Marco Mengoni câştigă trofeul Festivalului de Muzică de la Sanremo

Festivalul de muzică uşoară de la Sanremo şi-a tras cortina. Ne place de fiecare dată pentru că ne emoţionează, pentru că este romantic. Acest Festival a fost dintotdeauna ca o ceremonie în care dragostea a putut fi declinată în diferitele ei feţe, de la inocenţă la pasiunile mai mult sau mai puţin acceptate. Un Sanremo axat pe muzica de calitate şi pe talentul interpreţilor. Seara finală a avut scena împodobită cu splendide aranjamente de ranunculus, flori tipice acestui oraş.

Finala “Festivalului Cântecului Italian” de la Sanremo a fost întinsă până înspre dimineaţă. Publicul a aplaudat şi a cântat alături de cei de pe scenă.

Kekko, Moda ar fi meritat un loc prim

Învingătorul ediţiei din acest an este Marco Mengoni, cu melodia “L’essenziale”. Vocea lui Marco Mengoni e caracterizată de un timbru tipic soul, cu accente pop rock, iar extensia vocală a impresionat. Lucio Dalla spunea despre el că aduce cu Prince. El a interpretat două piese: “L’essenziale” şi “Belissimo”, melodia Giannei Nannini. Cu o seară în urmă oferise şi “Ciao, amore, ciao”, ultimul cântec al lui Luigi Tengo înainte de a se sinucide. El a dedicat victoria sa tuturor celor care l-au susţinut, anunţând că în 19 martie va lansa un album.

Fabio Fazio, Luciana Littizzetto, Marco Mengoni şi top modelul Bianca Balti

Locul al doilea a revenit formaţiei “Elio e le Storie Tese”, care a reprezentat ciclonul serii, într-un adevărat show amuzant. În fiecare seară, a apărut în diferite travestiuri, de la cei şapte pitici la prelaţi, iar ultima dată în varianta extra large. De remarcat că pentru fiecare variantă le trebuie mai mult de trei ore de şedinţe de machiaj. Versiunea la “Un bacio piccolissimo”, alături de Rocco Siffredi, a fost deosebit de apreciată de către public, cât şi de juriu, la fel ca şi “La canzone mononota” din seara finală. De altfel, formaţia “Elio e le Storie Tese” a mai fost răsplătită cu încă două premii, cel al criticii, “Mia Martini”, şi cel pentru aranjament muzical.

Elio e le Storie Tese, în versiune extra large

Grupul “Moda”, avându-l ca lider pe Kekko Silvestre, a impresionat publicul fiind îndelung ovaţionat, cu “Se si potesse non morire”, obţinând locul al treilea, deşi după părerea mea ar fi meritat un loc întâi. Anul trecut, Kekko a evoluat alături de Emma Marrone, învingătoarea ediţiei 2012.

Max Gazze într-o ţinută gotică

Am avut senzaţia că dezavantajat a fost şi cântăreţul şi pianistul Raphael Gualazzi, care a emoţionat prin interpretările sale, mai ales cu “Sai (ci basta un sogno), dar şi cu “Luce” pe un ritm de jazz. Ar fi meritat un premiu şi Maria Nazionale, cu o voce caldă, impresionantă în “Perdere l’amore”, cântecul lui Massimo Ranieri. Ea a adus inima oraşului său natal Napoli într-o melodie clasică, fără niciun fel de modernitate, “E colpa mia”, interpretată într-un dialect napolitan, semnată Servillo şi Mesolella.

Malika Ayani alături de grupul de balet cântă Che cosa hai messo nel cafe

Poate că printre învingători s-ar fi putut număra şi Simona Molinari, alături de partenerul ei, compozitorul american Peter Cincotti, cu “La Felicita”, într-o versiune de swing. Solista a apărut de fiecare dată în rochii extrem de elegante şi sexy. Max Gazze, cu farmecul şi eleganţa sa obişnuite, în ultima seară, îmbrăcat într-un lung mantou din catifea neagră, apărând ca un ţar rus, a fost viu ovaţionat pentru piesa “Sotto casa”.

Bar Refaeli

Ar fi putut triumfa şi Daniele Silvestri, cu “Bocca chiusa”, despre manifestările cotidiene ale tinerilor zilelor noastre. O încântare, melodiile “Io che non vivo”, de Pino Donaggio, şi ”Piazza Grande” a lui Lucio Dalla. Impresionante, Malika Ayane, cu “E si puoi”, şi Annalisa Scarrone, cu “Non so ballare” (autor Ermal Meta) şi “Scintille” (Antonio Galbiati-Dario Faini), cât şi Chiara Galliazzo, care, cu vocea sa intensă şi expresivă, a trezit aplauzele publicului cu “Il futuro che sara”.

Raphael Gualazzi

La categoria “Tineri”, premiul a mers către Antonio Maggio, în vârstă de 20 de ani, iar “Premiul Criticii”, către Renzo Rubini, cu “Il postino”.

Încă o dată muzica s-a îmbinat cu politica. Comediantul Claudio Bisio a ţinut un lung monolog comico-politic, cu multe jocuri de cuvinte, fără să pronunţe nume, în care a atacat politicienii, acuzându-i de incompetenţă, minciună, aroganţă. “Toţi oamenii politici de la noi se aseamănă, precum cei cu măşti din Commedia dell’arte. Înainte de alegeri, fiecare promite, se lamentează şi apoi urmează aceleaşi vechi reguli”.

Emma Marrone şi Kekko Moda

În seara învingătorilor, Raphael Gualazzi a cântat la pian, aducând un omagiu lui Wagner şi Verdi, la fel ca şi maestrul Daniel Harding, cu a sa calvacadă din “Walkiria” şi marşul triumfal din “Aida”, subliniind faptul că “muzica nu este proprietatea nimănui şi este pentru sufletul tuturor. Fiul meu de 7 ani ascultă atât Puccini, cât şi pe Lady Gaga. Pentru el amândoi sunt egali”.

Impresionant, sofisticatul balet al lui Lutz Forster, interpretul spiritului Pinei Bausch, pe muzica lui Veloso, cu “The Man I Love”, un performance bazat pe limbajul semnelor al surdo-muţilor.

Antonio Maggio, învingător la categoria Tineri cu Mi piacerebbe sapere

Un moment de nostalgie pentru apreciatul prezentator Mike Buongiorno, care a adus în fiecare dintre numeroasele ediţii prezentate de el bucurie şi în onoarea căruia a fost dezvelită o statuie în faţa Teatrului Ariston, pe bulevardul florilor, Giacomo Matteotti, în prezenţa soţiei acestuia. Un alt admirat prezentator de la Sanremo, Pippo Baudo, a revenit, în aplauzele furtunoase ale publicului, care scanda “Pippo, Pippo”, fiind premiat pentru întreaga carieră. Acesta a depănat amintiri legate de cei peste 45 de ani de festival, fiind pe această scenă din 1968, anul în care a învins Sergio Endrigo. Întotdeauna publicul italian ştie să-şi răsplătească valorile naţionale.

Simona Molinari şi Peter Cincotti

Lista invitaţilor a fost extrem de lungă: supermodelul de faimă internaţională Bianca Balti, în splendide ţinute, create de stilişti renumiţi, de la o rochie albă în dantelă la una neagră, de asemenea din dantelă, la o alta roşie…, cu cercei gigantici.

Încântător ca întotdeauna, Al Bano, care, după ce a cântat câteva melodii, a sărutat scena Teatrului Ariston, care i-a adus gloria.

O seară minunată a fost oferită de pianistul Stefano Bollani, care s-a jucat cu ingeniozitate cu clapele pianului, timp de aproape o jumătate de oră, reinterpretând melodii vechi în orchestraţii noi, la cererea publicului, culminând cu “Come prima”, alături de cantautorul Caetano Veloso.

Andrea Bocelli şi fiul său Amos

Andrea Bocelli s-a reîntors pe scena de la Teatrul Ariston, acompaniat la pian de fiul său, Amos. Standing ovations pentru melodiile sale “La voce del silenzio”, “Love me tender” şi “Quizas quizas quizas”, dovedindu-se că şi acum este adorat de către marele public.

Un juriu format din muzicieni de clasă, avându-l ca preşedinte pe compozitorul Nicola Piovani, alături de Neri Marcore, Serena Dandini, Nicoletta Mantovani Pavarotti, Eleonora Abbagnato, Stefano Bartezzaghi, a deliberat îndelung pentru a desemna învingătorii.

Emma şi Annalisa într-un duet

Prezentatoarea festivalului, actriţa Luciana Littizzetto, a fost apreciată pentru prestaţia sa, pentru umorul şi ironia ei, dar şi pentru vocea sa critică, fiind pentru prima dată când pe scena de la Sanremo apare o “femeie ca toate celelelalte, şi nu o Divă”. Aplauze şi pentru conducătorul de televiziune Fabio Fazio, care a dorit să aducă pe scena Festivalului un mix de clasic şi pop, mărturisind că muzica nu are frontiere: Verdi în prima seară, Chopin în altă seară, în interpretarea pianistei Leonora Armellini, Daniel Harding, în seara finală, cu marşul triumfal din “Aida”.

Pianistul şi compozitorul Stefano Bollani a cucerit audienţa

Seara Galei a însemnat un adevărat triumf, fiind urmărită de peste 13 milioane de telespectatori.

Aplauze infinite pentru maeştrii Orchestrei din Sanremo. Aceştia au protestat înainte de începerea concertelor împotriva politicilor guvernului de a tăia din fondurile alocate culturii, lor alăturându-li-se şi interpreţi, jurnalişti şi public.