Moţiunea de cenzură

Partidul Social Democrat (+Partidul Conservator y compris) a introdus o moţiune de cenzură împotriva actualului cabinet condus de Emil Boc. Recent decorat (asta ca stafida pe cozonac) cu nu ştiu ce ordin – medalie militară acordată de Ministerul Apărării condus de un general de patru stele, ministrul Apărării însuşi, altă figură marcantă a vodevilului tragicomic românesc, Gabriel Oprea. Trăim în plin suprarealism! Prim-ministru decorat pentru fapte de arme inexistente (eventual tăierea din pensiile veteranilor de război şi cadrelor militare în rezervă?) sau pentru alte fapte civile care ne scapă. Dar aceste gesturi gratuite au intrat deja în obişnuinţă. Neobişnuinţa ar fi ca moţiunea de cenzură, cu toate precauţiile luate şi diversele codoşlâcuri de culise în curs, să nu fie respinsă. Să funcţioneze acel strămoşesc act neaşteptat – de laşitate sau eroism, răpirea lui Vodă Brâncoveanu chiar din mijlocul alor săi sau apărarea eroică în izmene a soldaţilor români la Mărăşeşti care i-a lăsat cu gura căscată pe ostaşii germani ai lui Mackensen – care să treacă peste orice aşteptări. Sau logica lui doi ori doi fac patru. Căci oricine ar veni în locul lui Emil Boc ar fi mai bine pregătit şi ar putea lua decizii mai eficiente şi corecte decât acest nevolnic prof clujean. Ciugulirea indicaţiilor şi sugestiilor printre dinţii celor de la FMI nu duce nicăieri. Fără un program clar şi multifuncţional realizat de capetele noastre luminate (ele chiar există), nu poate duce la nimic bun. Este strigător la cer că nu se ajunge la un compromis politic între diversele facţiuni care să sprijine ad integrum şi fără cârteli un program real şi măsuri reale de relansare economică. Nu sunt bani, nu sunt bani, repetă papagaliceşte reprezentanţii puterii, de parcă nu ar avea şi creier, şi posibilităţi tehnice/administrative/financiare să gestioneze altfel banii care, totuşi, există. Şi se duc aiurea de mult prea multe ori. Dar nu ajung unde trebuie. La populaţie, la investiţii, la relansarea economiei şi exporturilor. Luptele politice au ajuns la cote de neînchipuit. Aleagă-se praful de tot, noi să nu pierdem puterea! Cu o opoziţie încă nearticulată, un gest izbăvitor ar putea veni din partea preşedintelui. Care să nu mai joace pe cartea PDL-ului şi să fie realmente şef de stat. Demiterea lui Emil Boc şi înlocuirea acestui guvern de marionete cu tehnocraţi care ştiu ce ştiu şi ce ar avea de făcut. Că este vorba de Daniel Dăianu, Mugur Isărescu, Mihai Tănăsescu, Călin Georgescu, Mihnea Motoc sau atâţia alţi experţi cu antecedente profesionale şi expertiză în toate domeniile. Ei există, trebuie doar aduşi să gestioneze treburile ţării. Dacă s-ar dori chiar depăşirea crizei, soluţii ar fi. Cine să le pună în practică?

Un nou guvern.

Traian Băsescu.

Cineva trebuie să-i spună la ureche, „nu se mai poate aşa, Măria ta, cu Emil Boc ăsta o s-o punem de mămăligă!”.