Miliardarul Baburin a cumpărat juma’ de parlament

Baburin ăsta, ceva de speriat! Cum, necum, a cumpărat juma’ de parlament. Ăia, parlamentarii, atâta așteptau! Să-și găsească un cumpărător pe cinste. S-au vândut pe bani grei, vezi bine. Așa că ce să mai vezi la televizor? mai nimic. Toți, o apă și-un pământ. Sigur că Baburin a făcut ce-a vrut cu noi după aia. Cine mai era ca el?!

Pe noi ne oropseau tot felul de arendași marțieni dar el, Baburin, n-avea nici o treabă. Țara s-a dus de râpă binișor. Prețurile au crescut astronomic, viața a devenit din ce în ce mai grea. Noi, culegătorii de cartofi am sărăcit rău de tot. Baburin trecea cu alaiul lui pe șoselele crăpate de ploaie dar nici că-i păsa. Baburin trecea cu alaiul lui prin piețe goale dar nici că-i păsa. Politicienii o duceau și ei bine, făceau toți ce le zicea Baburin.

Baburin în sus, Baburin în jos. Întreg arhipelagul nostru s-a dus în jos, ne căinau tot mai mulți oameni de pe tot felul de continente, mai mic sau mai mari. Dar nimeni nu avea chef să facă ceva. Baburin se întâlnea cu tot felul de mai mari ai lumii acvatice iar ăia îl pupau și-n cur. Baburin cumpăra pe oricine. Se îmbogățise peste noapte jucând șeptică prin barurile deocheate de pe planeta Marte. Acolo se îmbogățise, ceva de speriat.

Baburin nici nu se pricepea la ceva anume, nu-l ducea capul. Dar dacă te punea dracu’ să joci cu el șeptică, lua pielea de pe tine în doi timpi și trei mișcări. Nici nu avea el habar de ideologia socialistă sau de ideologia liberală. Îți râdea în nas. Iar socialiștii? Iar liberalii? Ce le mai trebuia, oare?! Au legat la gard ideologia și s-au pus pe trăit. Dar ce mai trăiau! Răsuna arhipelagul de orgiile pe care le organizau cu mult fast. Ministerele erau pline de pânze de păianjen.

Despre fonduri pentru Sănătate și Învățământ? Pune-ți pofta-n cui. Așa că lucrurile s-au înrăutățit pe zi ce trece. Unii au zis să ieșim în stradă dar Baburin avea armata la degetul mic. Ce să mai vorbim! Stai, nu te grăbi. Ai și tu un Baburin la tine în țară?! Păi eram sigur! Baburin ăsta avea mai mulți frați, dar ce zic eu, vreo cinci mii de frați că era clonat, se pare. Așa că tre’ să ai și tu un Baburin în țara ta. Aha, ai? Ai văzut! Am știut eu!

Nu scapă nici o țară, nici un arhipelag. Cum? Ce spui? Mă întrebi cum ne-am descurcat? Păi cum să ne descurcăm? N-am fost în stare să facem nimic. Asta e, vai de capul nostru. Numai că, vezi, lucrurile au luat o întorsătură comică! Miliardarul Baburin se plictisea din ce în ce mai tare și, într-o bună zi, fiind beat criță, a strâns toți copiii străzii. Da, uite-așa i-a strâns. Noi am crezut că vrea să le dea ceva de îmbrăcat dar ți-ai găsit. Noi am crezut că vrea să le dea ceva de mâncare dar ți-ai găsit. Știi ce i-a trecut prin cap lui Baburin de fapt?

Cum se plictisea de moarte, a jucat șeptică, zău așa, cu toți copiii străzii. Noi stăteam pe trotuar și căscam gura la el cum îi lăsa pe copiii în curul gol. Până când, un mucea, unul mititel, l-a bătut frate pe Baburin la șeptică de l-a zvântat. Praf l-a făcut, n-a mai rămas Baburin cu nimic. Păi atunci ne-a venit nouă bine și l-am luat pe Baburin l-a șuturi, dar ce l-am luat la șuturi! Și pe urmă a venit poliția și l-a băgat la gherlă pentru vreo mie de ani.

Da! Ce te uiți la mine așa? Nu-ți vine să crezi? Păi ce, voi n-aveți copii sărmani care cerșesc pe străzi în țara voastră!? Păi ia să-i chemați, că au ei ac de cojocul lui Baburin!