Moştenirea feministă a Virginiei Woolf. Expoziţie la “Tate St.Ives” inspirată de literatura sa

A fost una dintre cele mai importante scriitoare din istorie, celebră în întreaga lume pentru modalitatea modernă de a scrie şi pentru activismul ei politic. Virginia Woolf feminista, Virginia Woolf mama romanelor şi nuvelelor secolului al XX-lea ar fi avut acum 136 de ani. Progresistă, inovatoare, ea a schimbat pentru totdeauna stilul de a scrie al secolului trecut şi, poate, chiar al celui în care ne aflăm. Dacă astăzi feminismul ar putea avea un manifest literar, acesta ar purta numele ei.

Cuvintele sale erau seci, dar, în acelaşi timp şlefuite ca o lamă, un extraordinar exemplu de stil literar modern. Ele au devenit nemuritoare, romanele şi nuvelele ei au fost traduse în 50 de limbi…

80 de opere, semnate de artişti importanţi, povestesc şi interpretează opera şi personalitatea complexă a Virginiei Woolf într-o expoziţie declinată la feminin, organizată de Tate St. Ives, în colaborare cu Pallant House Gallery din Chichester şi Fitzwilliam Museum din Cambridge, şi deschisă până la sfârşitul lunii aprilie.

St. Ives. Un univers interior şi literar problematic, poetic şi oniric totodată. El relevă scrierile Virginiei Woolf (1882-1941), printre autoarele cele mai sugestive ale literaturii britanice din secolul XX, cu o viaţă frământată de nesiguranţă, frici, iubiri turbulente, dar şi susţinută de un talent literar şi de o profundă conştiinţă civilă privind drepturile femeii.

La aproape 80 de ani de la dramatica ei dispariţie, expoziţia Virginia Woolf, inspirată de scrierile sale, o relevă prin intermediul unei selecţii de opere picturale şi sculpturale, inspirate de scrierile ei sau care trimit la gândirea ei şi la atmosfera literaturii semnate de ea.  Un punct de vedere “indirect”, care are totuşi calitatea de a demonstra influenţa pe care Virginia Woolf a avut-o asupra culturii europene din secolul XX, gândirea ei continuând să conteze şi în zilele noastre.

St. Ives, punctul vestic extrem al provinciei Cornwall, a fost un loc drag Virginiei Woolf care, până în 1895, îşi petrecea vara împreună cu familia în casa pe care o aceasta o avea acolo. Momente de profundă seninătate, întrerupte dramatic de moartea mamei sale şi de vânzarea casei care i-a urmat.

Acestei dureri atroce, care a marcat-o pentru mult timp, i-au urmat, după doi ani, moartea surorii sale Stella şi, în 1904, dispariţia tatălui. Suferinţa a fost atât de mare, încât i-a provocat o cădere nervoasă.

O altă durere a marcat din păcate personalitatea scriitoarei, şi anume violenţa sexuală la care a fost supusă de fraţii ei vitregi, George şi Gerald Duckworth, ultimul dintre ei devenind apoi un editor de succes la Londra, chiar al operelor Virginiei Woolf.

Nesiguranţei generate de moartea prematură a părinţilor i s-a adăugat neîncredeea în sexul opus, contribuind împreună la fragilizarea unei personalităţii şi aşa extrem de sensibile.

Scrisul a fost pentru Virginia Woolf un refugiu şi o ancoră, iar activitatea literară, constând în scurte povestiri pentru suplimentul literar al revistei Times, pe care a început-o în 1905, concomitent cu fondarea, din iniţiativa ei, a Grupului Bloomsbury, după numele catierului londonez în care scriitoarea se mutase, au dus, după 10 ani, la apariţia primului ei roman, The Voyage Out.

În epoca unei modernităţi năvalnice, Virginia Woolf şi-a adus o contribuţie socială şi civilă, mai ales în domeniul egalităţii între sexe. Literatura ei a fost un instrument de luptă pentru emanciparea femeii, de afirmare a creativităţii femeilor pentru care apartenenţa de gen trebuia să fie punctul fundamental de pornire.

O gândire care a făcut şcoală, reluată de poeta americană Audre Lorde în The Master’s Tools Will Never Dismantle the Master’s House din 1979: “Ca femei, am fost întotdeauna învăţate să ignorăm diferenţele noastre sau să le vedem ca pe o cauză de (ghetoizare), suspectă şi nu ca resurse de schimbare”.

Pentru formarea conştiinţei feministe a Virginiei Woolf au fost fundamentale perioadele petrecute în Cornwall, în casa familiei, unde l-a cunoscut pe Joseph Wolstenholme, prieten al tatălui ei şi frate al lui Elizabeth Wolstenholme Elmy, o activistă feministă care s-a implicat, încă de foarte tânără, în activitatea Uniunii Naţionale a Societăţilor pentru Dreptul de vot al femeilor şi a Organizaţiei Internaţionale a Femeilor. Talland House, reşedinţa familiei de la St.Ives, a rămas pentru totdeauna în imaginarul Virginiei Woolf ca un loc al descoperirii de sine, al emancipării, al unui fel de spaţiu interior pe care l-a proiectat asupra lumii, dărâmând acel zid domestic care, de secole, a constituit pentru femei o barieră de netrecut.

Dacă Ethel Sands, în picture The Chintz Couch (1910-11) exprimă liniştita intimitate domestică a unui colţ dedicate comodităţii, cu trei decenii mai târziu, Laura Knights folosea un cactus ca plantă de interior, substituindu-l clasicelor flori. O plantă grasă care devine metafora locuirii într-un climat ostil, ca şi muştele moarte şi gheaţa de pe geam care măresc sentimentul unei feminităţi trăite într-un mediu casnic dificil.

Peisajul a fost o altă constantă a literaturii Virginiei Woolf care păstra din prima tinereţe amintirea peisajului din Cornwall, devenit metafora unui loc în care s-a simţit liberă, şi-a construit personalitatea. Sora sa vitregă, Vanessa Bell, devenită pictoriţă destul de cunoscută, a dedicat numeroase pânze casei familiale, unele dintre ele prezente în expoziţie, purtătoare ale unui efect poetico-nostalgic. Dar importanţa gândirii Virginiei Woolf, în cheie feministă, se poate citi şi în portretele fotografice ale Dorei Carring, făcute probabil de Lady Ottoline Morrell în 1917, sau în autoportretul fotografic Veronica in Loss of Selves, Place and Transformation (2000). Este vorba despre opere în care peisajul devine un fel de “dat personal”, în care te cufunzi şi îţi afirmi propria personalitate, în acest caz, cea feminină. Problema genului a fost destul de dezbătută la Virginia Woolf, aşa cum se poate vedea în alegoricul şi contraversatul Orlando, centrat pe personajul  omonim, caracterizat ca androgin. Romanul dens în experimentări narative, printre care şi extrema fragmentare a tramei, conţine numeroase referiri la turbulenta relaţie a scriitoarei cu poeta Vita Sackville-West. Tulburări amintite în parte de dipticul Alcove  al pictoriţei suprarealiste Ithell Colquhoun.

Pornind de la aceste premize, expoziţia de la St.Ives cercetează universul feminin văzut sau imaginat de Virginia Woolf şi apropriat de numeroase artiste care, din anii 40 până în anii 2000, au trăit într-un climat social în care condiţia femeii, chiar dacă este destul de elevată, a văzut schimbări radicale în domeniul practicilor sexuale.

În siajul lor, secolul XX a fost unul al redefinirii femeii, al definitive conştientizări a propriului trup şi a propriilor drepturi, chiar şi prin intermediul luptelor care au trecut în istoria artei şi în literatură. Inegalabile, în direcţia conştientizării feminine, sunt sculpturile semnate de Louise Bourgeois sau poezia Annei Sexton.

Expoziţia este o trasare a figurii Virginiei Woolf şi a influenţei pe care literatura ei neconvenţional feministă a avut-o asupra culturii, cu universul ei subtil ambiguu, făcut din singurătate şi mondenitate, din linişte contemplativă, din poezie şi din ambiţii. Univers care şi-a găsit corespondenţe în atâtea femei care, la rândul lor, au căpătat conştiinţa de sine în modul cel mai complet. Expoziţia povesteşte toate acestea prin numeroasele portrete şi autoportrete feminine etalate, mărturii vizuale ale nevoii femeii de a-şi ocupa propriul loc în societate. Un loc la care au ajuns şi graţie literaturii Virginiei Woolf.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.