Marea corupție europeană din dosarul „Caviargate“

În urma unei ample anchete botezate „Lundromat“, prin care Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) şi 11 ziare europene, între care Le Monde (Franţa), The Guardian (Marea Britanie), Suddeutsche Zeitung (Germania) sau Berlinngske (Danemarca), au studiat 16.000 de tranzacţii bancare din lumea întreagă, s-a constatat că regimul lui Ilham Aliev din Azerbaidjan a cheltuit 2,5 miliarde euro între 2012 şi 2014 pentru a obţine susţinerea unor reprezentanţi ai statelor membre ale Consiliul Europei atât în ceea ce priveşte unele probleme interne referitoare la drepturile omului, cât şi în disputele sale cu ţări vecine, precum Armenia, care are o mare şi influentă diaspora în Franţa.

După cum relevă Le Monde, de mai mulţi ani, expresia „diplomaţia caviarului“ este murmurată în cancelariile europene, în spatele acestei expresii exotice ascunzându-se o politică bine articulată prin care regimul azer a încercat să-şi asigure bunăvoinţa unor responsabili occidentali.

Ca urmare a acestor dezvăluiri şocante făcute la 5 septembrie de cele 11 gazete europene, zilele trecute, trei experţi independenţi mandataţi de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) au început să audieze, la Strasbourg, martori-cheie în aşa-numita „diplomaţie a caviarului“ promovată de Azerbaidjan. Cei trei experţi sunt: fostul judecător antiterorist francez Jean-Louis Bruguiere, ex-preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului, britanicul Nicolas Bratza, şi jurista suedeză Elisabet Fura. Audierile lor încep luni, 11 septembrie, şi durează până joi, desfăşurându-se „în confidenţialitate absolută“, rezultatele investigaţiilor respective urmând să fie anunţate la finele anului.

Unele publicaţii occidentale au botezat afacerea „Caviargate“ şi au arătat că aceasta ar fi izbucnit în 2013, când, după cum s-a descoperit, membri sau foşti membri ai APCE au fost bănuiţi că au fost cumpăraţi de guvernul din Baku în schimbul votului lor negativ asupra unui raport ce denunţa situaţia deţinuţilor politici din Azerbaidjan. Într-adevăr, documentul respectiv a fost respins cu o largă majoritate de voturi de parlamentarii europeni. Ziarele scriu că unii dintre aceştia ar fi primit la schimb avantaje, care, potrivit revistei pariziene L’Express, ce citează surse apropiate instituţiei paneuropene, ar fi constat în caviar, covoare de mii de euro, alte cadouri de mare valoare şi chiar bani peşin sau nopţi speciale petrecute în hoteluri de lux din Baku. Mai exact, a fost un sistem de corupţie bine pus la punct, care, pe lângă substanţialele sume oferite, apela şi la prostituate de lux.

Scandalul este cu atât mai grav cu cât APCE este o instituţie europeană de prim rang; cei 324 de parlamentari ce provin din cele 47 de ţări membre ale Consiliului Europei se reunesc de patru ori pe an, la Strasbourg, în sesiuni în cadrul cărora dezbat problemele statului de drept, apărarea drepturilor omului şi… lupta anticorupţie.

Regimul lui Ilham Aliev a cheltuit miliarde de euro pe influenţă europeană

Revenind la misiunea comisiei de anchetă, ziarele amintite se întreabă dacă preşedintele APCE, spaniolul Pedro Agramunt, nu va fi demis din prestigiosul post pe care-l deţine. Viitoarea sesiune plenară urmează să aibă loc la începutul lunii octombrie. De altfel, unul dintre scopurile celor trei investigatori este de a stabili cu exactitate rolul său în contextul „diplomaţiei caviarului“, practicată de micul şi foarte bogatul stat petrolier de pe malul Mării Caspice, dat fiind că, aşa cum s-a descoperit, au fost vizate cu precădere persoane care deţineau posturi-cheie în instituţiile internaţionale.

Cele 11 ziare europene scriau că, potrivit think tank-ului ESI (European Stability Initiative), ONG din Germania, al cărei ultim raport a fost publicat în decembrie 2016, Pedro Agramunt a luat apărarea în mod constant regimului de la Baku atunci când el a făcut parte din misiunile de observatori ai alegerilor din Azerbaidjan, în calitate de parlamentar membru al Consiliului Europei. „Lobbyştii azeri sunt gata pentru orice pentru a obţine o imagine pozitivă a ţării lor, declara Rene Rouquet, deputat socialist francez, şi şef al delegaţiei ţării sale la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Ei sondează în toate direcţiile, iar când reperează o falie, se înghesuie acolo.“

Deputatul elveţian Andreas Gross arătă că, după cele două decenii petrecute la APCE, cunoaşte bine „activismul“ Azerbaidjanului – una dintre cele 47 ţări membre. „În ceea ce priveşte influenţa, regimul din Baku este, de departe, cel mai agresiv, declară Gross. El nu are nicio reţinere să corupă parlamentari, oferindu-le, de exemplu, vacanţe în Azerbaidjan în hoteluri de cinci stele.“

Amintitul ESI susţine că mai mulţi deputaţi europeni sunt bănuiţi că au primit bani azeri: ar fi vorba despre englezi şi un polonez, fără să-l uităm pe actualul preşedinte al APCE – care însă neagă totul cu înverşunare. În schimb, deputatul italian Luca Volonte a recunoscut că a primit bani de la autorităţile din Baku. Este vorba despre 2,4 milioane euro pe care actualul preşedinte al grupului parlamentar al Partidului Popular European din sânul APCE i-ar fi luat în schimbul unor „sfaturi în domeniul agricol“ pe care le-ar fi dat regimului Ilham Aliev.

În ceea ce-i priveşte, anchetatorii italieni bănuiesc că, mai curând, el a fost recompensat pentru serviciile pe care le-a adus regimului de la Baku. Mai precis, acum trei ani, Luca Volonte a „torpilat“ un copleşitor raport pe care colegul său german din APCE, Christoph Strasser, l-a redactat în legătură cu situaţia disperată a deţinuţilor politici din Azerbaidjan. Ulterior, după cum scrie Suddeutsche Zeitung, o fundaţie pe care o conduce el şi o întreprindere aparţinând soţiei sale ar fi primit acele 2,4 milioane euro. Din păcate, deşi a recunoscut primirea banilor, deputatul italian nu a putut fi judecat, întrucât beneficiază de imunitate parlamentară.

Luca Volonte a recunoscut că a primit bani de la autorităţile din Baku

Pe lista celor care ar fi beneficiat de fonduri azere se află şi fostul deputat german Eduard Lintner, membru al UCS, aripa bavareză a UCD, partidul cancelarului Angela Merkel. Ca şi colegul său italian, acesta pretinde că a primit un onorariu legal – de 61.00 euro – pentru activitatea Consiliului pe lângă organizaţiile nonguvernamentale din Azerbaidjan. În fapt, el a comparat alegerile azere din 2013 cu „standardele germane“, nici mai mult, nici mai puţin, ceea ce ne face să credem că cifra de 900.000 euro, pe care spune RFI că el ar fi primit-o între 2012 şi 2014, nu este exagerată.

În fine, să menţionăm că şi reprezentantul bulgar pe lângă BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare), Kalin Mitrev, 65 de ani, soţul directoarei generale a UNESCO, Irina Bokova, este vizat în aceeaşi anchetă. El a recunoscut în presa de la Sofia că a primit 425.000 euro de la societatea azeră Avuar Co. pentru munca sa de „consultant“. Întâmplător ori nu, sediul UNESCO din Paris a găzduit o expoziţie azeră!

În acelaşi cadru, presa vestică a relatat că Ismat Abasov, ministrul azer al Agriculturii, a mers în zona franceză Yonne pentru a cumpăra 630 de vaci, iar cu doi ani înainte, în februarie 2011, deputatul de Yonne, pe atunci senator, a fost la Baku, unde a pledat cauza crescătorilor de animale din regiunea sa. Ulterior, el a fost invitat mereu de oficialităţile azere, bucurându-se de tot felul de avantaje şi cadouri.

Pe de altă parte, ziarele pariziene dezvăluie că autorităţile azere au recurs şi la alte forme de mituire a unor oficialităţi franceze prin achiziţionarea la preţuri exorbitante a unor imobile locale în care au creat diverse instituţii de promovare a imaginii ţării lor. Este cazul oraşului Cognac, care a vândut cu două milioane de euro Chais Monet spre a se construi acolo un hotel de lux în care s-au investit 60 milioane euro. Apoi, în mod foarte ciudat, Azerbaidjanul, ţară eminamente musulmană, a oferit fonduri consistente pentru renovarea unor… biserici din Franţa.

Remarcăm, în context, că, în urmă cu doi ani, o delegaţie a Consiliului Europei, care a urmărit alegerile parlamentare din Azerbaidjan, a apreciat că acestea „au constituit un pas spre democraţie“. Cum spuneam, nu a fost un gest singular la nivelul APCE, întrucât, în 2013, aceasta respinsese amintitul raport critic asupra atitudinii regimului în cazul deţinuţilor politici.

Baku, oraşul în care diferite personaje din APCE au petrecut nopţi speciale în hoteluri de lux

Pornind de la cele descoperite de cele 11 ziare, comentatorii opinează că formula „diplomaţia caviarului“ poate fi considerată un „simplu eufemism“, aceasta neputând fi asemuită niciodată cu „diplomaţia ping-pongului“, metoda prin care, în aprilie 1971, s-a organizat în premieră absolută acel meci de tenis de masă între echipele SUA şi RP Chineză, eveniment care a prefaţat stabilirea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări, revenirea Chinei în Consiliul de Securitate al ONU, vizita preşedintelui american Richard Nixon la Beijing, în 1972, şi importantele înţelegeri politice şi economice dintre cele două ţări, realizate în urma unor convorbiri la cel mai înalt nivel.

Revenind la practicile oneroase ale regimului de la Baku, ziarele europene care au realizat ancheta subliniază că, în realitate, a fost vorba despre un sistem complex şi ascuns, ce a servit la spălarea de bani de provenienţă îndoielnică (care, în mare parte, par deturnaţi din bugetul statului), bani prin care s-au finanţat cheltuielile exorbitante ale unor vârfuri ale regimului de la Baku şi s-au cumpărat prieteniile unor oameni politici din Vest. „Pentru această ţară din zona Caucazului deosebit de bogată în petrol, miza este dublă: mai întâi, obţinerea susţinerii externe în conflictul teritorial ce o opune Armeniei de peste 25 de ani; şi, fapt şi mai important, amuţirea criticilor privind politica de represiune orchestrată de clanul preşedintelui Ilham Aliev, aflat la putere de 14 ani, şi care uzează fără măsură de arbitrariu faţă de opozanţii săi politici şi jurnaliştii foarte critici sau diferiţi militanţi“, scrie Le Monde.

După cum au descoperit investigaţiile de până acum, tranzacţiile financiare amintite – cele 16.000 – s-au făcut prin mijlocirea a patru societăţi britanice – două englezeşti şi două scoţiene. Dar, după cum se pare, toate aceste tranzacţii „reprezintă, fără îndoială, partea vizibilă a aisbergului şi s-au făcut prin mijlocirea filialei estoniene a Danske Bank, care şi-a motivat operaţiunea prin faptul că, pe atunci, procedurile anti-spălare de bani erau insuficiente în Estonia, dar că ulterior s-au luat măsuri pentru a remedia situaţia“.
Dincolo de toate şi de toţi cei implicaţi în practicarea „diplomaţiei caviarului“ de către Azerbaidjan, trebuie să recunoaştem că aceasta nu a durat o lună, ci ani buni, cei care au profitat de ea nefiind deloc puţini, iar sumele puse în joc – de-a dreptul exorbitante!

Recomanda
Dumitru Constantin 180 Articole
Author