Nu cred să mai fi exprimat cineva în lumea de azi judecata potrivit căreia ar fi mai bine dacă stânga ar dispărea din viața politică. Alex Ștefănescu a făcut-o. Argumentul principal al remarcabilului nostru critic literar este că stânga s-a născut din ură și din invidie față de elite, fie ele ale intelectului, fie ale succesului financiar.
Să presupunem, așadar, o lume nouă, în care toate partidele ar adopta ideologia „îmbogățiți-vă, ori crăpați!”, „străluciți intelectual, ori la gunoi!”.
În lumea aceasta ar fi, să zicem, trei feluri de partide. Unul ar zice că leneșii și mediocrii ar trebui adunați în sanatorii speciale. Ar fi dreapta radicală.
Altul ar zice că, totuși, handicapații fizic și neajutorații mintal ar trebui sprijiniți de stat și de societate. Acesta ar fi partidul de centru.
Al treilea ar zice că și cei care nu fac față concurenței de pe piață ar trebui sprijiniți de stat. N-ar fi acesta partidul de stânga din lumea ideologiei „ori vă îmbogățiți, ori crăpați!”?!
Cum de nu pricepe un om al elitei noastre culturale că stânga nu are un conținut ideologic fix, ci este un nume convențional pentru partidele care, în orice context, militează pentru mai multă justiție socială?
Nu pricepe, probabil, pentru că gândește retroproiectând situația din prezent. Pentru Alex, liberalii și conservatorii au fost întotdeauna la dreapta.
Dar adevărul istoric este că pe vremea conservatorilor noștri, liberalii erau desemnați ca fiind roșii (un fel de ciumă roșie). Numai dispariția conservatorilor, după 1913, și apariția social-democraților, după 1891, au făcut ca să fie liberalii văzuți ca militanți ai dreptei. Aveau la stânga alt fel de militanți, iar la extrema dreaptă se profila deja un naționalism radical.
Curajul lui Alex Ștefănescu de a fi maximalmente sincer (fără pic de ipocrizie) lămurește felul de a gândi al unor protestatari de azi, animați de aceeași puținătate a culturii politice.
Dar rămâne de neînțeles cum se face că Alex n-a aflat nimic despre conținutul neresentimentar al stângii, care nu s-a născut din ură pe băncile parlamentului generat de Revoluția Franceză, ci din idealurile égalité, liberté, fraternité.
Mult mai târziu, bolșevicii pun pe égalité mai presus de liberté. Ce-i drept, rămâne neînțeles încă principiul fraternité, care continuă să nu-și afle adevăratul sau conținut laic.
Aceasta sperietoare a literaturii romane contemporane, este dusman al intelectualilor din lumea larga! Uita aceasta caricatura, ca majoritatea intelectualilor sunt de stanga! Numai la noi, pretinsi intelectuali, sunt de dreapta, in fapt sunt slugile ciolanului gratis!
Nu-i vorba de „îmbogatiti-va, ori crapati!”, Buduca. Nici pomeneala. E vorba, în politica, de „ridica-te tu, sa m-asez eu”! Numai ca nou-venitii, parvenitii, dispar la fel de iute cum au intrat pe scena politica: socialistii, sapându-i pe „comunisti”, marii lor rivali, ca sa se-ngroape singuri, în realitate, fiindca din urma vine un uragan, China, tara comunista, si prima putere mondiala. Socialistii fiind propriile lor victime. Si nu din alta pricina decât c-au tradat socialismul secolului al XIX lea, al începuturilor. Pentru neo-con-ii de azi, lupta de clasa nu exista (pâna când si-o iau pe coaja, vezi miscarile sociale din Franta, din Europa vestica, în general). Tarile nu exista, nici ele. Istoria, la fel. Traditiile-s de-aruncat la gunoi. De la obiceiuri, la institutii, cultura si arhitectura, care, cu toatele, trebuie distruse. Vezi Comisia Europeana, unul din reperele neo-con europene. Care-a distrus tot. Ïn asemenea conditii de saracire galopanta a continentului, cum poti sa te referi la „îmbogatiti-va sau crapati”? cine crezi ca se poate-mbogati din zoaie? Slumdog Millionnaire? nu, draga! 1% din populatia globului îi detine bogatiile. Restul de 99% n-au cum sa se-mbogateasca. Cine detine bogatiile, detine si mijloacele de represiune ale revoltelor sociale. Plus c-un razboi oricând se poate inventa. Asa ca aia 99% din locuitorii Pamântului n-au nici o sansa de-mbogatire.
Un lingău comunist de ultimă speță, acest Al Stefănescu. pupincurist la Păunescu, cît cuprindea. despre tov. Ceaușescu a mîncat marmeladă cît un detașament de gardă. puncurist la R. liberă, Scînteia tineretului, Flacara, R. literara si pe unde o mai fi prins caseriile. Asta-i din analele comunismului, unul dinre PENIBILI, în stare sa rîda de orice. Tip de lucrator specific presei comuniste. Astazi face pe desteptu’, nulitatea!
Sa nu uităm cum își dorea să fie clanță a ușii lui Milică,ca să-l atingă ipochimenul în fiecare zi. Ce-i mai de cacao decât să fii pupinguristul unui gurlingău înnăscut?
Dinozaurul Stefănescu se crede fată mare. Si dinozaurul Manolescu Apolzan se crede G. Călinescu, după ce a fumat faza Maiorescu.Niste schizofrenici, cu suficienti prosti in jur care ii tin sint transformati in asistenta.
Merci, Buduca! si tu esti un mic Alex! Mai mic, pentru că, consumi mai puțin, dar tot la cap. dinosauri!
Fotbal, totul e fotbal. Asta joaca fotbal cu capele scriitorilor, asta e directiva NKVD-ului, după care se ghidează și astăzi( v. US). Popularitatea unui Al. Stef. sau a N. Man. Apolzan nu e de prea bun augur pentru cei care o cultivă. Stalin a murit de mult, astia functioneaza nestinjeniti in institutii staliniste. E greu de inteles ce-i cu Al. Stef., om de dreapta ca Ceausescu și comp?