Facerea lumii era spre finalul lucrărilor sale. Dumnezeu a organizat o conferinţă de presă şi a anunţat că mai are de adus pe lume doar două stări ce i-ar putea fi omului de folos. A cerut celor prezenţi să-şi exprime opţiunea: siguranţă ori libertate? Omenirea a optat pentru siguranţă, cu excepţia a două persoane, Adam şi Eva, care au ales riscurile presupuse de starea de libertate.
Dacă ar fi prezent în lume, Marele Inchizitor, personajul lui Dostoievski, nu ar avea mirări à la Şoşoacă în privinţa faptului că marea majoritate dă libertăţile pentru securitatea personală. Acest personaj ar spune că nu contează dacă pericolul pandemic este exagerat au ba, ceea ce contează, ar zice, este faptul că nimic fundamental nu e nou: libertatea nu a devenit un instinct al omenirii, în schimb, nevoia de siguranţă s-a consolidat până la nivel instinctual.
De altfel, Marele Inchizitor ar ţine să precizeze că, în privinţa libertăţii, toată confuzia vine de la filosofi. Liberi… Liberi faţă de ce? Faţă de legile sociale? Faţă de legile naturii? Faţă de voinţa zeilor? L-ar cita, desigur, pe Pavel, care a spus că, dacă nu ar fi fost Legea, nici Păcatul nu ar fi fost.
Aici, în acest punct, ar zăbovi mai mult. Ar spune că, dacă poţi iubi ceea ce Legea interzice, înţelegând cu tot sufletul necesitatea din obiectul interzis, Păcatul ar trebui să primească numele Libertăţii. Şi ar adăuga că, iată, simplul fapt că spusele sale par de neînţeles demonstrează cu vârf şi îndesat că omenirea nu a atins pragul acelui sufletesc care poate dizolva dilema Bine-Rău în lemniscata iubirii. Ceva pleacă din iubire, dă ocol tuturor lucrurilor, se dă peste cap şi redevine iubire – asta este o lemniscată. Precizarea (didactică) n-ar fi fost necesară dacă omenirea din genealogia perechii Adam şi Eva ar fi ales, la începuturi, stările de siguranţă. Alegând însă stările de libertate, ea s-a împovărat cu ceva mult mai greu, căci nu e dificil să vrei libertatea, dificultuos e să fii demn de ea.
Cei care ar fi atins pragul de la care mai încolo pot iubi necesitatea ar cerceta, aşadar, ce este necesar cu adevărat în necesitate şi ce este numit aşa cu prea multă uşurătate, fără îndreptăţire. Ei ar întreba, mai ales, frica de moarte în ce măsură are ea îndreptăţire să ia chipul necesităţii şi ar face consens din faptul că tot ce vine prin frică împotriva libertăţii vine, adică în contra iubirii. Ultimul lucru pe care l-ar face ar fi să dea lecţii despre nefrica de moarte, ştiind ei prea bine ce labirint interior au parcurs ca să ajungă pe malul acestei nefrici, cum, bob cu bob, fricile lor au fost transformate în ofrande către ceea ce este necesar, singurul obiect al subiectului lor preschimbat prin iubire.
N-au fost mulţi în istorie cei care, fiind preschimbaţi prin iubire, au devenit terapeuţi prin chiar faptul acesta. Medicul Paracelsus a fost vânat de comunitatea medicală convenţională pentru că umbla printre ciumaţi şi nu se îmbolnăvea, ci, dimpotrivă, vindeca. Da, el devenise un spirit liber. Liber de urmările Păcatului, adică.
Cineva care, azi, se arată preocupat să fie dirijorul-profet al fricilor noastre, Bill Gates, a anunţat că încălzirea globală ar putea fi următorul pericol mortal pentru omenire. Chiar mai mortal decât pandemia actuală, a spus miliardarul. A adăugat că nu ar fi exclus să apară cineva care va crea un virus mortal şi acest fapt ar fi alt pericol mortal major.
O discuţie post-mortem între Paracelsus şi Bill Gates s-ar bloca în faţa întrebării despre moarte: Paracelsus ar susţine că maya pe care o numim aşa a apărut ca urmare a Păcatului, iar Bill Gates ar conferenţia printre cei destrupaţi pentru a-i convinge că, fără trup, ei sunt neant. Dar se pare că idealul lui Gates e să-şi introducă mintea într-o memorie virtuală, fără trup.
Pentru cine se „baga” peste crestinism si ingeri … nu stiu … presupun ca astept recunostinta.
Sunt un om rabdator si explic oricui doreste explicatii sau le cere insistent.
Tocmai pentru ca eu cred in Dumnezeu, dar nu – ma bag – neinvitata cu bocancii totusi sa explic nimanui teoriile mele. M-au educat bunicii sa am un bun simt exagerat presupun cel putin din anumite puncte de vedere.
Rabdarea se spune ca e de aur … pentru ca la final vine si rasplata.
aici l-ai pierdut pe incultul de care rad si prostii. Te-ai dezlantuit cu filosofii existentialiste, dar pt. cine? Mai ales ca esti si anticrestin…
Dupa cum am explicat si anterior, fiecare descrie prin proprii ochi si experiente de viata.
Doamna Georgeta Florea explica de exemplu ca aproximativ trei sferturi din creierul uman apartine divinitatii si ingerului nostru pazitor si ca lucreaza in background transmitandu-ne ce trebuie sa facem ca sa ne eliberam de lectiile divine pentru care ne aflam pe pamant.
Suntem pana la nivel de molecula spiritualitate sau divin deorece avem si liber arbitru de a ne alege calea.
Binele sau raul? Legenda raiului spune ca peste 60% dintre ingeri au fugit din Rai cu lucifer alungati fiind deoarece s-au rasculat impotriva lui Dumnezeu si de atunci ratacesc prin Cosmos.
Aceasta legenda de intepretare americana pe care eu am regasit-o foarte bine pusa la punct in urma cu foarte multi ani si cred ca mai e pe you tube cu siguranta, spune clar ca Dumnezeu este Soarele la nivel de legatura cu Cosmosul si intocmai la fel explica si Georgeta Florea.
Asadar nu aveti nevoie sa faceti atatea intepretari si sa cititi toti folosofii cap coada daca puteti regasi foarte rapid tot ce aveti nevoie in social media. Daca nu stiti cum se face va explic intr-o zi cand am mai mult timp cum „sa bagati pe google” cuvinte de seo bune astfel incat sa va aduca in atentie informatii veridice si verificate din numeroase surse si pe care sa puteti pune o baza.