Mama-soacră a lui Ştefan cel bugetar…

Pe o stradă îngustă, într-un bloc recent,
Unde bate vântul şi-i pe jos curent,
Tânăra nevastă plânge şi suspină
Că-i oprită apa şi nu e lumină.
Şi că la serviciu soţul ei iubit
A plecat la 6 şi n-a mai venit.

Orologiul sună noaptea, la şi jumătate
Jos în bloc la poartă, oare cine bate?
– Eu sunt, mamă soacră, sunt făcut covrig,
Vin de la serviciu şi sunt mort de frig!
Tânara nevastă fuge să-i deschidă,
Însă din balcon mama soacră-i strigă:

– Ora e târzie, eşti un derbedeu!
Unde ţi-e chenzina? Nu-ţi sunt soacră eu!
– Nu sunt eu de vină, soarta a fost crudă
Am muncit ca boul pe 50 la sută…!!!
Am venit acasă să mă încălzesc
Şi să fac o baie, să mă odihnesc.

– Ai venit degeaba, îi răspunse soacra,
Fiindcă nu-i lumină şi-i oprită apa!
Du-te la serviciu şi de-o fi să mori
Vine sindicatu’ cu-n buchet de flori…