Marele Urs îl trage de urechi pe Maxtor din pricini sovietice

Acum ce să zic, la bodega lui Iocan, multă lume. De toate felurile. Îl văd și pe Marele Urs, unul cu barbă matusalemică, sfătos, greoi, oarecum filo-rus. E și Maxtor, unul oarecum franțuzit, subțire în glas, miștocar. Marele urs îl trage de urechi din niște pricini sovietice, Maxtor se lasă tras de urechi, George Simion e inspiratorul acestei scene. Marele Urs? Maxtor? Temistocle Popa? Victor Socolovici, Marius, Marin, MySebi, personaje inventate de mine, se înțelege. Serviciul Militar de Informații stă cu ochii pe personajele mele, să descâlcească ficțiunile astea oarecum ficțional politice.

Deși a fost alertat de numeroase vânzătoare de flori din Gara de Nord, Serviciul Militar de Informații nu a luat în serios temerile populației așa că atacul marțienilor ne-a găsit nepregătiți. Așa s-a întâmplat și în 1941. Și, se pare, și în 106. Și în 1848. Oh, desigur, era să uit, și în 1989. Așa merg lucrurile în istoria noastră. Marțienii au făcut ravagii printre tarabe. Au înfulecat tot ceea ce se putea înfuleca în Piața Matache. Au înfulecat chiar și afișajul electoral. Abia asta i-a înfuriat rău de tot pe politicienii care tocmai se aflau în mijlocul alegerilor prezidențiale.

Orban i-a trimis un SMS lui Dragnea, Hrebenciuc lui Boureanu, Becali lui Gușă, CTP lui Pinalti, Gâdea lui Isărescu, Năstase lui Udrea, Coldea lui Dragomir, Firea lui Grindeanu, Pazvante lui Pache și așa mai departe de s-au încins antenele sateliților militari americani peste Mare Nostrum, pardon, peste Marea Neagră, draga de ea. Uniunea Europeană s-a arătat și ea oripilată de acest caz și a făcut eforturi înzecite să se apere de hoardele de marțieni care începeau deja să forțeze granițele cu mic, cu mare.

Tunurile magnetice au tras în gol. Dronele au filmat în zadar. Spionii și-au răcit gura de pomană prin piețele din Varșovia, din Berlin, din Paris și Amsterdam. În cele din urmă, un microb, unul mititel, trandafiriu și rotofei, le-a venit marțienilor de hac și i-a transformat într-un fel de albine care puteau respira în spațiul cosmic. Americanii le-au alungat dincolo de planeta Venus cu niște impulsuri cuantice. Nu mai știu cine a fost ales președinte, dar n-are importanță pentru că oricum planeta e condusă de Grupul de la Bildernberg, așa cum mi-a zis tanti Eufrosina care le știe ea pe toate. Asta e, fiecare se crede inițiat în ale politicii, Marele Urs, eu, Temistocle Popa, Victor Socolovici, Maxtor și așa mai departe.

Iniţiatul nu se află în dreptul său de a flecări, vorbirea fără pricini fiind ca şi vorbirea cu pricină o manifestare a aroganţei. Adevărul revelat nu este aşa cum politica în Era Complexităţii nu este curva care străpunge viitorul cu umbreluţa-i ponosită şi nici savantul cu creierul cât toate zilele care înfinge luneta în curul viitorimii speriind masele largi populare cu apocalipsele geneticii sau sideralelor. Tocmai de aceea nu vom supune titlul dezbaterii ci vom vorbi despre el într-o părere afirmând cu toată convingerea că mironosiţele politicii româneşti stau cu puţişoarele la soare aşteptând integrarea europeană pentru a se îmbogăţi cu vârf şi îndesat impunând cultura, zic ele, minor fanariotă, unor capitale obosite, gata să expună Insula Balcanică pe bulevardele Parisului sau în pieţele Berlinului să vină lumea să se minuneze şi să zică una, alta despre găselniţa românească.

Hazul nebun la unii politicieni români nu se va găsi în precaritatea finanţelor ci în osârdia cu care mulţi dintre ei trag la jugul fericit al jefuirii de fonduri nerambursabile când, de fapt, modernizarea ţării se câştigă cu proiecte ambiţioase, înalte, sănătos întocmite. Burlesca  Politikon Fanariotă de rangul I se despleteşte animând showuri televizioniste politicianiste leşinate şi fără de insurgenţă în care politicianul inspirat de gazete populare şi tabloide vulgare citeşte kilometri de texte spre neodihna popoarelor sau spre zăpăceala orgasmică a vreunui analist politicianist conjuctural care are a zice lucruri grele despre politica românească, făr de cap şi fără coadă.

Lipsirea de ideal nu e semnul fricii de polemică sau semnul vorbirii fără de ascultători ci este o exemplaritate, dincolo de sfertul meu de secol în lumile româneşti, magice, stând mărturie asupra titlului zeci şi sute de evenimente mondene pline de tembelism, de ură şi invidie, de prostie, de genii rătăcite şi de aroganţi pe post de trompete ale unor utopii vulgare. Neînţelegerea lumilor şi lipsa de aderenţă la fundament naşte politicieni de paradă cu duiumul în spaţiul nostru balcanic-răzvrătit sau geostrategic-magic important de vreme ce geostrategia e susţinută de regulă de o matrice sănătoasă.

Burlesca Matriceală Politicianisto Românească  cuprinde la sânul ei, cu drăgălăşenie şi nesaţiu băieţi spilcuiţi gen 1848, fascişti sadea care tembelizează naţiunea la tembelizor şi tot felul de malagambişti politicianişti care, ieşind din toate găurile umplu nodurile informaţionale ale meduzei noastre geostrategice cu textele lor de paradă şi de vulgară raportare la superbia utopică. De la pupincuriştii orientalelor sau occidentalelor la politicienii de duzină care umplu posturile televizioniste tembele şi la şmecherii cu ştaif ministerial şi cu normă la secu, o întreagă cohortă de copii ai nimănui care se joacă cu imaginarul strivindu-l sub gheata proletară de la poloni sau sub pantoful lăcuit proaspăt ciordit de prin Paris, îl pervertesc în lungi litanii sleite în care înghesuie istoria ţării pe care nici nu o cunosc de vreme ce nici augusta oficială sau guvernanta universitară nu au habar de ea.

În timp ce oficialii împart istoria României în cisterne de petrol, una mie, una ţie, în timp ce universitarii iau pielea de pe studentul român de stat sau de particular uşurându-l de parai, maneliştii politikonului fanariot românesc clocesc la soare integrarea imaginarului românesc prin fraudă şi silnicie într-o ipotetică utopie care, vai, se va văluri în forme magice şi periculoase drapându-se în războaiele conductei.