Vă văd în fiecare zi. Vă simt prin toţi porii. Alergaţi de colo, colo. Puneţi la cale. Vă duşmăniţi. Vă pupaţi în văzul lumii. Faceţi o curte nebună nemuririi. Sunteţi buni oameni de afaceri. Sunteţi buni oameni politici. Sunteţi oameni de cartier. Ați vrea să vă iubească oamenii politici. Dar ei nu vă iubesc nicidecum. Sunt aroganți. Le este scârbă de voi.
Sigur că aveţi principii. Sigur că aveţi cunoştinţe solide despre lume şi viaţă. Nu vă încurcă nimeni. Nimeni nu vă poate duce cu zăhărelul. Aţi trecut prin multe. Aţi văzut multe. Ştiţi ce să faceţi cu banii. Îi înmulţiţi. Cine mai e ca voi?!
– Hei, magicianule! îmi strigă omul gras din sectorul 3. Dă-te mai încolo, noi trecem prin Istorie cu fanfară şi pampon! Ai o vuvuzea? Jos PSD! Jos PNL! Jos Trump!
Sigur că treceţi cu toţii prin Istorie. Altfel cum? Se umple Istoria de eroi, de legende.
– Domnule magician, e adevărat că o să fie cutremur?! Se aranjează câmpurile magnetice?!Iese Dăncilă la alegerile prezidențiale?
– Domnule magician, am o problemă de un milion de dolari! Dar nu știu cine l-a furat? Băse? Firea? Oprescu?
– Domnule magician, fă-mi de deochi! Auzi, să-mi faci de deochi că m-a deocheat Johannis când a trecut pe la noi prin cartier.
Dar cerul? Cerul e străpuns de sateliţi militari care şi-au pus ochii metalici pe noi. Cerul e brăzdat de rachete mortale care vin la cină să ne peţească. Cerul e plin de baloane colorate şi de tablourile falnicilor noştri conducători.
Dar stelele? Şi cerul şi stelele sunt de fapt mantia mea înstelată. În universul cu trei dimensiuni, mantia e planetă, e fiinţă sau sentiment.
– Domnule magician, vine anul 20-20 şi ne face harcea-parcea pe toţi, nu mai încape discuţie! Dăncilă știe cu precizie!
– Domnule magician, codul genetic e de fapt un cod aleatoriu sau chiar l-a inventat cineva? A zis la Antena 3!
– Domnule magician, de ce trebuie să murim?
Numai Eleonora-dă-mi-un-pupic nu se sinchiseşte de marile probleme ale omenirii. Nu-i pasă de corzile cosmice, de teoria relativităţii, de omuleţii verzi sau de apropiata campanie electorală. Ea se duce să facă revelionul în Grecia. E aşă de exuberantă din pricina asta! Ai zice că n-o să moară niciodată! E atât de tânără! E atât de frumoasă! Nu are miliarde. Nu a făcut bani grei din garnituri de cisterne pline ochi cu benzină. E croitoreasă, zice lumea. Face haine pentru circari. Circarii sunt de toate neamurile. Eleonora-dă-mi-un-pupic le ia măsuri, iar circarii îi povestesc chestii de culise. Le ştie ea pe toate. Cine cu cine. Cine pe cine. Cine la cine. Dar Grecia? Grecia e cu totul altceva! O să se plimbe prin insule, ai să vezi. Să moară Popeştii de necaz, să crape Ioneştii. Îi zic:
– Mi s-a desfăcut tivul la mantia înstelată şi o să vină cometa peste noi, fată dragă!
Nici nu-i pasă, ea pleacă în Grecia să facă revelionul.
Pamantul are Cerul sau, al Pamantului,
dupa cum si Cerul are Pamantul sau, al Cerului.
Mantiei instelate ii privesti stelele, o parte…, cocotindu te pe Pamantul din tine, astea fiind alea proiectate de stelele Cerului, care sint cealalta parte, adica prima, a Intregului,
si pe care le privesti adunate abia cind te aduni, golindu te, deci stind pe Tine Insuti ca pe o referinta absoluta.
prin urmare in universul cu trei dimensiuni, mantia e planetă si fiinţă si sentiment.
Mi s-a des făcut tivul la mantia înstelată , dar ce bine ca, totusi, ea nu se naste niciodata, ca nici eu nu vreau !
plimbindu ma prin propria gestatie, cu capul in jos, nenascut fiind, trag nadejdea nenasterii propriilor pacate, da mai intai refuz sa vi le nasc pe ale voastre, toate!
dincolo de mantie, Ombilicul, Lumina Lumii, ne leaga de E!, ca din E! ne am nenascut, pentru a Pierde Timp in Spatiu, Tot.
microbul politic se iubeste doar pe el insusi, intr un dans perpetuu al durerii unei nasteri promisa la infinit,
si implinita tot atunci.