Peste 45 de milioane de cetăţeni britanici vor merge la urne pe 7 mai pentru a alege 650 de deputaţi dintre cei 3.900 de candidaţi înscrişi la alegerile legislative. Sondajele de opinie previzionează un rezultat foarte strâns, iar formarea noului guvern va depinde de jocul alianţelor politice cu partidele mai mici, care cunosc un reviriment puternic în Marea Britanie. Ar fi pentru a doua oară după Al Doilea Război Mondial când în Marea Britanie coaliţia de la guvernare ar fi formată din trei partide.
Începând din 1935, alegerile legislative au loc joia. Unii susţin că s-a ales această zi pentru că vinerea este zi de plată, iar mulţi britanici ar fi atraşi mai mult de distracţie şi băutură decât de alegeri. O altă opinie arată că organizarea alegerilor duminică ar spori şansele ca rezultatul să fie influenţat de predicile de după slujbele religioase.
Spre deosebire de majoritatea democraţiilor, legea nu-i împiedică pe candidaţi să continue campania electorală cu o zi înainte de alegeri şi chiar în ziua votului. Secţiile de vot vor fi deschise de la ora 6.00 până la ora 21.00, ora Londrei, şi vor fi organizate şi în locuri insolite – baruri, biserici, hoteluri şi chiar pe stadioane. În Scoţia şi la Londra, rezultatele preliminare sunt aşteptate în seara zilei de 7 mai, în timp ce în restul ţării ele vor apărea a doua zi, deoarece aici vor avea loc şi alegeri locale, iar numărătoarea va fi mai anevoioasă.
Principalii actori
Partidul Conservator al premierului David Cameron şi Partidul Laburist condus de Ed Miliband sunt creditate fiecare cu circa o treime din voturi, cu variaţiuni foarte reduse, în funcţie de institutele care realizează sondajele. Urmează Partidul Independenţei (UKIP), condus de Nigel Farage, puternic eurosceptic, populist şi anti-imigraţie, Partidul Liberal Democrat (aflat acum la guvernare, alături de conservatori), al premierului Nick Clegg, Partidul Verzilor şi Partidul Naţional Scoţian, Nicola Sturgeon.
Dintre aceste formaţiuni, doar liberal-democraţii sunt un partener uşor de digerat pentru principalele forţe politice, însă partidul se pare că va suferi un recul grav, urmând să obţină doar 26 de mandate, faţă de cele 56 obţinute cu cinci ani în urmă. UKIP este un partid paria, în timp ce o alianţă cu Partidul Naţional Scoţian este mult mai probabilă pentru laburişti, la fel şi o alianţă cu ecologiştii. Marja de negociere a laburiştilor este mult mai mare decât cea a rivalilor conservatori.
Negocierile pentru formarea noului cabinet trebuie să se încheie până pe data de 27 mai, atunci când este programat discursul Reginei, în care va fi expus programul noului guvern. Sistemul britanic este pregătit pentru situaţiile de incertitudine politică, scopul fiind menţinerea cotaţiei AAA la agenţiile de rating. Chiar dacă nu se poate forma o alianţă, regina Elisabeta a II-a poate refuza organizarea unor alegeri repetate, dacă acestea nu sunt în interesul economic al ţării şi dacă se prefigurează un rezultat similar. (Deşi legea nu prevede în mod clar acest lucru, Regina şi membrii familiei sale nu votează, pentru a-şi menţine neutralitatea). În perioada de incertitudine, ministrul de Finanţe al fostului guvern poate rămâne în funcţie, chiar dacă şi-a pierdut mandatul de deputat, pentru a nu fi afectată cotaţia lirei sterline.
„Brexit” după „Grexit”?
Miza majoră alegerilor, scrie presa europeană, este una extrem de puţin amintită în discursurile politicienilor britanici – soarta Uniunii Europene. Desigur, scopul alegerilor este alegerea a 650 de deputaţi şi a unui premier, scrie corespondentul Le Monde la Londra, însă rezultatul va fi decisiv pentru continuarea relaţiei, întotdeauna dificile, dintre Marea Britanie şi Uniunea Europeană.
Dacă vor învinge conservatorii, atunci se va organiza un referendum privind rămânerea sau ieşirea Marii Britanii din UE. În cazul unei victorii laburiste şi al unei coalizări cu liberal-democraţii (singurii pro-europeni declaraţi), relaţia cu Bruxelles-ul va cunoaşte zile mai bune. Pe de altă parte, dacă Partidul Naţional Scoţian obţine un scor foarte bun în nordul Regatului Unit, acest lucru poate fi folosit pentru a susţine organizarea unui nou referendum pentru independenţă.
Tema europeană nu s-a impus în campanie. “Oare poziţia Marii Britanii în lume este atât de neimportantă încât să nu merite o dezbatere?”, se întreabă Le Monde. Răspunsul oferit de publicaţia franceză este că opiniile privind UE sunt foarte împărţite în principalele două partide, motiv pentru care liderii preferă să le treacă sub tăcere. “Prin urmare, britanicii se vor trezi pe 8 mai că au făcut aproape inconştient o alegere, fără nicio dezbatere. O alegere care va avea consecinţe importante asupra lor şi asupra celorlalţi europeni”.
Imigranţii, calul de bătaie
Având în vedere cursa foarte strânsă dintre principalele partide şi rezultatul bun pe care se pare că îl va obţine UKIP, partidul anti-imigraţionist, campania electorală a fost dominată de tema imigraţiei, cea care poate mobiliza cel mai uşor populaţia. Presa a sesizat oportunitatea şi astfel se explică multitudinea de reportaje şi documentare în care imigranţii est-europeni, în special cei din România, sunt prezentaţi în cele mai sumbre culori.
În Marea Britanie vin anual 400.000 de imigranţi, iar aceştia au ajuns să reprezinte 13% din populaţia ţării. Laburiştii, mai ponderaţi, propun sancţionarea companiilor care angajează imigranţi ilegali. Conservatorii au demonstrat deja care este politica lor – o coalizare a statelor dezvoltate din nordul Europei în vederea lansării unei politici (în cadrul sau chiar în afara cadrului UE), pentru limitarea libertăţii de circulaţie a imigranţilor, în paralel cu restrângerea accesului lor la beneficiile sociale din Marea Britanie. Cât îi priveşte pe cei din UKIP, aceştia se pronunţă doar pentru o imigraţie controlată, prin care să fie selectate doar creierele din Estul Europei.
Ţinte economice vagi
Dincolo de imigraţie, tema centrală a campaniei electorale a fost situaţia economică. S-a discutat mult despre şomaj, despre beneficiile sociale. Marea Britanie are o creştere economică de 2,6% în acest moment – una dintre cele mai mari din UE – iar şomajul este la jumătate din media europeana. Însă problemele economice ţin de deficitul comercial crescând al ţării şi deficitul bugetar de 5,5% din PIB – unul foarte mare raportat la standardele impuse de UE. Or, aceste chestiuni au fost marile teme absente din campania electorală. Conservatorii promit să reducă deficitul bugetar până la finalul unui potenţial viitor mandat, în timp ce laburiştii nu oferă decât ţinte extrem de vagi.
Este de remarcat că discursurile electorale au fost extrem de dure în ce-i priveşte pe cei cu venituri foarte mari. Chiar şi conservatorii au ajuns să vorbească despre taxe mai mari pentru cei bogaţi şi, pe deasupra, străini. Laburiştii merg şi mai departe şi propun creşterea taxelor pentru bănci, pentru proprietăţile de lux, precum şi taxarea veniturilor obţinute de rezidenţii străini din Marea Britanie.
Cât mai rezistă sistemul public de sănătate?
O altă miză a alegerilor este ultimul bastion al etatismului. Sistemul public de sănătate a fost singurul care a rezistat valului de privatizări, în special în timpul guvernelor Thatcher. Acum sănătatea gratuită îşi arată limitele, sistemul este aproape de implozie, potrivit presei britanice. Britanicii se plâng că o serie de tratamente nu se mai fac decât cu plată, din cauza reducerilor bugetare. Parte din medicamentele pentru cancer au fost şi ele eliminate din sistemul de subvenţii, iar tot mai mulţi medici preferă să nu le spună pacienţilor că există o serie de tratamente subvenţionate.
Un sistem electoral „ciudat”
Sistemul electoral britanic, uninominal majoritar într-un singur tur, este unul care îi ignoră practic pe cei care votează pentru partidele mici. Sondajele realizate înaintea alegerilor de pe 7 mai arată că milioane de cetăţeni britanici vor vota pentru partidele mici (13% pentru UKIP, 9% pentru Partidul Liberal Democrat, 5% pentru ecologişti şi 4% pentru Partidul Naţional Scoţian). Circa 67% din elecorat va vota pentru cele două mari partide.
Însă aceste două partide vor obţine 565 din totalul de 650 de mandate din Camera Comunelor. Sistemul de vot face ca Partidul Naţional Scoţian să obţină 46 de mandate, în timp ce UKIP (cu de peste trei ori mai mulţi alegători) ar putea să rămână fără niciun mandat, iar liberal democraţii ar putea obţine doar 17 mandate.
O simulare realizată pe baza actualelor sondaje arată că, în cazul aplicării unui sistem proporţional, UKIP ar obţine 84 de mandate, Partidul Naţional Scoţian 28 de mandate, ecologiştii 33 de mandate şi liberal democraţii 53 de mandate.
“Recunoaşteţi, britanicilor: aveţi un sistem electoral ciudat. V-aţi putea gândi că este normal, dar nu e. Chiar dacă sistemul opreşte UKIP”, scrie corespondentul El Pais la Londra.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.