de la infirmiere la asistente sau la brancardieri. Nu știi ce trebuie să faci dacă nu ești învățat, iar pentru asta trebuie bani“, este de părere Corina Dumbuleu.

Medicul specialist povestește că Secția ATI a Spitalului Județean Timișoara arată precum cele din Occident, plus că și aparatele medicale sunt la fel de performante.

Cei trei medici specialiști se plâng de faptul că în România există prea puține centre de recuperare. Astfel, pacienții care sunt stabilizați în Secția ATI nu au unde să meargă după ce sunt externați, iar în străinătate este foarte costisitor.

Salarii de top

„Marea problemă și durere este unde merg pacienții după terapie intensivă. Nu sunt centre de recuperare, efectiv nu ai ce să faci cu pacientul după ce îl faci bine, adică îl stabilizezi astfel încât să nu mai fie necesar să-l ții în terapie intensivă. Sunt foarte mulți pacienți cu accidente vasculare, neurologici, cu politraume și nu ai unde să-i trimiți pentru recuperare în România. Poate pacientul rămâne în ATI, dar nu e potrivit să se întâmple asta, pentru că nu ai forța necesară, mă refer la kinetoterapeuți, aparatură pentru a face recuperarea unui pacient. Nu ține de noi asta, dar nici nu ai unde să-l trimiți. În România sunt doar câteva centre de recuperare, o parte sunt private. La Timișoara nu este niciunul“, a declarat medicul Corina Georgescu.

În ceea ce privește salariile, cei trei medici specialiști povestesc că, în Irlanda, primeau cel puțin 3.500 euro lunar. De zece ori mai mult decât salariul primit de un medic rezident în România în urmă cu câțiva ani. Totuși, în urma majorărilor salariale, cei trei medici spun că acum se câștigă destul de bine și în România, dar după 10-12 gărzi pe lună.

„Este OK acum în România din punct de vedere financiar de când s-au mărit gărzile. Oricum, noi avem spor de secție pentru că lucrăm în ATI. De când s-au mărit gărzile și avem posibilitatea să facem gărzi în diverse spitale din orașe, nu doar la Spitalul Județean, ai fi ipocrit să spui că nu te descurci în România. Da, te descurci foarte bine în România. Eu consider că salariul meu din România la ora actuală este aproape echivalentul la ce câștigam în străinătate, pentru că acolo viața este mult mai scumpă. Adică echivalentul unui salariu din străinătate este dacă faci 10-12 gărzi pe lună, jumătate de lună dormi în spital, așa reușești să ajungi la acel salariu, dar se poate. Îmi amintesc că aveam 1.600 lei salariu ca rezident în România când am plecat, iar când m-am întors era de 5.000 lei. Este un lucru extraordinar. Acum este și mai mare“, a precizat Lavinia Trache.

Adriana Mit

(Material preluat de pe agenția Mediafax. Unele titluri aparțin redacției.)

Distribuie articolul pe:

1 comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.