Mari concerte, spectacole de dans şi operă, defileuri de modă

Canale şi alei, cascade, bazine şi fântâni, grote şi nuferi… Apa are la Versailles propriul ei vocabular la fel de incitant ca şi secretele boschetelor. Genialul peisagist Le Nôtre a dorit ca apa şi sculptura să dea viaţă grădinilor sale, pe care le-a conceput chiar înainte de a se ocupa de mobilarea castelului. Timp de 30 de ani, această viaţă a reflectat-o pe cea a suveranului care, plimbându-se pe alei, îşi construia visurile.

Măreţia Regelui Soare

Mitologia antică spunea povestea grandorii lui Ludovic al XIV-lea. Legenda lui Apollo ivit din jerbele de apă, Neptun dezlănţuind furtuna, Encelade intervenind când Latona îl implora pe Jupiter au contribuit la crearea unor locuri incomparabile.

Regele a semnat el însuşi itinerariul perfect punctat de “efectele de apă” pe care vizitatorul de astăzi le urmează încă. Marile Jocuri de apă respectă şi astăzi dorinţa Regelui. Muzicale, ele sunt însufleţite de operele ce au fost create aici timp de două secole, oferind publicului o sărbătoare ce devine ecoul trecutului. În serile de vară, lumini, lasere şi focuri de artificii amplifică feeria grădinilor.

Bazinul Anotimpurilor

Fidel spiritului Marelui Rege şi al artiştilor care-l înconjurau, “Versailles Spectacles”, filială a Departamentului public, organizează magnifice evenimente. În 2013, ele vor fi un omagiu adus lui André Le Nôtre cu ocazia celui de al patrulea centenar al naşterii sale. Restaurări şi reinterpretări au prilejuit renaşterea boschetele afectate de timp, izvorârea unor noi fântâni şi noi muzici, pentru a păstra, prin epoci, magia locului.

Se povesteşte că Ludovic al XIII-lea avea o casă de vânătoare în peisajul sălbatic de la Versailles. Era o construcţie simplă din cărămidă, constând în trei corpuri de clădire înconjurate de apă. Fiul său, Ludovic al XIV-lea, avea multe amintiri din copilărie legate de micul castel. Se pare că acesta a fost motivul pentru care şi-a ales ca refugiu intim Versailles-ul, pe care l-a împodobit, l-a modernizat şi a construit în apropiere o nouă aripă. Dar castelul a devenit faimos abia după ce Ludovic al XIV-lea s-a hotărât să-şi mute Curtea de la Paris la Versailles, în 1668. Regele avea nevoie de mai mult spaţiu pentru a găzdui curtenii, a da recepţii fastuoase şi a primi ambasadori. Louis Le Vau a fost însărcinat să dea noului palat dimensiunile potrivite rangului stăpânului său. Zece ani mai târziu, când Ludovic ajusese să fie cunoscut drept Regele Soare, arhitectul Jules Mansart a fost desemnat să amplifice splendoarea palatului prin adăugarea unor mari ferestre exterioare şi să dea prin dimensiuni soluţii arhitecturale şi frumuseţe, care să rămână mărturie prin secole. Acesta a placat interiorul cu marmură, aur şi argint, în timp ce faimosul arhitect peisagist Le Nôtre adăuga parcului alei, fântâni, pâraie, iazuri, sculpturi şi o seră cu portocali, drept mărturie impresionantă a puterii Regelui Soare. Aşa încât a devenit, aşa cum îl descria istoricul peisagist Wilfrid Hansmann, “cel mai mare edificiu din istoria arhitecturii şi a grădinilor din tot Occidentul”. Din acel moment, extinderea parcului a devenit o prioritate absolută, chiar înaintea activităţilor de construcţie.

Carul lui Apollo

Şi, în timp ce Mansart decora interiorul castelului, Regele Soare primea trimişi din toată lumea aşezat pe un tron din argint şi construia o Sală a Oglinzilor care să multiplice mulţimea de ornamente. Ansamblul de la Versailles a fost împlinit cu cele două vile, Marele şi mai ales Micul Trianon, care, după spusele reginei Maria Antoaneta, a fost cel mai vesel mesager al Versailles-ului. În 1682, Curtea de la Versailles număra peste 20.000 de persoane dintre care cam 5.000 locuiau în palatul propriu zis. Erau 1.200 de camere disponibile încălzite cu 1.200 de şemineuri. Ducele Louis de Saint-Simon descria Versailles-ul ca fiind “un loc arid, posomorât, fără orizont, dat fiind că terenul era plin de nisipuri mişcătoare şi mlaştini, iar în interior se simte din plin lipsa de aer proaspăt”. Soldaţii au secat mlaştina, au plantat copaci maturi şi au săpat şanţuri lungi de kilometri care aduceau apa pentru fântâni şi iazuri. Versailles-ul a înfăţişat puterea lui Ludovic al XIV-lea.

Feerii atemporale

Bazinul Latonei

Chemaţi de Regele Soare, artiştii şi fântânarii au ştiut să creeze o fuziune miraculoasă între elementul lichid şi sculpturile bazinelor, în care zeiţe şi zei antici, animale fabuloase aduc un neîncetat omagiu măreţiei suveranului. În “Călătorie în împrejurimile Parisului”, Dezallier d’Argenville scria în 1768: “Grădinile au fost plantate de Le Nostre, acest geniu fericit pe care îl poţi considera creatorul artei grădinilor. Detaliile sunt pe cât de plăcute, pe atât de variate; apele produc efecte admirabile şi multiplică imaginea capodoperelor de sculptură”. Grădinile de la Versailles formează un tot. Când Ludovic al XIV-lea a redactat cu propria mână modul de a le arăta vizitatorilor de marcă, el a prescris un itinerar imuabil şi a indicat ce trebuie admirat: sunt semnalate şi descrise efectele de apă, ca şi cum grădinile n-ar exista decât în funcţie de ele. Încă din secolul al XVII-lea, Jacques Boyceau considera apa “foarte necesară grădinilor pentru a umezi şi a răcori pământul când întârzie ploile. Dar apa serveşte şi înfrumuseţării lor, mai ales apa vie, curgătoare şi cea care fierbe sau ţâşneşte în fântâni”. Mare teoretician al grădinilor clasice în secolul Luminilor, Dezalier d’Argenville o considera indispensabilă agrementării: “Fântânile şi apele sunt sufletul grădinilor; ele sunt principalul ornament care animă, trezind grădinile şi, pentru a spune aşa, le face să trăiască. O grădină, oricât de frumoasă ar fi, pare tristă şi mohorâtă dacă nu are apă, întrucât îi lipseşte una dintre părţile ei cele mai frumoase”.

Arta grădinilor

Focuri de artificii, văzute printre sculpturile lui Bernar Venet

În Italia, în timpul Renaşterii, în grădinile vilelor din jurul Romei sau Florenţei s-au înmulţit jocurile de apă. Fântâni, cascade, grote sau nuferi au apărut peste tot. În arta grădinilor, influenţa italiană s-a făcut simţită treptat şi în Franţa secolului al XVI-lea şi a celui următor. Henric al IV-lea a cerut crearea unor noi grădini la vechile reşedinţe regale ale familiilor Valois, Saint-Germain şi Fontainebleau, două castele pe care Ludovic al XIV-lea le-a iubit întotdeauna. Se născuse în primul, pe care-l părăsise totuşi în 1682, şi locuia în fiecare an o perioadă de timp în al doilea.

Importanţa creării castelului şi grădinilor lui Fouqué de la Vaux, începând din 1656, este cunoscută, ca şi efectul produs asupra tânărului rege şi a contemporanilor. La Vaux, André Le Nôtre s-a afirmat prima dată în calitate de creator de grădini. Canale, bazine, fântâni şi cascade au stârnit admiraţia contemporanilor lui.

Focuri regale de artificii la Versailles

Pe măsură ce la Versailles, începând din 1661, erau amenajate parcelele de vegetaţie, bazinele şi boschetele, al căror efect hidraulic fusese încredinţat lui François Francine sau Francini, nevoia de apă era din ce în ce mai presantă. Stabilit în câmpie, fără relief natural, departe de cursuri de apă suficient de bogate, Versailles era prost plasat pentru a oferi adevărate jocuri de apă. Exista desigur apă, dar necurgătoare, chiar mlăştinoasă, şi numai un râu modest, Gally, traversa vastele întinderi ale câmpiei.

Primele experienţe, cum ar fi pomparea apelor din lacul Clagny, au fost pe cât de modeste, pe atât de empirice. În 1668 a fost barat cursul râului Bièvre, cu scopul de a umple noile rezervoare. Pentru a remedia slaba capacitate a rezervorului grotei lui Thetis, François d’Orbay a săpat, în 1672, sub terasa castelului trei mari rezervoare boltite, adevărate catedrale ale apei, care funcţionează parţial şi în zilele noastre. În pofida acestor eforturi, resursele rămâneau insuficiente. Pierre-Paul Riquet, creatorul Canalului Midi, a sugerat, în 1674, deturnarea unei părţi a apelor Loirei. Din nefericire, proiectul său se baza pe o estimare inexactă a denivelării între cursul fluviului şi Versailles.

Triton suflând în scoică din Bazinul lui Apollo

În urma eşecurilor repetate, au fost gândite alte soluţii, cum ar fi recuperarea, în jurul Versailles-ului, a apei din micile râuri. Astfel a apărut o reţea de lacuri destinate să strângă apa platoului înconjurător, ce urma să fie principala resursă pentru grădini.

Între timp, a apărut un nou proiect: folosirea Senei, care trecea la câţiva kilometri spre nord, dar cu 100 de metri mai jos decât castelul. S-a născut ideea celebrei “Maşini a lui Marly”, menită să ridice apa la nivelul necesar, dar rezultatele au fost nesemnificative. În sfârşit, a apărut proiectul cel mai faraonic, folosirea apelor râului Eure. Proiectul a eşuat din cauza izbucnirii Războiului cu Liga de la Augsburg. Regele a trebuit să se mulţumească cu o folosire economică a fântânilor.

La apogeul său, Ludovic al XIV-lea reuşise să realizeze un adevărat spectacol cu peste 1.400 de jeturi de apă, deşi spre sfârşitul domniei, pentru economie, numeroase au fost diminuate. “Sala Serbărilor” a devenit “Obelisque”, “Galeria de apă şi de antichităţi” a devenit simplu “Sala Castanilor”.

Focuri de artificii în cadrul Marilor Ape Nocturne

Până ce parcul a fost integral replantat, câteva pâlcuri de arbori (bosquet) renumite boscheţi au dispărut, altele au fost abandonate, ca şi “Cele trei fântâni” sau “Arcul de Triumf”. Au dispărut celebrul labirint şi admirabilul “Teatru al apelor”. În zilele noastre, câteva dintre acestea au fost reconstruite, precum “Delfinul”, “Sfeşnicul cu trei braţe” şi “Cele Trei Fântâni”. Acum, numărul jeturilor este de 670.

Şi astăzi, jocul de ape de la Versailles reprezintă o adevărată feerie. Fântânile din grădină multiplică la nesfârşit jocurile de apă care se ridică şi coboară, se detaşează parcă pe cer, se răsfrâng în cascade, scânteiază printre rocile colorate sau marmurele sclipitoare, printre sculpturile reprezentându-i pe Apollo, pe Neptun, printre florile sculptate în piatră, printre diferite animale.

Ludovic al XIV-lea a mobilizat o adevărată armată de ingineri şi specialişti în reţele hidraulice, capabili să realizeze jocurile de apă. În centrul acestui dispozitiv s-a aflat talentul inginer italian Francini. Dacă ne gândim că, la sfârşitul domniei lui Ludovic al XIV-lea, fântânile care funcţionau reclamau 72.000 de metri cubi de apă, putem evalua valoarea acestei reţele care alimenta castelul.

Bazine, colonade, pâlcuri de arbori

Galeria Oglinzilor, locul de desfăşurare a numeroase concerte în această vară

André Le Nôtre avea simţul grandiosului şi a făcut ca aceste jocuri de apă să devină adevărate oglinzi. Pe marginea bazinelor erau etalate patru statui din bronz reprezentând fluviile Franţei, Loire, Rhône şi Saône, Sena şi Marna, Garonne şi Dordogne. Fraţii Keller au împodobit grădinile castelului cu numeroase sculpturi.

“Bazinul Latonei” domina axul major al grădinii, amenajat de arhitectul Jules Hardouin Mansart, care a plasat statuile privind către jocul de apă. Patru bazine au nume de divinităţi: “Bachus”, reprezentând toamna, “Saturn” – iarna, “Ceres” – vara şi “Flora” – primăvara. Fiecare dintre aceste bazine avea în centru un grup sculptural atribuit marilor artişti care au semnat statuile de la Versailles: Jean-Baptiste Tuby, Thomas Regnaudin, François Girardon, Fraţii Marsy. Toamna are faţa tânărului şi vigurosului Bachus, iar opera a fost aurită de către Gaspard şi Baltazar Marsy în 1674. Zeul vinului este reprezentat pe un pat de struguri, printre un grup de tineri satiri.

Garda Republicană a Franţei

32 de coloane ionice din marmură formează un cerc perfect, în mijloc tronând o copie a “Răpirii Proserpinei de către Pluto”. Celebrul grup de marmură, executat între 1678 şi 1699 de către Girardon, acum restaurat, este prezentat în Orangeria de la Versailles. Printre aceste colonade, elementele acvatice sunt discrete şi elegante, lansate din vase de marmură albă, instalate printre arbori în fiecare dintre arcade.

Peste tot în grădinile de la Versailles, monarhului îi era asociată imaginea Regelui Soare. “Bazinul zeului Apollo”, reprezentat pe un car tras de patru cai, înconjurat de tritoni şi monştri marini, reprezintă cu siguranţă puterea. Şi acesta, o creaţie a lui Jean-Baptiste Tuby după un desen al lui Le Brun, este aurit.

Marile Ape Muzicala din Bazinul lui Neptun

Arborii şi aranjamentele vegetale imaginate de André Le Notre relevă surprize. “Cele Trei Fântâni”, create în 1677, magnific restaurate în 2005, se disting în decorul natural prin puritatea lor. Trei bazine succesive, unul rotund, unul pătrat şi unul octogonal, pun în scenă jeturile lansate şi alte jocuri de apă sofisticate din bazinele inferioare, care formează un crin. Se spune că ideea acestui aranjament îi aparţinea lui Ludovic al XIV-lea personal. Alternând cu aceste bazine, două cascade cu decor de roci, ultima ornată cu o uimitoare cochilie de plumb, oferă ale spectaculoase efecte acvatice.

Mitologia marină face parte dintr-un alt vast bazin. Sunt trei grupuri de sculpturi în plumb datând din epoca lui Ludovic al XV-lea, aranjate de Andre Le Nôtre în 1678, cu 99 de jeturi de apă. În centru tronează Neptun, operă a fraţilor Lambert-Sigisbert şi Nicolas Sebastien Adam. La dreapta, zeul oceanului conduce un grup de animale marine, semnate de Jean-Baptiste Lemoin. Acestor opere de o mare varietate li se adaugă multitudinea de jocuri de apă de pe marginea bazinului, formând un adevărat spectacol.

Plăcerile reînvie pe Insula Fermecată în fiecare vară

Manechine şi jocuri de apă

“Marile Ape Muzicale” de la începutul secolului al XXI-lea respectă construcţiile şi fântânile imaginate de Ludovic al XIV-lea şi de succesorii săi. În plan arhitectural cu nenumărate restaurări succesive, reţeaua de apă din secolul al XVII-lea se îmbină cu planul vegetal, formând o adevărată grădină regală şi un teatru baroc în aer liber.

Dacă la Versailles vizitatorii Curţii se puteau bucura de jocurile de apă din grădini, începând din secolul al XIX-lea, “Marile Ape” au fost reluate în 1801, un public din ce în ce mai vast din Ile-de-France şi din întreaga lume vine să admire castelul şi jocurile de apă. Succesul este atât de mare încât, în 2011, cifra de vizitatori a depăşit 1,2 milioane. Primăvara şi vara sunt organizate la Versailles spectacole magnifice, “Jocuri de Apă” nocturne, în timp ce “Les Grandes Eaux Musicales” au loc numai vara, când sunt evocate serbările regale. Încă din timpul Renaşterii, festivităţile amestecau spectacolele cu focuri de artificii, dând naştere unor ceremonii strălucitoare. Aşa cum aminteam, la Versailles aceste sărbători au reînviat într-o altă dimensiune sub impulsul lui Ludovic al XIV-lea. Realizatorii de grădini au fost prompţi în a oferi lucrările lor prestigioase pentru memorabilele sărbători ale Regelui Soare. În 1664, primele serbări au fost intitulate “Plaisirs de l’Ile Enchantée” (Plăcerile Insulei Fermecate), amestecând timp de trei zile un carusel pe marele Canal, un banchet regal, balete şi spectacole de teatru şi muzică. Moliere a oferit “Tartuffe” şi comedia galantă “La Princesse d’Elide”, serbări care au intrat în istorie.

Chanel, CruiseCollection, la Versailles

La apusul soarelui, vastul spaţiu din grădina regală se metamorfozează graţie luminilor şi efectelor speciale. În fiecare pâlc de vegetaţie se aude muzica compozitorior baroci şi clasici: “Colonada” exaltă “Răpirea Proserpinei de către Pluton”, “Gigantul Encelade” scoate pe gură râuri de apă. Un mare final pirotehnic pare că iese din “Carul lui Apollo”, îmbrăţişând toată perspectiva şi covorul verde, oferind spectatorilor sentimentul că au asistat la un prestigios divertisment regal la Versailles.

Defileul de modă al lui Karl Lagerfeld

Creaţie a lui Karl Lagerfeld în grădina de la Versailles

Colecţia de croazieră pentru 2013 a fost prezentată şi aplaudată în parcul Castelului Versailles.

Odată cu învestirea lui François Hollande, se pare că Franţa vrea să rupă cu fastul. În lumina magică a unei zile însorite, lângă Bazinul „Celor Trei Fântâni” de la Versailles, în care apa în cascadă se prăvale în bazinul de roci, Chanel a recreat cu arta sa un decor al timpurilor regale cu un parfum de epocă. Mecena acestui proiect a fost Chanel Japon.

În aceste zile, Chanel şi-a transportat publicul venit pentru a asista la defileul de modă în ţara „Pisicilor aristocrate”. Manechine ingenue, îmbrăcate în şorturi bufante ca nişte panere, cu cerculeţe de dantelă sub haine de marchiz din denim albastre sau din piele albă au defilat în decorul secolului al XVII-lea. În versiunea manga, perucile de culoare roz sau negru-corb sunt aşezate peste coafurile în formă de coadă de cal. Toate erau fardate într-o paletă de roz pal, asortată cu bijuterii din sticlă şi camelii din plastic. Ceea ce contează, spune Karl Lagerfeld este spiritul vieţii de Curte, nu realitatea.

Cecilia Bartoli într-un concert la Versailles

În sânul acestui areopag feminin trec doamne de Fontanges (metresa lui Ludovic al XIV-lea), fragile, „frumoase ca îngerii”, cum se spunea în epocă, doamne de Montespan, mai serioase, şi doamne de Maintenon îmbrăcate în tweed. O delicioasă armată de fete-garçon, în knikers sau jeans de piele neagră, cu veste-bluzon împodobite cu volane de PVC colorate, trece încălţată în tenişi, contrazicând delicatul rafinament al rochiilor de pichet albe, ample pe şolduri, brodate cu volute baroce, tente de ultraviolet traducând în stil pop lambriurile originale.

În această colecţie de croazieră se găsesc de toate într-un aer foarte tineresc. Maria Antoaneta avea numai 14 ani când a debarcat, proaspăt căsătorită, la Versailles.. La Chanel nu sunt modele pentru copii, dar clientele care vor jeans, piele, bumbac, mătase, piese lejere, costume de baie, ghete de baschet… descoperă piese pentru toate vârstele, dar în alt stil decât cel cu care ne obişnuise Chanel.

„Franţa înseamnă parfumuri, haute couture, rochii, baluri…”, aminteşte Karl Lagerfeld, numindu-l pe contele de Beaumont, cel pentru care Coco Chanel crease în 1935 veşmintele în spiritul secolului al XVIII-lea, înainte de a decreta „nu este momentul să facem economie”.

Pasiunea astrelor la Versailles

Simfonie acvatică nocturnă

În 19 mai, castelul Versailles îşi deschide în mod excepţional Marile Apartamentele pentru o noapte cu tema „Pasiunea astrelor la Versailles”.

În 1609, Galilei a îndreptat o lunetă către cer, deschizând o nouă frontieră. Universul s-a relevat, Soarele a rămas imobil şi Pământul şi-a descoperit locul în sistemul astrelor. Astronomia a devenit regina ştiinţelor în secolul al XVII-lea. Ca un ecou al acestei pasiuni, fiecare salon al Marelui Apartament Regal era dedicat uneia dintre cele şapte planete cunoscute: Venus, Diana sau Luna, Marte, Mercur, Apollo sau Soarele, Jupiter, Saturn. Desigur astrologia era prezentă, gândirea magică funcţiona încă, dar lumea cultivată era interesată de noile descoperiri ştiinţifice care şi-au găsit locul în marile decoruri.

Pentru a opta ediţie a „Nopţii Europene a Muzeelor”, Versailles propune noctambulilor o nouă punere în lumină a celor mai prestigioase spaţii ale castelului lui Ludovic al XIV-lea: Marile Apartamente şi Galeria Oglinzilor. O scenografie efemeră, combinând iluminările, instalaţiile şi proiecţiile video, amestecă imaginile de ieri cu cele de astăzi, evocând trecerea de la astrologie la astronomie.

Marile concerte

Scene de vânătoare proiectate pe Castelul Versailles

Nume mari ale scenei vor putea fi aplaudate la Versailles. Serile din 2 şi 3 iunie sunt dedicate operei. „La Traviata” de Giuseppe Verdi, în regia semnată de Claire Servais, şi sub bagheta dirijorului Luciano Acocella la pupitrul Orchestrei Operei din Rouen, îi va avea ca solişti pe Nathalie Manfrino şi Enrique Ferrer în rolurile principale. Le vor da replica Albane Carrère, Elodie Kimmel, Javier Franco, Patrick Kabongo, Guillaume Paire, Arnaud Richard, Alain Herriau. Îşi dă concursul Corul „Accentus”.

Pentru „Triumful lui Haendel”, ce se desfăşoară între 8 iunie şi 13 iulie, vin la întâlnire cu muzica marelui compozitor Marc Minkowski, Jordi Savall, Jean-Christophe Spinosi, Cecilia Bartoli, Christophe Rousset, Max Emanuel Cencic, Alan Curtis, Emmanuelle Haim… Oratoriile vor fi puse în valoare de ansamblurile englezeşti Paul Mac Creesh, Robert King, Harry Christophers, John Butt şi Dunedin Consort, Richard Eggar cu „The Academy of Ancient Music”.

„Muzica pentru ceremoniile regale” va include lucrări de Haendel, în interpretarea Orchestrei Academiei de Muzică Veche, sub bagheta lui Richard Egarr. Acest program se desfăşoară sub bolta sonoră a tamburinelor şi trompetelor, proclamând gloria regelui Angliei, în Biserica Regală de la Versailles, care devine un loc ideal pentru acest concert.

Melodiile tipice haendeline se multiplică prin coruri, împlinite în toată splendoarea lor. Muzica oficială a lui Haendel este constituită din două capodopere orchestrale în aer liber: faimoasa „Water Music”, compusă pentru un concert pe fluviu, interpretată pentru prima dată în iulie 1717 pe Tamisa, comandată de Regele George I. Muzica pentru „Royal Fireworks” a fost compusă în 1749 pentru a acompania un spectacol pirotehnic şi s-a bucurat de un succes excepţional.

Pânza de apă de la Versailles

Miercuri, 13 iunie, va avea loc „Il Giardino Armonico”, sub bagheta lui Giovanni Antonini, în Galeria Oglinzilor, având-o ca interpretă pe Cecilia Bartoli. În această primăvară, eroina din „Giulio Cesare” de Haendel va interpreta în versiune scenică numeroase opere baroce şi romantice. Programul de la Versailles este inspirat de „Eroinele Haendeliene”.

În 22, 28, 29 iunie, dar şi în 5 şi 6 iulie, pe Grand Canal are loc „Focul de artificii Regal”. În acest cadru fastuos al castelului de la Versailles, „Grupul F” revizitează cele două capodopere ale lui Haendel: „Water Music” şi „Royal Fireworks Music”.

Publicul va putea vedea şi opera tragică în trei acte „Orfeu şi Euridice”, creată pentru Scala din Milano, în 1904, pe libretul lui Ranieri de’Calzabigi, de Gluck, în versiunea lui Hector Berlioz, cu participarea Baletului Naţional din Marsilia, în regia şi coregrafia lui Frédéric Flamand, în 24 şi 25 iunie.

O seară de neuitat cu „Serenada Regală”, în Galeria Oglinzilor. Artişti, muzicieni şi dansatori ai Companiei „Baroque” vă aşteaptă pentru a lua parte la un bal în stilul Grand Siècle.

Nu pierdeţi „Marile Jocuri de Apă” nocturne. La căderea nopţii, grădina regală a lui Ludovic al XIV-lea devine un periplu vizual şi sonor fantastic. Veţi fi uimiţi de instalaţiile cu efecte acvatice din bazinele cu oglinzi, care-ţi taie răsuflarea, de laserele zebrând spaţiul printre tufele colonadei, dar şi de jocurile ireale ce se revarsă peste gigantul „Encelade”, peste „Sfeşnicul cu mai multe braţe” şi peste „Delfin”.

„Grupul F” va invada Covorul Verde cu flăcări monumentale dialogând cu focurile de artificii, pe muzica operelor baroce interpretată de Reinhard Goebel şi orchestra „Musica Antiqua” din Köln.

Magnifică se anunţă reconstituirea istorică a „Casei Regelui Franţei”, în ritmul copitelor celor 22 de cai şi în cadenţa paşilor a 45 de gărzi republicane îmbrăcate în costumele din timpul lui Ludovic al XV-lea. Spectacolul din 16 iunie va fi şi cu participarea elegantei „Gărzi Republicane”, în costume de paradă, care va deschide „Grandes Eaux Nocturne”. Timp de 30 de minute, trompete, corni şi tobe vor răsuna în Grădinile de la Versailles. Totul se va termina în luminile focurilor de artificii.

Festivităţile continuă pe toată perioada verii, cu mari concerte, spectacole de dans, defileuri de modă…