Mersul pe sârmă

Nici un fir de nor deasupra Chişinăului… şi ninge. Ciori multe, stoluri întregi se rotesc peste Piaţa Marii Adunări Naţionale. O fi punând şi ele la cale vreun miting neautorizat?! Cine ştie…

E o iarnă fierbinte. Scrutinul parcă s-a încheiat, dar campania electorală continuă. Negocierile dintre partidele care au intrat în noul Parlament amintesc mai degrabă de artiştii de circ. Cu cine e Lupu? Cu noi sau cu ei?! se întreabă votanţii de la 28 noiembrie. Care e opţiunea pe care intenţionează să o îmbrăţişeze acesta: Alianţa pentru Integrare cu Europa?! Sau Alianţa pentru Integrare cu Kazahstanul?! Să-l credem oare, aşa cum afirmă aluziv preşedintele Partidului Democrat, că va duce poporul în rai, dacă va încheia Pactul cu Diavolul?! Eu unul mă îndoiesc. O alianţă a lui Lupu cu Voronin ar însemna revenirea lui de acolo de unde a plecat. Ea nu va fi în nici un caz una de centru stânga, ci una de stânga-stânga, cu alte cuvinte, comunistă.

La ora actuală, după ce AMN nu a trecut pragul electoral, un centru politic în Republica Moldova nu există (păcat de miniştrii AMN: L. Bujor, V. Cosarciuc, A. Oleinic, V. Osipov, pentru că au fost de cea mai bună calitate). Mi se spune că la negocierile pe care le-au avut cu liderii PL şi PLD, cei de la PD au venit, de fiecare dată, cu obrazul ascuns. Şi la conferinţele de presă Lupu am impresia că purta o mască. Nu, nu de mieluşel. De politician care îşi acoperă intenţiile cu vorbe menite să ascundă realitatea.

„… Masca ei e-o mască ce-ascunde-un infern”, spunea Eminescu despre lumea politicianistă. Evident marele poet român se referea la realitatea vremii sale, dar ca şi cum ar fi avut-o în vedere şi pe cea din anul 2010.

Până la urmă însă şi această stare de lucruri este una plină de învăţăminte. Pentru că pe unii oameni nici nu-i recunoşti dacă nu poartă mască. Aceştia sunt mai ei înşişi, par mai ei înşişi, dacă-şi au masca aşezată pe chip. În loc să ţină cont de doleanţele electoratului, care, votând cu Lupu, a votat contra stângii comuniste, conducerea PD se supără pe electorat: „Nu vom accepta nicio formă de şantaj din partea alegătorilor noştri”, afirmă Lupu. De ce liderii Partidului Democrat cred că, atunci când spunem: avem nevoie de o conducere democrată, îi dorim doar pe dânşii în fruntea ţării? Democraţia pentru noi este sinonimă cu Europa, cu Filat, cu Ghimpu, şi nicidecum cu Moscova, cu Narâşkin, cu Voronin.

Modificările la Constituţie pe care a anunţat Lupu că le va cere pot fi acceptate de liberali şi liberali-democraţi numai într-un singur caz: nu când acestea ar permite alegerea preşedintelui statului de către forul legislativ prin reducerea numărului de voturi de la 61 la 51, ci prin reducerea numărului de voturi de la 61 la 59 (cât au împreună PLD+PL+PD). În altă variantă, riscul este prea mare pentru destinul proeuropean al Republicii Moldova.

Altfel, crearea „unui stat democratic” în viziunea lui Lupu ar putea însemna crearea unui stat al Partidului Democrat, aşa cum Voronin crease din Republica Moldova un stat doar pentru partidul său.

Nu credem în intenţia lui „nobilă” de a reveni în Partidul Comuniştilor, pentru a-l distruge din interior. Putea s-o facă atunci când n-a făcut-o. În aceste zile, prin refacerea alianţei proeuropene sau prin distrugerea acesteia, Republica Moldova va da un semnal clar, care îi va decide viitorul: de revenire în Europa sau de abandonare a ei.