Mișeii ne mișelesc mișelește – SF politic

Dar, vai, ne-a venit și nouă apa la moară și am pornit la revoluție, aruncăm tăria peste bord, prohibiție, vere! Căci, nu-i așa, avem o meteahnă ciudată şi periculoasă. Ne dedulcim vorbind despre conducătorii lumii din toate timpurile, fie ca despre nişte eroi providenţiali, fie ca despre nişte satrapi perverşi.

Îi preaslăvim pe unii după interes, pentru ca mai apoi, peste un timp, să-i înjurăm cu vârf şi îndesat. Îi belim pe alţii după vremuri, dacă nu ne-au făcut un ce interes. Când nu ne mai place cum stăm, aducem conducători de pe alte meleaguri punându-i în capul trebii. Dar, ne vei vedea iar, după vremuri, mai apoi, hăcuindu-i şi mişelindu-i.

Ne imaginăm tot felul de fantasme despre conducătorii noştri după ce nu mai sunt, asta dându-ne nouă apă la moară pentru sinele nostru mic şi bicisnic. Am impresia că de fapt, noi, oamenii, nu avem un proiect sănătos în istorie şi că vremelnicia conducătorilor este un fel de pacoste a sinelui nostru. Un fel de ticăloşie a noastră încastrată în sufletul nostru comun nu ne dă voie, nu ne lasă libertatea de a avea un raport sănătos cu ideea de a fi conduşi.

Noi, oamenii, ne facem că ne-ar conduce careva, oricare ar fi acela, domnitor, monarh, general, preşedinte, secretar general, împărat, mareșal, procuror, primar. Când conducătorul pune piciorul în prag, ne gudurăm într-o umilinţă nesănătoasă şi grotescă pe care o credem jertfă. Ce e mai straniu, este lipsa noastră de creativitate în această direcţie.

Odată ce l-am pus pe unul să ne conducă, îl lăsăm să-şi facă mendrele şi ne plângem de milă iar dacă acela devine nevolnic, mai ales bătrân şi senil, abia atunci şi numai atunci, ne arătăm vitejii lui peşte prăjit şi-i dăm la moacă într-un fel sau altul. Ce credeți voi despre Moș Crăciun, ne-a întrebat Filofteia care avea ea un gând. Peste București se lasă seara, zboară niște pescăruși peste Parlament, pe la Casa Poporului, noi suntem cam dezabuzați, e cald, e vară, Dâmbovița clipocește spăimoasă. Se aude că Dunărea nu mai vrea să curgă înspre Dardanele ca să nu dea de ruși, s-ar întoarce la Viena cu Orient Expres, în viligiatură europeană.

Pesediștii, și ei, sunt cam confuzionați, s-ar cărăbăni la Paris cu mic cu mare, n-ar fi chiar o problemă, francezii sunt chiar socialiști pur și sânge. Filofteia îi tot dă înainte despre Moș Crăciun și face ea niște pase magnetice și ne trezim cu toții în Seara de Crăciun. Ai zice că ninge pe Magheru dar de fapt cade zidăria de pe blocuri că tocmai a trecut un tanc din NATO venind dinspre Varșovia. La Varșovia e bine, e seară de jazz american. La Berlin e bine, e seară de cântece slave. La Torino e bine, e seară de fotbal brazilian. Numai la noi e Seara de Crăciun. E bine, nu e bine? Filofteia râde de nebună, așa e ea, nebună. Acum ce să zic, noi facem un mare cenaclu în Piața Universității, cântăm de-ale noastre, în cor, unduindu-ne ca apa.

Cântă Baniciu, recită Piersic, Băse ține un discurs, Ceașcă se roagă de organizatori, în culise, să țină și el o cuvântare, lasă-l domnule să vină la microfon că e democrație, mama ei de democrație. Hrușcă ne face să plângem, Tudor Gheorghe ne dojenește, Soroș ne mișelește, zice generalul Streinu atotcunoscător al fenomenului paranormal manifest dinspre Alfa Centauri. Vin și niște extratereștri care se roagă fierbinte la Dumnezeu, să vezi și să nu crezi. Acum, ce să zic, e așa, un plictis românesc încât ne vine să punem de-o revoluție, ceva.

Filofteia nu zice nu, face niște pase magnetice și ne pune să dăm cu banul, să vedem care o să fie la morți, care la răniți, să nu zică Lumea Mare că în Seara de Crăciun noi ne ținem de baliverne și că n-am fi acolo, niște oameni serioși.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.