Monumentul României contemporane

Șoseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff este neîndoielnic unul dintre simbolurile cele mai reprezentative ale capitalei României, făcând parte – cu scuzabila și inevitabila doză de subiectivitate – din clubul select al celebrelor bulevarde Champs-Elysées, Pall Mall sau Unter den Linden! Acesta pare a fi fost, de altfel, și motivul pentru care a fost aleasă ca amplasament al unui fascinant monument dedicat României postdecembriste. Autorii săi sunt binecunoscuți, dar, cu o modestie greu de înțeles, au ales să rămână anonimi marelui public beneficiind și de sprijinul dezinteresat al autorităților în acest sens. Mult prea dezinteresat…

În timp ce multe monumente sunt subapreciate, criticate pe nedrept sau supuse riscului încadrării penale, cum ar fi admirabilele bănci din Parcul Kiseleff, de exemplu, mai numeroase chiar decât farmaciile, asigurând cu generozitate locuri suficiente organizării unei întruniri a tuturor locuitorilor cartierului, invitaților acestora și chiar trecătorilor întâmplători, altele sunt ignorate cu ostentativă indiferență.

Un monument de excepție ce materializează remarcabil simbioza arhitecturii cu spiritul uman, oglindind concomitent nu doar trecutul și prezentul, dar anticipând chiar viitorul societății noastre și evidențiind legătura dintre generații, ar putea fi admirat în chiar capitala României, pe Șoseaua Kisseleff, la nr. 35-37. “Ar putea” deoarece în prezent a devenit practic invizibil, acoperit fiind de o luxuriantă vegetație ce sugerează o trimitere către celebrul Machu Picchu… înainte de a fi descoperit!

Monumentul nu este nou: existența sa coincide și sintetizează cu tragică minuțiozitate nu doar istoria României de-a lungul întregului secol XX și a următoarelor trei decenii ci, cu mioritică împăcare, chiar prezentul și viitorul. Datorită abundenței lor, elementele ce justifică această afirmație nu pot fi enumerate în totalitate în economia frugală a unei abordări gazetărești: arhitectura în stil brâncovenesc, implicarea unor nume de referință în diverse domenii precum arhitectul Ion Mincu, pictorul George Demetrescu Mirea, avocatul Jean Miclescu, colonelul Radu Miclescu și colegul său de la Școala Militară de la Saint-Cyr, președintele Republicii Franceze, Charles de Gaulle, pictorul Ștefan Szony sau, prin intermediul Enigmei Otiliei, scriitorul și criticul George Călinescu și regizorul Sergiu Nicolaescu…

Imobilul a fost inclus, pe bună dreptate, în Lista Monumentelor Istorice din Municipiul București, validată în ședința Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice din 27.05.1992. Optsprezece ani mai târziu, Curtea de Apel Ploiești, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal “dispune desfiinţarea clasării „din oficiu” a imobilului situat în Sos Kiseleff, nr 35-37, Sector 1 Bucureşti din Lista monumentelor Istorice”

Întortocheatele argumente juridice, greu de combătut, mai ales când magistrații se bucură de dreptul de a interpreta legea fiind exonerați de răspunderea neaplicării ad litteram, pot fi la totuși filtrate prin prisma unui principiu juridic izvorât din dreptul roman: “Cui prodest?”

În anul 2006, Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Municipiului București a formulat un denunț împotriva proprietarilor (adresa nr. 268/16.02.2006) în temeiul art. 38 (1) și art. 55 din Legeea 422/2001 deoarece starea avansată de degradare a imobilului s-ar putea datora “omisiunii cu știință a proprietarilor de a lua măsuri pentru întreținerea și conservarea corespunzătoare a imobilului clasat monument istoric.”

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 nu s-a lăsat deloc impresionat și a dispus “neînceperea urmăririi penale față de numiții (….)” (proprietarii – n.a.)!

În anul 2013, Primăria Municipiului București constata, în urma mai multor controale efectuate la fața locului, că imobilul din Șos. Kiseleff nr.35-37, clasat ca monument istoric (Lista Monumentelor Istorice a Municipiului București din anul 2010, la poziția 1269, cod LMI B-II-m-B-18996) se afla într-o stare avansată de degradare, corpul principal de clădire P+1E fiind partial prăbușit. În baza prevederilor Legii nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, a fost întocmit un proces-verbal de sancționare contravențională a proprietarului majoritar (P.V. seria C nr.0006058/26.07.2013) deoarece “în calitate de co-proprietar nu a asigurat paza, integritatea și protecția imobilului și nu a luat măsuri de conservare, consolidare, reparații și întreținere, construcția aflându-se într-un avansat stadiu de degradare, punând în pericol integritatea construcției monument istoric cât și vecinătățile acesteia, încălcându-se prevederile art. 36, lit.b din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.”

În anul 2015, Primăria Municipiului București revine în control, la sesizarea Poliției Sectorului 1 – Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, fiind în curs cercetări în dosarul penal nr. 2250/P/2014 având drept obiect distrugerea unui bun care face parte din patrimoniul cultural.

Verificarea documentelor deținute de Primărie a condus la constatatarea că imobilul din Șos. Kiseleff 35-37 constituia în trecut corp comun cu imobilul din str. Barbu Delavrancea nr.26, și acesta din urmă fiind monument istoric (Lista monumentelor Istorice actualizată în anul 2010, poz. 1269, cod LMI B-II-m-B-18996), situat fiind în Zona Construită Protejată nr.72 (Parcelarea Averescu).

Lucrătorii Primăriei, neavând acces la documentele proprietarilor și la imobilele propriu-zise, s-au mulțumit să compare imaginile de pe site-ul maps.google.ro la diverse date!

Ca urmare, Primaria Municipiului Bucuresti a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 (nr.1468.1/C/14.05.2015). Parchetul a deschis dosarul de urmărire penală in rem nr. 6958/P/2015 pentru infracțiunile de distrugere a unui bun care face parte din patrimoniul cultural și pentru executarea de lucrări fără autorizație de construcție.

Soluția a fost găsită, ca în multe alte situații, de magistrați: Curtea de Apel Ploiești, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal dispune “desfiinţarea clasării „din oficiu” a imobilului situat în şos Kiseleff, nr 35-37, Sector 1 Bucureşti din Lista monumentelor Istorice făcută în şedinţa din 27.05.1992 a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice prin care s-a validat Lista Monumentelor Istorice a Municipiului Bucureşti”!

Cu ceva timp în urmă, Nicușor Dan manifestase intenția de expropriere a Casei Miclescu, stârnind reacția rapidă a lui Aurelian Bădulescu, coordonator al consilierilor PSD în Consiliul General al Capitalei: “Nicușor dorește să achiziționeze cu bani publici, prin expropiere un imobil într-una dintre cele mai scumpe zone ale Bucureștiului, iar mai apoi dorește să valorifice exact același imobil la o licitație, uitând de faptul că proprietatea publică este inalienabilă.”

Recent, Clotilde Armand a solicitat Ministerului Culturii un aviz pentru exproprierea pentru utilitate publică a imobilului, având prevederi în bugetul sectorului în acest scop. Inițiativa anterioară a fostului primar Sorin Oprescu vizând exproprierea imobilului s-a estompat pe nesimțite, iar Nicusor Dan tace… Acum, din “fericire” (pentru cine?!), Ministrul Culturii nu este dispus să încalce legea nici măcar pentru doamna Armand, tocmai pentru că nu dorește altceva decât „să protejeze real patrimoniul!” Cum?!

„Soluția” pronunțată de Curtea de Apel Ploiești va trebui confirmată/infirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care dacă va amâna judecarea prea mult timp, va lăsa disputa fără obiect, ritmul degradării imobilului fiind vertiginos!

Până atunci, Ministerul Culturii și Ministerul Antreprenoriatului și Turismului ar trebui să includă obligatoriu în programele turistice ale Capitalei României casa Miclescu din șos. Kiseleff 35-37, pentru români, străini, elevi și studenți. Astfel, aceștia vor putea vedea la scară monumentală, cum a fost, cum este și cum va fi… România!