Miniştrii de Externe UE, în criză existenţială

Întâlnirile de taină în munţi se practică şi la case mai mari. Un brainstorming informal, cum a fost caracterizat de participanţi, i-a adus laolaltă pe şapte miniştri de Externe ai unor ţări europene, în localitatea laponă Saariselkä, undeva la 250 km de Cercul Polar.Motivul? Senzaţia de inutilitate care îi încearcă tot mai pregnant pe miniştrii de Externe ai Uniunii Europene, al căror rol s-a diminuat considerabil din iarna trecută, de când englezoaica Catherine Ashton a preluat postul de Înalt Reprezentant de Politică Externă al Uniunii. Până atunci se întâlneau în consilii la Bruxelles, unde luau decizii importante pentru a-şi exercita atribuţiile în lumea largă, însă, în prezent, Lady Ashton le-a luat tot caimacul şi i-a cam lăsat fără obiectul muncii.

Gazda evenimentului, Alexander Stubb, ministrul de Externe al Finlandei, a declarat că “mulţi dintre noi trec printr-o criză existenţială. Unii sunt puţin cam dezamăgiţi că nu mai participă în consilii”. Conform Tratatului de la Lisabona, miniştrii de Externe nu mai sunt consultaţi la summiturile UE, iar Catherine Ashton devine vocea unică pentru politica externă. Postul Înaltului Reprezentant a fost creat după ce Henry Kissinger, fost secretar de stat american, a semnalat necesitatea lui, când a întrebat nedumerit: “Eu ce număr formez când vreau să sun la UE?”. Au trebuit să treacă mulţi ani pentru ca, acum, doamna Hillary Clinton, actualul secretar de stat american, să o aibă pe speed dial pe Lady Ashton de Europa.

Pe scurt, din reprezentanţi, miniştrii europeni s-au trezit reprezentaţi. Întâlnirea geroasă de weekend, organizată în cabane de lemn, s-a dorit mai mult decât o sesiune de lamentare. Rămaşi pe bară, participanţii au trecut în revistă soluţii prin care să participe în mod activ la politica externă a Uniunii. Franco Frattini, ministrul italian de Externe, a respins ideea că ar trece printr-o criză existenţială. El a încercat să abordeze situaţia mai pragmatic, declarând că discuţiile s-au desfăşurat în jurul unor “puncte concrete”, prin care să găsească cele mai bune modalităţi de a o susţine pe Ashton, aflată la început de drum şi fără experienţă în afaceri internaţionale.

Una din propuneri a fost ca miniştrii să fie folosiţi pe post de emisari speciali, care să o reprezinte pe Ashton în ţări şi regiuni importante, acolo unde agenda ei foarte încărcată nu îi permite să se deplaseze. Aflată şi ea, pentru câteva ore, la întâlnirea din Laponia, s-a declarat încântată de sugestia lor, spunând că “e important ca UE să vobească pe o singură voce, dar această voce nu trebuie să fie neapărat a mea”.

Şi pentru Înaltul Reprezentant întrevederea a avut o miză importantă. Rolul său nu este unul uşor. Criticată de parlamentarii europeni pentru slaba ei prestanţă la audierile de învestitură, ea simte în permanenţă privirea lor scrutătoare îndreptată asupra ei. În prezent, Ashton lucrează la planurile pentru înfiinţarea Serviciului Extern European, viitorul departament pe care îl va conduce, dar progresează foarte lent. Este puţin probabil ca până în luna aprilie serviciul să fie funcţional, ca urmare a luptelor interne dintre directoratele Comisiei Europene, care se doresc a fi detaşate către noul serviciu extern, considerat mai prestigios.

Ministrul francez Bernard Kouchner a reprezentat-o deja cu succes pe Ashton în două întâlniri internaţionale, în Canada şi Haiti. Miguel Ángel Moratinos, ministrul spaniol, şi el participant la discuţii, s-a oferit să se ocupe de Orientul Mijlociu. Ashton va avea nevoie de tot ajutorul disponibil pentru această zonă, procesul de pace între Israel şi Palestina fiind una dintre cele mai spinoase probleme de politică externă în care este implicată UE. De curând, ea a anunţat o vizită în Gaza, teritoriu aflat sub guvernarea Autorităţii Palestiniene, spre nemulţumirea guvernului israelian. Mulţi comentatori apreciază că Ashton îşi va “prinde urechile” în această dispută, ea neavând nici pregătirea, nici experienţa negocierilor internaţionale.

“Cred că avem nevoie de acest gen de discuţii informale între noi, pentru că ne ajută în luarea deciziilor pe termen lung”, a mai apreciat ministrul Stubb, indicând că în viitor şi-ar dori să îl invite pe ministrul rus Serghei Lavrov în calitate de observator extern, rol pe care, de această dată, l-a jucat ministrul turc, Ahmet Davutoglu.

Printre miniştrii participanţi s-au numărat şi cel al Estoniei, Urmas Paet, şi cel al Suediei, Carl Bildt. Alţi trei miniştri au mai fost invitaţi, dar nu au putut da curs – al Germaniei, al Marii Britanii şi al Norvegiei. De remarcat că ministrul român de externe, Teodor Baconschi, nici nu a participat, nici nu a fost invitat.