Muzică şi culoare la Carnavalul de la Rio

Puţini dintre noi au avut posibilitatea de a participa la Carnavalul de la Rio, dar fiecare visează că odată va ajunge acolo.

Carnavalul se celebrează cu 40 de zile înaintea Paştelui Catolic şi este un fel de adio plăcerilor cărnii înaintea Postului.

Anul acesta, cel mai cunoscut carnaval din lume se ţine între 8 şi 12 februarie. În săptămâna Carnavalului întreg oraşul devine scena unei mari sărbători.

Carnavalul brazilian este celebrat în moduri diverse în diferite regiuni ale ţării. Carnavalul din Rio este considerat unul dintre cele mai cunoscute, atât din Brazilia, cât şi din întreaga lume, pentru bogaţia şi măreţia acestei sărbători. Este considerat şi ca o expresie a culturii, fiind inclus în Patrimoniul UNESCO.

Originile coboară în anii ’30, când burghezia citadină a importat din Europa moda balurilor şi carnavalurilor cu măşti, în mare vogă atât la Paris, cât şi la Veneţia. La început similar sărbătorilor europene, cu timpul, acesta a acumulat elemente tipice culturilor africană şi amerindiană. Au fost la început constituite aşa-zise “cordões”, grupuri de oameni care defilau pe străzi în ritmurile muzicii şi dansau. Li s-a alăturat treptat un număr însemnat de balerine, în costume care de care mai extravagante, axate pe tema festivalului.

Car de carnaval

“Blocos”, oamenii din diferite cartiere, fac parte integrantă din Carnavalul de la Rio, numărul grupurilor depăşind 100. Şi în fiecare an numărul creşte. Fiecare dintre aceste grupuri are o stradă pe care sărbătoreşte în acompaniamentul aceleiaşi muzici, iar dansurile sunt tipicele samba sau vechi muzici de carnaval numite şi “Marchinhas”, un fel de muzică populară. Cele mai cunoscute “blocos” sunt cele din centrul istoric, de pe Suvaco de Cristo, cele din jurul Grădinii Botanice, cât şi cele din jurul statuii Mântuitorului. Paradele se ţin în Sambodrom şi constituie una dintre principalele atracţii turistice. Ele durează timp de patru nopţi şi fac parte dintr-o competiţie oficială, împărţită în şapte diviziuni, în urma căreia este declarată învingătoarea anului.

Carnavalul este în desfăşurare şi pe străzi, ca şi pe sambodromurile din Rio, Bahia, Sao Paolo, o adevărată revărsare de muzici şi de culoare, dar şi de senzualitate. Fiecare şcoală de samba prezintă o coregrafie pe care toţi elevii trebuie s-o înveţe la perfecţie şi fiecare dintre ele are la dispoziţie 80 de minute. Ele trebuie să-şi demonstreze măiestria în faţa unor jurii extrem de severe care înmânează un premiu pentru fiecare categorie: compoziţie muzicală, coregrafie, costume, ţinută. Anul acesta, Regina Carnavalului a fost aleasă o studentă de 19 ani, Evelyn Bastos, de la şcoala de samba Manguera.

Evelyn Bastos, de la şcoala de samba Manguera

Un “Oscar” al sambei, al pasiunii şi bucuriei de a trăi sub Ecuator.

Pentru crearea costumelor şi carelor alegorice, cei care fac parte din şcolile de samba lucrează zi şi noapte.

Cortegiile încep la ora 21.00 şi sfârşesc spre dimineaţă. Evoluează 12 şcoli de samba.

Sambodromul, desenat de Oscar Niemeyer, poate primi aproape 100.000 de persoane. Peste un milion de turişti ajung în fiecare an la această sărbătoare, iar la această ediţie, din cauza crizei europene şi boomului economic al Braziliei, numărul turiştilor brazilieni s-a triplat faţă de cel străin. Turiştii care ajung la Rio pentru Carnaval cheltuiesc echivalentul a peste 500 de milioane de euro. Hotelurile din Rio sunt ocupate în acest an în proporţie de 90%, consemnează presa străină. Cine iubeşte berea poate face un salt la Balul Berii.

Samba este considerată o religie, o pasiune.

Oraşul care va primi Campionatul Mondial de Fotbal în 2014 face o repetiţie generală.

Altă faţă a Carnavalului, dezvăluită de un jurnalist

Sambodromul din Rio

Este sărbătoarea cea mai democratică din Brazilia, întrucât, timp de câteva zile, bogaţi şi săraci, albi şi negri, puternici şi umili se unesc într-o singură faptură plină de bucurie. Dar această sărbătoare, care este o icoană a divertismentului internaţional, are şi o latură obscură, necunoscută turiştilor şi milioanelor de spectatori care în fiecare an vin să urmărească acest grandios spectacol.

Acum, mulţi dintre dansatori se mişcă pe ritmul “Gangnam style”.

Să mai adăugăm faptul că acest Carnaval asigură sute de mii de locuri de muncă, chiar şi temporare, printre care peste 250.000 numai în Rio de Janeiro. Există o adevărată artă pentru a confecţiona costumele şi măştile în timp record, apoi pentru a împodobi carele alegorice, pentru care e nevoie de râuri de bani. Sunt investite milioane de euro fără niciun fel de control.

Pe străzile din Rio

“Bicho” (animal mic) este un joc legal care are şi o versiune clandestină foarte răspândită şi greu controlabilă. Pisici, câini, iepuri şi alte animale domestice constituie o obsesie naţională a jocului de loto al brazilienilor alături de dansurile samba şi telenovele. Este o lume care trăieşte la limita legalităţii, în penumbră, într-o zonă gri, care se legitimează, de fapt, graţie sambei.

Preocuprea unora este de a recicla banii pentru a putea finanţa şcolile de samba, care în Brazilia sunt adevărate instituţii, ceea ce le conferă respectabilitate, scrie Mario Soriano. O şcoală de samba costă. Preţurile au crescut. Balerinele au nevoie de costume fastuoase, de pantofi, de bijuterii, de machiaj, de peruci… Toate costă foarte mult. Aici intră în joc “îndrăgostiţii”. Cu cât sunt mai bogaţi, cu atât succesul balerinei este mai sigur. Este o atmosferă dură, dar aceste şcoli reuşesc totuşi să ţină tinerii departe de droguri şi de băutură. Aceste locuri formează un fel de osatură de statut social, altfel inexistent. În Brazilia, aceste ambiguităţi fac parte din farmecul casei.