Mititica, baza marii politici româneşti

Majoritatea românilor şi-ar dori majoritatea politicienilor la puşcărie şi totuşi puşcăria rămâne în ţara asta o sursă nesecată de capital politic.

Povestea începe de demult, chiar dacă îi lăsăm deoparte pe haiducii dintr-o vreme în care nu se auzise încă de sufragiul universal, capabil să valorizeze politic popularitatea. Păstrând toate proporţiile, mulţi dintre paşoptiştii înşişi şi-au generat şi conservat aura ocultă de complotişti trecând prin carcera lui vodă. În perioada interbelică extrema dreaptă românească a agonisit intenţie de vot şi cu ajutorul justiţiei care o martiriza ritmic. Lagărul de concentrare e o parte din legenda personală a lui Gheorghiu-Dej iar micul cizmar revoluţionar, dus de jandarmi din post în post, a fost ani la rând un personaj central în propaganda ceauşistă. Exilul intern, chiar fără puşcărie, a contribuit, înainte de ’89, la naşterea legendei lui Iliescu. Gigi Becali a câştigat pentru prima oară în viaţa lui nişte alegeri după ce a petrecut Săptămâna Mare după gratii iar capitalul astfel obţinut a fost suficient de mare să-l bage şi pe Vadim Tudor în Parlamentul European.

Aşa că nu e de mirare că primul gest al lui Dan Diaconescu la uşa arestului a fost acela de a anunţa un partid şi o candidatură. Poate că showmanul periferiilor nu ştie multă istorie, dar are, cu siguranţă, mult instinct. Omul avea deja parte de ceva puşcărie, dar îi lipsea elementul politic. Avea piaţă, avea ambalajul şi nu avea marfă. Din fericire, lucrurile s-au rezolvat rapid.

La depărtare de orice alegeri, dar într-un peisaj social confuz şi iritat, gestul lui Diaconescu e mai ales unul de marketing, fără implicaţii efectiv politice. Ani la rând el a inventat personaje din nimic şi a umplut ecranul cu biografiile lor insignifiante, dar stufoase. De data asta personajul e el. Pâna una-alta, Dan Diaconescu e noua Elodie. Va strânge semnături, va coagula simpatii, va enumera promisiuni imposibil de refuzat şi va face rating. În plus, dosarul penal nu mai e al unui simplu patron de media, devine politic, aşa cum îi stă bine oricărui dosar. Un plus de protecţie, macar la nivel imagologic.

Transformarea carcerei în capital politic e şi un merit al justiţiei române. Becali a fost ridicat de acasă cu bâlci pentru că i-a şifonat pe cei care îi furaseră maşina, ceea ce visează să poată face mii şi mii de români. Alte dosare referitoare la personaje ilustre sunt pline de penibilităţi şi acte rău făcute. Hotărârea instanţei prin care Diaconescu a fost trimis iniţial în arest pentru 29 de zile a fost redactată de un analfabet hotărât iar procurorul de şedinţă din recurs s-a comportat ca un critic de televiziune subţire, isterizat de spectacolul oferit de OTV.

Cum să nască încredere şi simpatie o justiţie care pare să apere numai pensii speciale şi atât? Cei care îi dau cu tifla în numele poporului devin automat personajul pozitiv. Haiducul de tip nou s-a dumirit cum funcţionează democraţia, ia de la săraci şi bagă în urnă. Sau în rating.