Moartea unui partid care nu a existat

Partidele tradiționale din Franța au trecut prin propriile crize, în special în 2017, când au fost părăsite de dezertorii ce au plecat în tabăra lui Emmanuel Macron. Însă aceste partide se mai pot lega de o ideologie și mai beneficiază de câteva personalități capabile să le ofere o ancoră. Spre deosebire de ele, La Republique en Marche nu se poate lega decât de un cuvant – ”progres”. Această idee vagă și incertă nu aduce decât un singur principiu clar: ”noi” și ”ceilalți”; oamenii educați pe de o parte și inculții de cealtată parte; progresiștii pe de o parte, iar conservatorii, ignoranții și retrograzii de cealaltă parte, a inamicilor progresului.

Oare nu seamănă această situație cu cea a noilor partide din România, nu putem sesiza tunsoarea corectă a creatorilor acestor formațiuni ad hoc și a celor din spatele lor, care trebuie să facă cerere de părăsire de garzioană pentru câte o deplasare? Unde ajung asemenea partide?

În aprilie, partidul prezidențial din Franța, La Republique en Marche, a împlinit patru ani. A câstigat en fanfare alegerile legislative din 2017 și a fost la egalitate cu extrema dreaptă din Franța la alegerile europarlamentare. Acum, partidul acesta trece printr-o gravă criză existențială, legată de incapacitatea sa de a-și găsi o identitate și de lipsa unui lider care să aibă la rândul lui o identitate ideologică.

La începutul acestei săptămâni s-au adăugat noi nume la lista lungă de demisii din partidul aflat la putere în Franța. Aceste din urmă plecări vin după prestația dezastruoasă a partidului la alegerile legislative parțiale cauzate de demisii din parlament ca urmare a numirilor în guvern și a cumulului de funcții. A plecat din partid numărul doi al formațiunii și cofondatorul miscarii ”Tinerii cu Macron”, Pierre Person.

”Partidul nu produce idei noi” și ”acțiunea în acest domeniu este insuficientă”, a spus Person. El a spus că partidul lui Macron ”riscă să dispară”, dacă va deveni ”la fel ca vechile formațiuni politice”. Person deplânge faptul că partidul dă dovada de un imobilism îngrijorător, al unui partid ”rămas în logica sa din 2017”, adică aceea de a servi la aducerea lui Macron la putere. Person mai speră că demisia sa, o figură importantă în partid, va fi un „electroșoc” și ”va da un nou suflu partidului”.

În mai, La Republique en Marche a pierdut majoritatea absolută în Adunarea Națională, urmare a demisiilor unor deputați din aripa stângă și a celor din aripa ecologistă. A fost o dublă înfrângere: Macron nu a pierdut doar majoritatea, dar a pierdut și imaginea de politician care poate depăși clivajele politice tradiționale și poate aduce sub aceeași umbrelă socialiști, gaulliști, ecologiști, progresiști. Asta s-a întâmplat după înfrângerea usturătoare la alegerile locale din Franța. Partidul lui Macron nu a avut vreodată pretenția de a fi reprezentat peste tot în Franța. Partidul progresist al lui Macron a vrut să fie un partid al oamenilor educați, cu reprezentare în orașele Franței, în special cele mai importante. Or, la alegerile locale, partidul nu a reușit să obțina nicio primărie importantă în Franța. A pierdut pe linie. Nu a avut niciun candidat în turul doi ale localelor (în 2017 a avut patru candidați).

La Republique en Marche arată așa cum fost de la crearea sa, doar că până acum a reușit să mascheze o parte din fața sa urâtă. Partidul este o babilonie, au armată de mercenari politici și de dezertoiri din partidele tradiționale, cărora li s-au alăturat progresiști în căutarea unei căi ușoare și rapide către putere. Și așa s-a ajuns ca partidul prezidențial ce a promis o ”revoluție politică” în Franța să rămână blocat în polemici până și despre drepturile animalelor, pentru a nu mai vorbi despre corectitudinea politica a folosirii termenului de ”sălbăticire” a Franței de către unii miniștri și chiar consilieri de la Elysee sau despre cum au sărit ca arși progresiștii din partid când l-au auzit pe propriul ministru al Educației Naționale spunând că vălul islamic ”nu este de dorit în societatea noastră”.

Pentru că acest partid creat în laboaratoarele statului profund francez pentru a ajuta la aducerea lui Emmanuel Macron la Elysee să nu se destrame complet, liderii săi să feresc să-i stabilească o linie politică. ”Daca am formula precis o linie politică, ar crește diviziunile, pentru că membrii nu se pot pune de acord în privința acestei linii politice. Toți îl susțin pe Macron, însă nu sunt de acord cu modul în care trebuie să o facă”, îl citează revista Valeurs Actuelles pe unul dintre membrii partidului, sub condiția anonimatului. ”Demisionarii își dau seama, fără îndoială că destul de târziu, că partidul nu a fost decât o cochilie goală pentru a-l propulsa pe Macron în 2017”, spune jurnalistul Alexis Poulin.

Desigur, istoria politică recentă a Franței arată că toate partidele prezidențiale au depins uriaș de lider, fie el Chirac, Mitterrand, Sarkozy sau Hollande. Însă diferența este că actualul partid prezedențial a fost creat de și pentru Macron. Or, ”macronismul este Macron”, spune un membru al partidului, ”iar partidul nu mai este aparatul care a fost creat ad hoc pentru alegerea lui”. Acum, confruntat cu criza sanitară și cu crizele provocate de separatismul islamist și alimentate de mișcarea Black Lives Matter de peste Ocean, Macron acordă mai puțină importanță propriului partid și a început să vorbeasca despre ”o casă comună”, o alianță politică mai largă în care să adune partide de centru-dreapta și centru-stânga, un nou Turn Babel pentru a mai obține, în 2022, înca cinci ani la Elysee.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.