Mobile imperiale din perioada de aur a Rusiei

Esenţe preţioase, bronzuri aurite, sculptate şi impunătoare, aplicaţii de pietre dure, toate elaborate de autori de prestigiu: este cartea de identitate a creaţiilor realizate între 1780 şi 1840, perioada cea mai somptuoasă a ebeniştilor ţarului. Se spune că, la Sankt Petersburg, totul strălucea de aur.

Antoine Chenevière, anticarul francez, dar cu o galerie la Londra, publica, în 1988, volumul „Russsian Furniture – The Golden Age, 1780-1840” (Editor George Weidenfeld&Nicholson Ltd), convins că astfel va deschide gustul Europei către filonul artei Imperiului Rus. Odată cu căderea Uniunii Sovietice, negustorii de artă s-au aplecat către lumea mobilierului rus, începând să-i acorde o importanţă deosebită. „Datorită interesului manifestat de baronul Hans Heinrich Thyssen-Bornemisza, posesorul uneia dintre cele mai interesante colecţii private din lume, care a avut iniţiativa de a deschide arhivele muzeale, având raporturi excelente cu instituţiile sovietice, la începutul anilor ’80, acesta a schimbat o mare parte a colecţiilor sale, printre care tablouri ale impresioniştilor, astăzi expuse la Ermitaj, cu tablouri ruseşti provenite diin depozite muzeale. La Moscova era primit ca un şef de stat, vorbea direct cu Brejnev. Astăzi, pentru a obţine o imagine sau o fotocopie a unui document trebuie să aştepţi luni întregi. Atunci, pentru el era nevoie doar de câteva minute pentru a da un telefon, şi materialul solicitat venea imediat”, mărturiseşte Chenevière în volumul său. Rezultatul acelei fericite conjuncturi astrale au fost trei ediţii ale acestui volum, vândute în peste 23.000 de exemplare.

Un gheridon aurit provenind de la Palatul de Iarnă, adjudecat pentru un milion de euro

La jumătatea secolului al XVIII-lea, Imperiul Rus era un teritoriu depăşit, cu un puternic deficit faţă de alte state europene. Graţie înclinării Ecaterinei a II-a către cultură şi artă, la Moscova şi la Sankt Petersburg a început o adevărată perioadă de aur, în care existau mobile franţuzeşti sau italieneşti lucrate cu artă, cu puternice contraste cromatice, cu decoraţiuni complexe şi un pronunţat gust pentru reinterpretarea idealului neoclasic, ca, de exemplu, producţia de Biedermeier cu aer austriac şi nemţesc. Ceea ce se producea în Rusia era pentru o aristocraţie foarte bogată.

În 1812, odată cu intrarea trupelor lui Napoleon în Moscova, Stendhal aprecia că frumuseţea mobilierului de la Curţile din Moscova şi Sankt Petersburg depăşea tot ce văzuse el la Paris. Împărăteasa era prietenă cu enciclopedişti şi cu artişti precum David Roentgen, Christian Meyer, Charles Cameron, Heinrich Gambs, Andrei Voronihin sau napolitanul Carlo Rossi, adevăraţi maeştri ai artei. Mobilele erau unice, fabricate pe măsura proiectului trimis. Fiecare element avea specialistul său, creând o rafinată producţie preindustrială, în care calitatea materialelor corespundea fiecărui detaliu, de la ţesăturile elegante la stofele brodate, de la marmura elaborată la lemnul de esenţă rară până la metalele preţioase.

Birou cu picioare din fildeş şi bronz aurit de Heinrich Gambs şi Jonathan Ott

În 1817, cu ocazia căsătoriei Marelui Duce Nikolai Pavlovici, moştenitorul tronului, cu principesa Charlotta de Prusia, Curtea îi cere lui Rossi să deseneze întregul mobilier al Palatului „Anişcov”, iar fabricarea mobilelor a fost încredinţată manufacturii „Bauman”, care a terminat această operă în şase luni. Piesele de mobilier s-au bucurat de o asemenea preţuire încât, anul următor, au fost replicate pentru „Palatul de Iarnă”, cu ocazia vizitei regelui Prusiei. Şi pentru a ne da seama cât de important era acest fenomen în acei ani, într-un document din 1794 se scria că au participat la crearea acestor mobile 124 de maeştri artizani, 285 de lucrători zilieri şi 175 de ucenici. Să mai dăugăm şi „Corporaţia nemţilor” din care făcea parte şi David Roentgen, fiul unui tâmplar de mobilă din Moravia, educat la Londra, specializat la Paris, Bruxelles şi Viena înainte de a se transfera la Sankt Petersburg în 1783. În scrisoarea de prezentare pe care i-a făcut-o Baronul Grimm pentru Ecaterina a II-a se scria: „Aduc în atenţia Maiestăţii Voastre pe domnul Roentgen, care este fără îndoială cel mai bun artist de mobilă din secolul nostru. Este apreciat pentru lucrările sale în Franţa, Germania, Belgia şi Austria, iar reputaţia sa nu i-a diminuat cu nimic ambiţia. Nimic nu este mai valoros decât această persoană”.

Piese rare

Imensă cupă din porfir şi bronz, susţinută de lei înaripaţi

Multe din aceste piese de mobilier s-au pierdut în timpul asediului german al Sankt Petersburgului din 1941-1944, când mobilier de mare valoare a fost folosit ca lemn pentru foc. Obiectele care au supravieţuit au ieşit în afara Uniunii Sovietice în timpul Războiului Rece, iar exemplarele ce apar astăzi pe piaţa de artă sunt foarte puţine şi foarte scumpe, mai ales cele originale. Jucătorii cei mai activi, dincolo de comercianţi, sunt muzeele americane şi cele germane. Chiar dacă Heinrich Gambs, Christian Meyer şi David Roentgen erau de origine germană, în Statele Unite sunt mulţi emigranţi ruşi care au dorit să-şi celebreze succesele înconjurându-se de mărturii ale propriei culturi, precum actorul Kirk Douglas, al cărui nume adevărat era Issur Danielovici Demsky. Cumpărătorii de naţionalitate rusă au apărut mai ales în ultimii 5 ani. Acest tip de mobile se adaptează unor colecţionari atenţi şi maturi care nu se intimidează de dimensiunile mari ale pieselor. Multe din aceste materiale au fost vândute în special după 1989, mai ales în Statele Unite, dar şi în primii ani după 1960. Desigur, multe dintre ele erau în condiţii proaste, dar recondiţionate îşi relevă calitatea. Piesele de mobilă din timpul Ecaterinei a II-a, cu intarsii în marmură şi pietre dure, sunt la mare căutare. Culori puternice, decoraţii elaborate, eterogeneitatea materialelor sunt trăsături tipice perioadei de aur a mobilierului rus.

Masă în mesteacăn de Carelia, vândută de Christie’s pentru 9.500 de euro

Lemnul cel mai comun era pinul, dar pentru piesele mai deosebite se foloseau nucul şi plopul. Într-o primă perioadă au fost răspândite mobilele pictate, cu incizii aurite şi mai ales cu numeroase intarsii. Ebeniştii sosiţi la Sankt Petersburg şi Moscova au avut la dispoziţie materiale exotice dintre cele mai preţioase, precum abanosul, trandafirul brazilian, lămâiul. Dar se foloseau mai ales cel de provenienţă locală, precum castanul, frasinul, plopul, teiul, mesteacănul, în special cel provenit din Carelia, apreciat pentru calităţile ornamentale. De multe ori, artizanii includeau materiale speciale precum osul, fildeşul, ţesăturile şi broderiile. Pietrele dure au început să fie intarsiate în mobilier abia la jumătatea secolului al XVIII-lea. Noi puncte de extragere a lor erau în Urali, Mongolia şi Siberia. De aici veneau calcedonia, rodhonitul aventurinul şi lapislazuli. Ba, mai mult, la castelul de la Peterhof s-a deschis un laborator în care acestea erau prelucrate. Mai erau folosite şi agathele şi jaspul din Urali şi lapislazuli din Badakşan.

Fotolii din lemn cu intarsii aurite

Astfel, o masă de centru din malachit şi bronz aurit, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, din perioada de aur de la Peterhof, a atras la o licitaţie de artă recentă numeroşi amatori. Preţul cu care a fost adjudecată este încă necunoscut. O pereche de fotolii din lemn cu porţiuni aurite, de la 1820, au fost vândute în 30 septembrie 2010, la Christie’s New York, pentru 2.500 de euro fiecare. O imensă cupă din bronz aurit, semnată F.S. Trijkov, Kolivan, susţinută de lei înaripaţi, din aceeaşi perioadă de glorie, a suscitat de asemenea interesul, provenind de la Ermitaj. Un Salon neoclasic din aceeaşi perioadă a fost vândut la 30 martie 2011, la Sotheby’s New York, pentru 8.900 de euro. Un birou cu cilindru, realizat de Georg Haupt, în 1773, pentru Pavel I al Rusiei, a fost prezentat la Casa de licitaţie „Gros&Delettrez” din Paris şi adjudecat în 5 aprilie 2011 pentru 300.000 de euro.

Birou cu cilindru, realizat de Georg Haupt

Este admirată într-o expoziţie ce precede o altă licitaţie, o mică masă din sticlă albastră, cu opal alb, bronz aurit şi folii de argint, realizată în manufactura imperială, în 1700, pentru apartamentele Ecaterinei de la marele Palat „Ţarskoe Selo”. O masă de mesteacăn de Carelia a fost propusă la licitaţia de la Christie’s din 17 martie 2011 pentru 6.000 de euro şi a fost achiziţionată cu 9.500 de euro. Un splendid birou cu 8 picioare, din fildeş şi bronz aurit, realizat de Heinrich Gambs şi Jonathan Ott petnru studioul lui Petru I, la Castelul „Mihalovski” şi apoi transferat la Palatul „Pavlovsk”, trezeşte admiraţia colecţionarilor.