Moldova-NATO, neutralitatea nu se apără singură

Vizita Comitetului Politic al NATO la Chișinău, din 25–26 august, trebuie înțeleasă în context istoric și regional. A fost prima deplasare a acestui organism în capitala Republicii Moldova, iar importanța sa vine din rolul pe care îl are. Comitetul analizează evoluțiile politice și regionale și consiliază Consiliul Nord-Atlantic, forul decizional al Alianței. Evaluările prezentate de Chișinău ajung direct în mecanismul care pregătește pozițiile celor 32 de aliați. 

Delegația s-a întâlnit cu președinta Maia Sandu, cu ministrul de externe Mihai Popșoi, dar și alți factori din arhitectura de securitate a R. Moldova. Membrii Comitetului au vizitat și Ministerul Apărării, unde au asistat la prezentarea unor echipamente primite prin sprijin NATO și bilateral. Momentul, în ajunul Zilei Independenței, a transmis un mesaj politic, și anume faptul că susținerea pentru suveranitatea, integritatea teritorială și independența Republicii Moldova nu este doar declarativă. 

Agenda a fost legată de amenințări, precum incursiunile dronelor și rachetelor rusești, atacurile cibernetice, campaniile de dezinformare și vulnerabilitatea infrastructurii critice. Astfel, vizita a depășit diplomația de parteneriat și a conectat dialogul cu NATO la securitatea cetățenilor și la funcționarea statului în criză.

Neutralitate și vulnerabilitate

Cooperarea cu NATO nu echivalează cu aderarea și nu oferă Republicii Moldova garanțiile articolului 5. Alianța afirmă explicit că respectă neutralitatea constituțională a țării, chiar dacă aceasta este încălcată de Rusia. Tocmai de aceea, dezbaterea publică nu ar trebui redusă la falsa alegere dintre intrarea în NATO și izolarea militară. Un stat neutru are nevoie de instituții capabile să-și apere teritoriul, spațiul aerian, rețelele informatice și ordinea constituțională. 

Parteneriatul început prin programul Parteneriat pentru Pace, în 1994, este astăzi organizat prin Programul individual adaptat pentru 2025–2028 și prin pachetul consolidat de dezvoltare a capacităților de apărare. Sprijinul include reforma instituțiilor, instruire, logistică, managementul resurselor umane, apărare cibernetică, comunicare strategică, educație militară și creșterea interoperabilității. Moldova contribuie, la rândul ei, la misiunea KFOR din Kosovo din 2014, oferindu-le militarilor experiență alături de contingente aliate. 

Miza reală nu este doar primirea unor vehicule sau sisteme de armament. Este construirea unei armate care știe să le întrețină, să le integreze într-un sistem de comandă, să procure transparent muniții și piese și să formeze un corp profesionist de subofițeri și specialiști. Tot aici intră  controlul democratic al apărării, fără de care modernizarea riscă să producă achiziții izolate, nu o capacitate coerentă.

De la declarații la obiective măsurabile

Chișinăul ar trebui să folosească vizita pentru a cere proiecte concrete în patru direcții. Prima este apărarea aeriană, precum radare compatibile, schimb date, centre de comandă, pregătirea operatorilor și capabilități anti-dronă. NATO nu va întinde automat umbrela sa defensivă asupra Moldovei, dar poate ajuta statul să vadă amenințarea mai devreme și să reacționeze.

A doua direcție este reziliența cibernetică și protejarea infrastructurii critice, inclusiv a energiei, comunicațiilor și proceselor electorale. A treia privește logistica, precum depozite sigure, stocuri, mentenanță, mobilitate militară și proceduri comune. A patra este apărarea civilă, prin planuri pentru crize, continuitatea guvernării și comunicarea rapidă cu populația.

Un raport anual ar permite Parlamentului și societății să vadă ce s-a promis, ce s-a primit și ce capacitate a devenit operațională. Cooperarea NATO trebuie coordonată și cu sprijinul Uniunii Europene. UE poate finanța echipamente, iar NATO poate furniza standarde, doctrină și instruire.

Vizita va conta numai dacă dialogul politic produce instituții mai rezistente. Pentru Republica Moldova, apropierea de NATO nu este o paradă geopolitică, ci un instrument pentru ca neutralitatea să fie apărată, nu doar înscrisă în Constituție.