Atât timp cât eşti privit nu poţi fi liber, mi-a spus Pitoşkin pregătindu-mă să mă dezic de mine însumi. Pusese ochii pe mine. Avea de gând să construim un dublu metafizic, o golgotă, everestul imaginației și alta nu. Punea la bătaie imaginarul lui aiurit şi ticălos în timp ce mie îmi cerea să construiesc evenimente magice. Dar nu credea nici în magie, nici în miracol. Purta sâmbetele istoriei. Istoria? E curva curvelor! Așa răcnea Pitoșkin cuprins de frenezie. Iar noi, moreaugarinii secretului? Suntem o insulă în inima imaginarului plutind către atotcuprinzător, gata, gata să schimbăm istoriile, să amestecăm personajele, să conspirăm împotriva lumii, să arestăm complotul din Tagula Manokaan, să dirijăm din umbra revoluţia din Dresda, din Paris și din Kutumbe, să schimbăm cursul războaielor de la periferia acvatică a orientalelor şi sudicelor.
Bravo! Bravo! Bravo! Așa îmi strigă Pitoşkin entuziasmat. Eşti atât de profund, eşti atât de inspirat, vălurituleeeeeee! Şi Pitoşkin făcu o sută de piruete ameţitoare prin faţa cafenelei către care mă îndreptasem încercând să fiu punctual şi se pierdu într-un vârtej electromagnetic iscat din hulpavnicul Bagadorobarsk. Se hotărâse să mă aiurească punând la cale schimbarea ficţiunilor şi instrucţiunile furtunilor oceanice. Se dădea în vânt după astfel de ieşiri teatrale, îi plăcea la nebunie, perversul, să vânzolească ficţiunile.
Parada se sfârşise. Toată vara am hoinărit de-a lungul şi de-a latul oceanului virtual vânzând romane science fiction ieftine în pieţele din Vancouver, din Casablanca, din Londra, din Has Masan, Gabelo, Tando, Jaw Kadab, Kantom Pingall, Guasalaa, Pano Gabal, Batoa Butuba, Qintatocoatl, Hazean, Masam La, Wetobanian, Kokusai, Kankaro, Cretona, Gavaonia Gao, Adavilla Villada, Quadaoda şi Qualimbo. Și am aşteptat ploaia informațională de dincolo de orizontul vizibil plin de nerăbdare, plin de nerăbdare. Speram că spionii ploii îmi vor aduce vreo veste despre nebunul de Pitoşkin care se pregătea desigur să-mi joace vreo festă, ceva. Se zvonise că ploaia venea de nebună de dincolo de orizontul nostru vizibil şi că avea de gând să ne facă felul.
Era ascunsă în norii trandafirii care pluteau încă de la începutul vremurilor în corpul universului plin de universuri. Din când în când ploaia stingea câte o stea. Din când în când schimba instrucţiunile narative ale lumilor acvatice pe care le bântuia. Spăla zone întinse din universul plin de universuri şi apoi dispărea grăbită într-un degetar de materie sau în pliurile bine încreţite ale furtunilor oceanice sau în imaginarul fiinţelor fabuloase sau într-un vârtej marin. În aşteptarea ploii, navigând pe marea înspumată din inima sudicelor, metamorfozat de şamanii din Gamboa, m-au bântuit nişte gânduri despre miracol.
Pitoskin se lăudase tot mereu ca într-o bună zi va pune la cale un memorabil număr de magie. Minţise?! Am bănuit că ar putea fi vorba de o încercare de manipulare ordinară, de prost gust, ceva în genul acţiunilor vulgare puse la cale de serviciile secrete ale nordicelor. Lui Piroskin îi plăceau la nebunie astfel de înscenări. Se dădea în vânt după fantome şi castele lugubre. Colecţiona amulete care aveau, chipurile, puteri miraculoase. Se lăsase crestat cu un cuţit de diamant de un preot tungu din arhipelagul Bali. Era convins că are un spirit malefic într-un clondir furat din iarmarocul din Bablon. Cumpărase din Algaor hărţile piraţilor din Insula Brostelei Tastoa şi timp de şapte zile se giugiulise cu o vrăjitoare din Hawamarapuptai şi ejaculase în ritm de samba spre deliciul unor agenţi secreţi care îl urmăreau cu grijă prin satelit şi-i raportau mişcările direct împăratului Owagama.
În urmă cu câţiva ani, în timp ce corabia noastră se legăna leneşă în rada portului Pueblo Matador, Pitoşkin a încercat să mă convingă din răsputeri că în adâncuri zăcea o comoară fabuloasă. Brăţări masive de aur, vase de argint şi o grămadă de diamante de lumină veche aşteptau să fie scoase la lumina soarelui. Dar vajnicul nostru echipaj trăgea însă la aghioase după un chef de pomină. Nu-i păsa, n-avea treabă, nu se sinchisea. Guvernatorul arhipelagului se ascundea după butoiaşele cu rom bucurându-se de rotunjimile unei negrese apetisante rău de tot. Nişte băştinaşi din tribul taori ne dădeau târcoale într-o pirogă vopsită în galben, verde şi trandafiriu vrând să se bucure şi ei de spirtoasele noastre şi de o porţie dublă de tabacioc.
Pitoşkin îşi suflecase pantalonii. Îmi flutura pe la nas o hartă jerpelită şi ţipa ca din gură de şarpe, derbedeul imagologic! Da, se pregătea de o mare schimbare de sens. Vestitul lup de mare Agobadobdo desenase harta chiar cu sângele său pe la mijlocul secolului paisprezece. Sau poate Bobolina prin văzduh o desenase, ah, nebuna! Regele crabilor din Bornoko nu s-a lăsat însă impresionat de fioroasele tatuaje cu cap de mort pe care vestitul lup de mare Agobadobdo le tot etala trufaș. L-a atârnat în curtea palatului său de un crenel din fildeş lăsându-l pradă caniculei şi ţânţarilor electrici. Harta a rămas uitată într-un seif bine ferecat al serviciilor secrete externe din inima orientalelor.
O meduză a şterpelit-o pentru spionii nordicelor iar Pitoşkin a cumpărat harta dintr-un talcioc din Kabul sau din Omaharma unde fusese vândută de un colonel care dezertase în urma puciului eşuat din septembrie. Necunoscutul acvatic îl fascina pe Pitoşkin. Îl excita la culme. Îl atrăgea ca un magnet. Îl pornea prin furtună. M-a prins şi pe mine în jocul lui nebunesc. Am vorbit prea mult despre Hatler, despre Baharin, despre Donaton, despre Leanin şi Satalin, despre Londenburg şi Tratowki, strategul revoluţiilor din Ositias, Gazaala, Quamtomatar, Mitombe, Bel Cantor, Zagadar, Ehurean, Beauburg, Monte Carlito, Badobadorabad, Lamboda, Gavaonia Gao, Kumbali, Nulome, Gugumbe, Kalamatahar, Kumbra Kumbrali, Gontaro, Paragas, Boble, Saon, Ghema, Bomblas, Zaraban, Prudella Qonto, Kankaro, New Orleans, Watanga, Melisador, Watalaa Wangam, Belgrad, Orcheström, Burgund, Ovaloo, Stantivorej, Magribar, Kolsupe, Dadao şi cețoasa Kimballa, despre fractali, magie şi haos, mi-a spus Pitoşkin călăuzindu-mă prin deşertul încins, ferindu-mă din când în când de scorpionii electrici.
E timpul să punem magii în furci! A venit vremea să ferecăm imaginarul şi să strivim visele într-un mojar! Experimentul şi cunoaşterea ştiinţifică sunt căile către ultimul sens al universului plin de universuri! Așa striga Pitoșkin, apoi dintr-odată, mi-a zis, băi, știu că tu vei fi Președintele României în 2024! Așa e, nebunule, i-am ținut eu hangul de zăpăciți ce eram! Hai că m-am prins, zice Pitoșkin, îi ai pe toți la degetul mic și pe Stolă, și pe CTP, și pe Voiculescu, și pe Gușă, și pe Măgureanu, și pe Băse, și pe Hrebe, și pe Ciucă, și pe Iohannis, și pe Orban, și pe Năstase, și pe Coldea, și pe Boc, și pe Oprea, și pe Barna, și pe Cioloș, și pe Ciolacu, și pe Simion, și pe Gâdea, și pe Puric, și pe Marga, și pe Pipera, și pe Cristoiu, și pe Nostradamus, și pe Biden, și pe Putin, și pe Macron, și pe Superman, și pe Cărtărescu, și pe Liiceanu, și pe Pleșu, și pe Ivan Turbincă și pe șmecherii de la UDMR, mare barosan ești tu, Bufnilă, băi!
Și râdem amândoi ca zevzecii, acolo în lumile fabuloase care nici nu se există cumva în această realitate mai ceva decât realitatea TV. Eu îl mai creionez un pic pe Pitoșkin, îi mai tund mustața, îi fac un mers ceva mai țanțoș, mai cu aplomb. Așa, acum e mai bine, e un personaj mai consistent. Și zi așa, îl ai și pe Ciolacu la degetul mic! Îl am, dragă Pitoșkin, zic eu alintându-mă de câtă imaginație debordantă am eu, să știi! Da’ Ciolacu o șuntează la greu pe Gabriela Vrânceanu Firea să n-ajungă ea să candideze la Președinția României!
Cam așa ceva, dar să știi, dragul meu Pitoșkin, dacă vrei, aranjez secvențele vălurite ale istoriei în așa fel încât fata asta să ajungă la Cotroceni! Pitoșkin râde, de-o viață te aud vorbind Bufnilă despre tot felul de bazaconii dar, uite, vezi, mi-au spus marțienii că pe toate pe care le-ai făcut le-ai făcut pe bune. Pe bune, Pitoșkin. Adică și atunci când le-ai zis pesediștilor să ia seama că vin inundațiile nu te-au crezut pentru că ai zis că vin inundațiile arătându-le cum pescărușii și-au făcut cuib pe acoperișul palatului și, băi, ce chestie, chiar au venit inundațiile și i-au găsit pe bieții pesediști cu pantalonii în vine, dacă nu te-au crezut ei pe tine când tu le-ai spus că pescărușii știu mai bine decât noi când vin apele mari!
Nemții s-au reteras strategic în al Doilea Război Mondial, pas cu pas. S-au retras pana au ajuns sa se retragă în ei însuși. Și asa retrași au rămas. I-au ajutat și americanii. Asa ca zic și eu: sa ne retragem în noi înșine ca să fim retrași de la Porțile de Fier de fasole frecata cu ciolan afumat. S-a retras și navetistul din afacerea „copii pentru case” si” femeia educata picior cu picior”. Momentan e în menopauza intelectuala. Poarta tampax pe creier ca să se miște liber și neincorsetat. O fi și creierul de gen fluid în accepțiunea ideologiei de creier de gen? O fi! Cert este ca balonul de săpun meteorologic care s-a plimbat deasupra Cotroceniului a fost doborât cu un borcan cu ardei umpluți cu varza. Din balon s-a ales varza, din varza ardeii și din navetist floarea cea vestita a Bideului cu Alzhaimer. Așteptăm momentul capital când capitala va ieși în strada ca să proclame victoria prostiei asupra inteligentei, a nepriceperii împotriva priceperii și pulsului sistolic împotriva pulsului Ur sula diastolica. Pana la aflarea rezultatului final e bine sa stam închiși în noi înșine ca să nu ne închidă alții în ei înșiși. Logica e simpla. Sa stam drepți ca să putem întra în pe loc repaus și sa stam atat timp cât statul ne plătește salariul de generali cu stele și cai verzi pe pereți.
Pw. Ciolacu a fost pionul principal în revolutoa portocalie din Ucraina. Diploma de revolutionar i-a fost atribuita de către Victoria lui Nula, vestitul agent de legătură de sânge cu Bideul cu cap de lup dacic. Singurul beneficiu multiplu pe care îl oferă diploma e funcția de președinte PSD, agent termic sub acoperire si agatatoar de izmene cu miros de gen fluid. De altfel, domnia sa a și lansat, în acest sens, vestita maxina: Dacă ai diploma, poți sa nu ai carte. Și dacă ai grade, poți renunta la încălzirea pe gaze. Sa ne retragem în noi ca alții sa pata trage sforile.