Ne ducem la grătar, la marginea pădurii. Vin acolo tot felul de mașini ochioase, ia, valea, bă poporane, zice unul cu lanț la gâtlejul lui gros, ful de bani. Mâine candidează la primărie, își cumpără un loc în parlament, să vezi tu, numai, numai, să mori de necaz și alta nu. Pădurea e verde de nu se mai vede. Soarele cade oblic.
Niște păstrăvi zbanghii tot încearcă să se prindă în cârligul unei undițe trase încolo și-ncoace de un poporan cam cherchelit. Nu știu care a găsit un afiș electoral, zice că-și face pânză de corabie din el și o pornește hai-hui pe marea cea mare că nu mai e de trăit în țara asta unde parveniții se preumblă în travesti.
S-au deghizat în parlamentari, în miniștri, în președinte și prim ministru și ca mâine poimâine îi vezi deghizați în contele cutare, în marchizul cutare, în baronul cutare. Hai să mergem, hai să ne cărăm, plouă cu stele, cu vârtejuri temporale peste o lume tristă ca o plânsă artistă. Mizeriile, ticăloșiile și porcăriile din lumea parveniților, așa să zicem, sunt la vedere.
Se înghesuie parvenitul, uită-te la el, noi, săracii de noi, nu mai avem loc. La metrou cu voi, poporanilor strigă parvenitul ridicat în rang mare politic de o revoluție tristă ca o plânsă artistă. Se aude că oceanul vine grăbit să schimbe harta lumii dar parvenitul are loc în noua configurație mondială, loc de cinste.
Cum mă duc spre Ateneul Român, mă oprește un vardist, stai că trag, actele la control. Are misie grea și importantă de la parveniții acestei țări, să ne ia la purecat, să ne caute de mască, să ne amendeze, să ne canonească în fel și chip. Stăm la coadă, așa, siluiți și amărâți. Hai, următorul, să-ți văd temperatura. Undeva, pe la ferestre, parveniții, plini de ghiuluri, de gât cu gagici planturoase, își râd de noi, ne arată cu degetul, suntem așa șiruri cenușii de poporani, acolo, în stradă, plouă pe noi, să ne plângi de milă și alta nu.
Nu vine nimeni să ne salveze. Parvenitul e pretutindeni, chiar acum mi-a dat telefon și-mi zice, uite-așa îmi zice, bă, scriitorașule, pe bune, tu chiar te iei în serios? În sfârșit, Aglaia Ipingescu se răscoală, iese în stradă, noi după ea. Are și pistol Aglaia Ipingescu, trage cu el, polițaii și vardiștii cad ca secerați. Ce e asta? Rivoluție?
Speriat foarte parvenitul. I s-au albit perciunii de frică, burdihanul parcă i s-a mai subțiat. Aglaia Ipingescu ne face cu ou și cu oțet, istoricește vorbind, domnul Nicolae Titulescu o dojenește un pic, Aglaia Ipingescu tot amenință cu pistolul, păi da, bre, nu e de joacă, femeia asta e de pus pe rană, uite-așa ne ridică ea în picioare, ne duce cu ea spre marea cea mare, spre soarele care răsare de milioane de ani din același loc.
Dupa ce si incheie mandatul asta de rahat sa l vezi pe neghiob cum isi rade in barba si isi spune :Da i naibii de prosti I am fraierit …sa le fie de bine !
Parvenitul poate fi considerat un par venit ca să se infinga singur in straturile superioare ale existenței. Având impertinentă unei maimute care-ti fura geanta din masina, nesimțirea unei heine care vrea sa alunge leii de la masa si incultura analfa-betilor insetati de putere, parveniții zilelor noastre sunt dovada vie a nonvalorii active in societate. Dacă ar excela prin discreție ar putea reprezenta o categorie socială care-și duce si e viata pe acest tărâm plin de contradictii, fără sa deranjeze pe nimeni. Dar, nu, ei nu sunt discreti. Ei trebuie să epateze, sa fie vizibili, sa ocupe spatiul tv si on- line, sa ocupe functii politice, sa decidă în numele votanților sa dea sfaturi, sa condamne, sa denigreze, sa ucidă suflete candide si sperante. Un exemplu edificator in acest sens e Cotrocenistul. Cu excepția unui orgoliu exagerat si a celor 6 case, acest parvenit n-are nicio calitate care sa-i certificare valoarea de om. N-are inteligenta, cultura, empatie, dragoste față de oameni. Are, în schimb , o dorinta exagerată de a dicta, de a impune, de a nu repecta legea, constituția, evidențele, bunul simt. Are tot ce-i trebuie unui parvenit. El e întruchiparea ideală a lui Dinu Paturica si de aceea zic si eu, cand il zăresc, catre mine însumi si catre apropiati: deschideți larg ferestrele ca să iasă mirosul de parveniti. Deschideti-le mai ales pe cele ale sufletului, căci toxicitatea lui e un afront adus valorilor, tradiție, bunului simt, moralei, sacrificiului atator generații pentru unitatea patrie, patriotismului si bunului Dumnezeu.