Matei Călinescu: Rolul activ al criticului marxist

„Ceea ce ne pare deosebit de important în literatura noastră despre ultimul război mondial este zugrăvirea eroului revoluţionar. Acţiunile pline de curaj ale comuniştilor împotriva războiului antisovietic sânt mărturii ale acestui eroism revoluţionar, ca şi lupta lor în fruntea maselor, în timpul insurecţiei armate de la 23 august 1944. Sfera eroismului revoluţionar se lărgeşte după terminarea războiului, odată cu răspândirea tot mai mare pe care o iau ideile comunismului” (Matei Călinescu, „Semnificaţia eroicului”, „Gazeta Literară”, nr. 19, 5 mai 1960, p. 2).

„Singurul drum care-l poate duce pe tânărul de azi spre descoperirea propriei personalităţi artistice e acela al partinităţii, al legăturii permanente cu viaţa, al formării unei conştiinţe cu adevărat socialiste” (Matei Călinescu, „Actualitatea şi poezia tinerilor”, „Gazeta Literară”, nr. 24, 9 iunie 1960, p. 2).

„După cum se arată şi în raportul tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej la cel de-al III-lea Congres al PMR, a făuri opera la nivelul înaltelor exigenţe artistioce şi ideologice ale partidului şi poporului se cere îndeosebi cunoaşterea aprofundată a realităţilor, studierea lor îndelungată, contactul viu, permanent al artistuklui cu oamenii muncii. Criticului îi revine obligaţia de a stabili – cercetând opera literară – în ce măsură dialogul scriitorului cu viaţa se realizează veridic, autentic, profund… Legătura cu viaţa asigură criticului marxist o perspectivă activă, partinică asupra valorilor” (Matei Călinescu, „Critica literară şi actualitatea”, „Gazeta Literară”, anul VIII, nr. 14, 30 martie 1961, p. 1).

„Din documentele Congresului al III-lea al PMR, reiese însemnătatea deosebită pe care o capătă, în etapa desăvârşirii construcţiei socialiste activitatea ideologică – principalul domeniu în care se desfăşoară lupta de clasă. În aceste condiţii, rolul educativ al criticii trebuie să crească. Nu e vorba numai de a explica opera literară, de a facilita înţelegerea ei, ci de a stimula în cititor pasiunea pentru nou, repulsia pentru vechi, curajul formulării unor păreri nete, eliberate de orice prejudecăţi” (Matei Călinescu, „Judecata de valoare şi rolul educator al criticii literare”, „Gazeta Literară”, anul VIII, nr. 15, 6 aprilie 1961, p. 1 şi 3).