Umblă vorba că realitatea asta a noastră, fără de leac, cu tot cu covizi, ciolaci, iahaniși, voiculești, becaliști, hrebenciuci, băsești, bla, bla, bla e un fel de metainvers. Metainvers? Ah, nu, metavers.
Adică un fel de meta univers dacă pricepe careva, na. Eu eram prin docurile din Constanța când s-a auzit de chestia asta cu metaversul, vorbeau unii pe la televiziunile otrăvite și se umpluse parlamentul nostru de cotcodăcitoare metauniversice. Cum umblam hai-hui prin docurile din Constanța, am văzut un vas amiral american. Plutea acolo, fălos nevoie mare. Și cum metainversul, păi da, metainvesrul, răsucea planetele și constelațiile din punct de vedere ideologic, vasul amiral s-a ciocnit cu el însuşi iar torpiloarele s-au lovit între ele din cauza unui principiu rătăcit care-şi făcea mendrele prin marile locului. Călugării din Wankusai i-au luat urmă dar nu au putut în nici un fel să fie pe potriva monstrului acvatic. O oarecare Tamerosa din Bakalor, oraşul şerpilor de mare, i-ar fi avertizat asupra acestui pericol dar călugării nu au vrut să-i de ascultare.
Înainte de a se desprinde de marile recife au ţinut o slujbă secretă şi s-au închinat sirenelor din Nottanguya considerându-le fără de sfârşit. Aflându-şi moartea în instantaneul acvatic construit de teribilul monstru, călugării s-au săvârşit în chip eroic mânuindu-şi spada de foc împotriva unui duşman imaginar crezând că sirenele ii puneau la încercare.
Corporalitatea lor, strânsă în mare grabă dintre stânci de un oarecare Kamceaitai, armurier la arsenalul din Tambole Tamboree, oraşul rătăcirilor, a fost vândută în bazarul din Armonai, arhipelagul deosebirilor unde încă se vorbea aprins despre pluralitate. Pluralitatea? Atopo Peta îmi vorbise despre ea în urmă cu o mie de ani. Atopo era un filozof din Horneea. Nu prea-l lua nimeni în seamă. Îl dăduseră afară din senatul Universităţii Acvatice din Gatao. Se încurcase cu nişte sirene.
Apoi s-a confesat publicului jurându-se ca a avut o viziune despre ceea ce zicea el că ar fi pluralitatea. Avea de gând să construiască o nouă cosmologie. A zis că timpul acvatic, derivat al timpului cosmic, ar fi doar o convenție moartă, moartă de tot. Un concept răsuflat. Desuet, zicea el. Un fel de poşirca ştiinţifică, dacă stau eu bine şi mă gândesc. Savanţii desueţi l-au luat la ochi. L-au încondeiat la stăpânire.
Să dea oficială oceanică cu el de pământ. Să-i taie impozitul. Să-l pună în lanţuri. Ciocu’ mic domnule filozof. Atumbo Bambotembo mi-a zis să stau locului. Nu te mişca, derbedeule. Uite o meduză, vezi? Ei şi, am zis eu dând din umeri. Mare lucru o meduză. Dar ce ştiam eu, derbedeul de mine despre meduze? Nici nu era meduza. Era peştoica peştoaicelor în travesti. Ţinea o tarabă de crabi electrici.
Crabii tot aruncau fulgere în stânga şi-n dreapta, ronţăiau văzduhul. Cam asta-i cu metainversul, să știi. Sunt tot felul de povești pe invers. Dacă le pricepe careva, să fie sănătos. Până una, alta, șara se duce dracului cu tot cu metavers, asemenea și comunismul, și capitalismul, și extratereștrii, ne înghite metainversul de numa, numa.
Domnule Bufnila,ma dezamagiti,nitel! Ca metaversul a albit creierul verde al locuitorilor planetei noastre,invadata ,saraca,de extraterestri cu creier galben-un fel de hard disk santinela din malai adus din Antartica-nu e treaba mea si, cred, nici a dumneavoastra!Uneori nu va inteleg vorbirea despre pluralitate cu filozofi de aiurea cand,de fapt,toata planeta noastra e bipolara!Din punct de vedere psihic,nu fizic.Si valabil in universurile alea despre care spuneti ca sunt pline de timp acvatic,derivat din timp cosmic si adjuvant din nu mai stiu ce!Lasati ,,metainversul”(politica asta scrisa pentru ,,Samuraiul virtual”!) caci SF-ul ramane cu picioarele infipte in tarana planetei noastre! Cele bune si multumesc pentru entuziasmul cu care ma delectati!