Sistemul de termoficare al Capitalei ar fi trebuit să aibă soarta celorlalte 287 sisteme de termoficare din țară care au încetat să mai producă apă caldă și căldură în perioada 1998-2008 însă a fost ținut în viață printr-o minciună a autorităților. ”Ne mințeam că totul este bine și în spate se „pompau bani” care să mascheze problemele și să ascundă nerezolvarea acestora. Lipsa recunoașterii problemei nu îți permite să o rezolvi și asta te aduce în situația critică de astăzi. Spre deosebire de milioanele de români care au trebuit să se confrunte cu realitatea dură a trecerii iernii fără căldură sau apă caldă acum 20 de ani, bucureștenii au beneficiat de: ”Subvenția pentru gigacaloria care trebuia plătită de consumatori; ”Subvenția” pentru neplata gazelor consumate pentru a produce energia termică;”Subvenția” pentru reparații și întreținere; ”Subvenția” mascată din taxa de cogenerare plătită de către toți românii; ”Subvenția” pentru prețul gazelor achiziționate de CET uri”, a spus Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă. Potrivit acestuia, bucureștenii au fost aduși în situația de a suferi de Sindromul „broaştei fierte”. ”Teoria este bazată pe o observaţie – şi anume că un broscoi aruncat într-o oală cu apă încălzită zdravăn va sări imediat afară, însă dacă este pus într-o oală cu apă rece, dar care este încălzită treptat până în punctul de fierbere, va sta acolo până va fi fiert odată cu apa și va muri. Toate aceste ”subvenții” nu au avut scopul să rezolve problemele, ci doar să acopere dezastrul în care se află sistemul de încălzire. Astfel, ne amăgeam că totul este bine, iar când mai scârțâia ceva, se mai aruncau câteva milioane și se masca din nou nefuncționalitatea unui sistem, prelungind și adâncind agonia acestuia”, a mai spus Chisăliță.
Potrivit acestuia, sistemele de termoficare din Romania au o problemă sistemică – au fost realizate pentru alți parametri decât funcționează ele în prezent fiind total nepretabil la situațiile de astăzi și o problemă de durabilitate – fiabilitatea lor este foarte mică, dată fiind durata depășită de funcționare, iar mentenabilitatea este total neadecvată unui sistem cu o astfel de fiabilitate. (nu poți să ai un sistem critic așa cum este sistemul de termoficare cu o piesă esențială cum este o pompă principală, care să fie veche de 60 de ani și să nu ai o mentenanță predictibilă care să anticipeze probabilitatea ca aceasta să se defecteze și trebuia schimbată sau măcar să pregătești o rezervă a acestei piese). Mai mult această situație poate duce în două direcții și mai periculoase: Oamenii vor da buluc să cumpere încălzitoare electrice, vor supraîncălzi rețelele electrice individuale, comune sau stradale cu risc mare de incendiu; Oamenii vor folosi gazele naturale de la mașina de gătit pentru încălzirea apartamentelor cu un risc major de deces urmare a monoxidului de carbon emis la arderea deschisă a gazelor naturale în spații închise. Din păcate nu există astăzi nici o soluție optimă pe termen scurt, suntem neputincioși în fața frigului care va bântui apartamentele românilor în iarna asta, a mai spus Chisăliță.
Deși bucureștenii își plătesc facturile la întreținere, banii nu sunt de ajuns pentru a susține giganticul sistem de termoficare al capitalei. Cum costurile sunt uriașe, primăria subvenționează, pentru moment, prețul apei calde și a căldurii (gigacaloriei). Mai departe, pe lanțul comercial, banii ar trebui să meargă la Elcen, producătorul de agent termic. Elcen produce energia termică și o trimite către Termoenergetica care, prin rețeaua de conducte și punctele termice din cartiere, o distribuie către cele aproximativ 500.000 de apartamente şi 5.000 de instituţii de stat ( inclusiv școli și spitale) şi firme particulare.
Termoenergetica este noua societate înființată de Primărie după ce RADET a intrat în faliment, pentru că n-a mai putut să-și plătească facturile. Acum, Termoenergetica se află pe același drum păgubos. Datoriile acumulate de Termoenergetica față de Elcen au ajuns, la data de 12.07.2020, la 422,1 milioane lei. Suma reprezintă contravaloarea facturilor neachitate de compania municipală, către Elcen, în perioada februarie-mai 2020. Urmare a acestei situații, Elcen a ajuns să acumuleze, la rândul său, o datorie de 200 milioane de lei către furnizorul de gaze naturale și către prestatorii de servicii auxiliare.
Rețeaua de termoficare a Capitalei, operată de Termoenergetica, pierde în prezent 2.500 tone de apă caldă pe oră, de peste trei ori mai mult decât în 2016, când pierderile erau de 800 de tone/oră. În 2019, în sol se scurgeau 1.200 de tone/oră de apă caldă. Din această cauză, sistemul de încălzire al Bucureștiului funcționează la limita de avarie. Pierderile din ce în ce mai mari sunt generate de insuficiența investițiilor în rețeaua de conducte. S-au înlocuit mai puțin de 20% din rețeaua de transport și 13% din rețeaua de distribuție de la începutul anului 2000, iar restul rețelei este dinainte de 1989. În ultimii 6 ani s-au investit circa 130 milioane de lei în rețeaua de termoficare. În schimb, Primăria Capitalei a plătit subvenții în valoare de 3,6 miliarde lei către fosta RADET (regia intrată în faliment) pentru a acoperi diferența dintre prețul real al gigacaloriei și prețul plătit de populație. Subvenția este una dintre cele mai mari din țară, peste jumătate din prețul gigacaloriei. În lipsa investițiilor, avariile se înmulțesc (cam 3.500 pe an). Din cauză că nu există capacitate de tratare pentru toată cantitatea de apă de adaos care trebuie reintrodusă în sistem, se folosește și apă netratată, care deteriorează și mai mult conductele sau echipamentele Elcen, producătorul de căldură al Capitalei, aflat în proprietatea Ministerului Economiei. Presiunea la care livrează Elecen agentul termic e de trei ori mai mică acum decât în urmă cu câțiva ani, pentru că altminteri conductele Termoenergetica n-ar face față.
Tarifele sunt practic înghețate din 2011, în condițiile în care costurile au crescut, iar subvențiile curente nu sunt plătite; drept urmare, nici Termoenergetica, urmașa RADET, nici Elcen nu au bani de investiții, deși la Elcen există echipamente și din 1964 și capacitățile de producție riscă să rămână fără autorizații de mediu, iar conductele Termoenergetica sunt vechi și ciuruite.
O parere@ Sa vezi cand o sa inceapa sa puna probleme reteaua de gaze care este ingropata tot sub asfaltul trotuarelor si strazilor din oras. De vreo 15 ani Distrigaz a externalizat serviciile de intretinere a propriei retele iar lucraride investitii se fac numai la nole ansambluri rezidentiale sau la reteaua interioara a blocurilor vechi.
La nivel de Bucuresti avem de luat o decizie strategica, indiferent de costul ei politic/electoral:
1. Inlocuim 1000 km conducte de apa fierbinte din reteaua primara si inca 2.000 km de conducte din reteaua secundara, stiind ca noile conducte au o durata de functionare sigura de circa 25 de ani?
2. Inlocuim mii de km de tevi de gaze (in mod progresiv si nu in regim de urgenta, dar crescand capacitatea de transport) stiind ca o conducta de gaze din materiale moderne tine si 100 de ani?
Solutia preconizata pana acum a fost gandita electoral si ea duce (in cazul in care se va realiza ca la carte) la un sistem centralizat de termoficare cu pierderi planificate (acoperite prin SUBVENTII), adica o gaura neagra la buget de dimensiuni mai mici decat gaura neagra actuala.
Bineinteles ca votantul bucurestean doreste gigacalorie ieftina si subventionata, precum Conu Leonida care dorea lefuri platite de stat si scutiri de taxe pentru cetateni.