Maestrul Radu Beligan şi-a sărbătorit împlinirea a 92 de ani pe scenă

Maestrul Radu Beligan şi-a sărbătorit, marţi seara, pe scena Palatului Naţional al Copiilor, împlinirea venerabilei vârste de 92 de ani, oferind admiratorilor săi prilejul de a asista la minunatele sale „Confesiuni despre Artă şi Viaţă”, conform AGERPRES.

Timp de două ore, actorul a vorbit, iar publicul a ascultat mărturisiri legate de personalităţile lumii teatrale care i-au marcat destinul şi cariera de-a lungul timpului, despre modelele sale. Cu vocea sa inconfundabilă maestrul a istorisit amintiri despre oameni mari: Lucia Sturdza-Bulandra, Ion Iancovescu, Alexandru Giugaru, George Vraca, Aura Buzescu, Nicolae Bălţăţeanu, Victor Ion Popa, Elvira Godeanu, Sică Alexandrescu, Vasiliu Birlic, Eugen Ionesco – acestea fiind doar câteva destine care s-au întâlnit cu cel al lui Radu Beligan şi care l-au făcut să fie actorul prin excelenţă.

Cei prezenţi în sală au fost astfel purtaţi prin istoria teatrului românesc ce se confundă cu însăşi viaţa lui Radu Beligan pentru care, aşa cum el însuşi a spus, 72 de ani de carieră înseamnă cam jumătate din viaţa teatrului în România.

‘Ei m-au făcut să cresc, să mă feresc de boemie, (…) de la fiecare din ei – actori, regizori, machiori, costumieri – învăţând câte ceva, pentru care le sunt astăzi recunoscător’, a spus maestrul Beligan.

Discursul a fost întrerupt doar de imagini şi secvenţe al căror protagonist principal a fost Radu Beligan, oferind, printre altele, spectatorilor posibilitatea de a asculta celebra ‘Scrisoare mamei’ de Serghei Esenin, cu care a debutat în faţa Luciei Sturdza-Bulandra, un fragment din ‘Richard al III-lea’ de William Shakespeare, la premiera căruia a primit o telegramă de la însuşi Lawrence Olivier, un celebru Richard, sau un alt uimitor fragment din ‘Scrisoarea a III-a’ eminesciană în interpretarea inegalabilă a marelui George Vraca.

‘Mă pregătesc să învăţ un rol nou’, a declarat marele actor, mărturisind că a ‘ajuns la vârsta în care fiecare zi e un cadou ceresc’.

Referindu-se la ‘mai tinerii aspiranţi’ în ale teatrului, Beligan a spus că aceştia nu sunt prea bucuroşi să primească sfaturi, marele actor declarând că nu ştie tot, că mai există zone inefabile în care nu a intrat.

‘Marea izbândă a îndelungatei mele vieţi este că mi-am păstrat starea de elev’, a spus el, afirmând că aceasta ar trebui să fie valabilă şi în societate, evitând astfel ‘înghesuiala zilnică de prostie’ de pe micile ecrane.

Maestrul Beligan consideră că ‘teatrul este astăzi la fel de important precum a fost religia în evul mediu’.

Premiera spectacolului ‘Confesiuni despre Artă şi Viaţă’ a avut loc în cadrul Festivalului Artelor Bucureşti în noiembrie 2008, însă, la solicitarea publicului, maestrul a continuat cu un succes deosebit şirul reprezentaţiilor de succes în toată ţara şi chiar peste hotare. * * *

Actor şi societar de onoare al Teatrului Naţional ‘I. L. Caragiale’ din Bucureşti, maestrul Radu Beligan a demonstrat o vivacitate nedezminţită şi un talent unic, pe tot parcursul celor peste 70 de ani de activitate scenică, perioadă în care a realizat zeci de roluri, în teatru şi în film, la radio şi televiziune, şi o galerie de personaje neobişnuit de variată. Radu Beligan poate fi considerat, pe drept cuvânt, cel mai longeviv actor din istoria teatrului românesc.

Născut în comuna Galbeni (jud. Bacău), la 14 decembrie 1918, a absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti în 1938.

După debutul la Teatrul ‘Munca şi Lumina’ din Bucureşti, a jucat la ‘Alhambra’ şi apoi la Teatrul Naţional din Bucureşti. A dat naştere, de-a lungul anilor, unor personaje diverse, comice sau dramatice, din dramaturgia românească (I.L. Caragiale, B.Şt. Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Muşatescu, Mircea Ştefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Sebastian, Ciprian, Aurel Baranga, Al. Mirodan) şi din cea universală (Shakespeare, Goldoni, Gogol, Cehov, Shaw, Gorki, Camus, Ionesco, Anouilh, Albee, Durrenmatt, Susskind).

În plin război, la 22 martie 1943, la cinematograful ‘ARO’, avea loc premiera filmului ‘O noapte furtunoasă, în regia lui Jean Georgescu, care a reprezentat debutul în cinematografie al marelui actor. A creat un personaj de neuitat, jucând rolul lui Rică Venturiano.

Printre spectacolele de la Naţionalul bucureştean în care a jucat sau joacă ca actor invitat se numără: comedia ‘Tache, Ianke şi Cadîr’ de Victor Ion Popa, în regia lui Grigore Gonţa (premiera a fost la 3 oct. 2001), fiind acompaniat de alţi doi monştri sacri: Marin Moraru şi Gheorghe Dinică, ‘Numele trandafirului’, de Umberto Eco, în regia lui Grigore Gonţa (premiera la 7 nov. 1998), ‘Cotletele’, de Bertrand Blier, în regia lui Gelu Colceag (premiera la 4 iun. 1998).

A obţinut nenumărate distincţii: titlurile de Artist de merit (1953) şi Artist al poporului (1962), Premiul Academiei ‘Le Muse’ din Florenţa (1980), Premiul Galei UNITER – Trofeul Dionysos (1995-1996), Premiul Academiei Române (1997), Premiul Fundaţiei ‘Tofan’ (1998), Premiul Academiei ‘Le Muse’ din Florenţa (1980), Premiul ’14 Juillet’ al Ministerului de Externe din Franţa (1998), Trofeul ‘Eugene Ionesco’ (1999), Premiul revistei ‘Flacăra’ (2000), titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică ‘I.L. Caragiale’ (UNATC) (30 ian. 2003).

În perioada 1950-1965 a fost profesor la Institutul de Teatru şi Film. A îndeplinit funcţia de director al Teatrului de Comedie (1961-1969), apoi de director al Teatrului Naţional din Bucureşti (1969-1990). Este ales preşedinte activ (1971) şi apoi preşedinte de onoare pe viaţă (1979) al Institutului Internaţional de Teatru. A fost şi copreşedinte, cu dirijorul Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaţionale de Teatru şi Muzică organizate de UNESCO (1971-1978), membru al Cartelului Internaţional al Teatrului, alături de Jean-Louis Barrault, Peter Brook, Georgio Strehler, Jan Kott, Edward Albee etc (1967). Printr-un decret al Ministerului Afacerilor Culturale al Franţei, semnat Andre Malraux, Radu Beligan a fost numit membru în Consiliul Superior al Teatrului Naţiunilor. Este şi membru al Academiei ‘Le Muse’ din Florenţa, Doctor Honoris Causa al Academiei de Arte ‘George Enescu’.

La 14 aprilie 2008, Radu Beligan a fost distins, la Gala UNITER, cu Premiul de Excelenţă pentru întreaga sa activitate, iar la 1 decembrie 2008, de Ziua Naţională a României, maestrul a fost decorat de preşedintele ţării cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de mare cruce, alături de alte mari personalităţi ale vieţii culturale româneşti.

La împlinirea a 90 de ani (2008), maestrul Radu Beligan, membru de onoare al Academiei Române, a primit Diploma ‘Meritul Academic’, în semn de aleasă preţuire pentru creaţia sa în slujba teatrului românesc.

În prezent, Radu Beligan este actor şi societar de onoare al Teatrului Naţional ‘I. L. Caragiale’ din Bucureşti. La 22 martie 2009, unul dintre cele mai longevive spectacole ale Naţionalului bucureştean, ‘Egoistul’, după o piesă de Jean Anouilh, o montare semnată de maestrul Beligan, dar este şi interpret, a atins cea de-a 100-a reprezentaţie.

În stagiunea 2010 – 2011 a Teatrului Naţional Bucureşti, marele actor al scenei româneşti joacă în spectacolul ‘Egoistul’. Radu Beligan are un rol secundar în filmul ‘Medalia de onoare’, o comedie neagră regizată de Călin Peter Netzer (2010).