Pe fondul abundenței termenilor împrumutați din literatura de specialitate sau traduși din engleză fără a fi necesar (în contextul în care lexicul nostru conține cuvinte echivalente), incluși în limbajul uzual cu sensuri forțate, la nivelul instituțiilor publice centrale s-a produs o butaforie lingvistică, scriu jurnaliștii de la Renasterea bănățeană.
Situația se amplifică de la an la an, evidențiind nu doar necunoașterea limbii române, ci și grosiera lipsă de originalitate în exprimarea ideilor.
Partea surprinzătoare a acestui trend lingvistic este că o instituție precum Ministerul Educației a căzut în această capcană și nu de ieri, de azi.
Cea mai recentă ”inovație” a acestui organ central al administrației publice, vârful de lance al învățământului românesc, este reinterpretarea termenului ”repatriat”. În Ordinul 6447/2022, în care sunt reglementate aspecte privind implementarea Mecanismului de Avertizare Timpurie în Educaţie (MATE) pentru prevenirea abandonului şcolar, întâlnim cuvântul „remigrant”.
În speță, acest cuvânt care nu se regăsește în lexicul limbii române se dorește, așa cum rezultă din conținutul actului normativ, a fi înțeles în sensul de ”repatriat”. (…) ”Remigrantul” este de fapt persoana repatriată în țara pe care o părăsise pentru o perioadă mai mare sau mai mică de timp.
Cine-i analfabet functional, elevul sau dobitocii care inventeaza astfel de termeni ! Se studiaza Cartarescu mai mult decat Eminescu !