N-a dansat decât o vară

Mai mult ca sigur, eticheta din titlu îi va putea fi lipită lui Nicușor Dan după alegerile din toamnă, unde se va constata că vedeta bucureșteană a momentului va fi fost doar un balon de săpun. Ceea ce nu înseamnă că Dan și al său misterios partid de bloc nu ar merita o analiză ceva mai atentă, una care a cam lipsit în perioada de dinaintea alegerilor.

Cu cca.30% din voturile bucureștenilor, Nicușor Dan și al său partid local, USB, fondat în baza noii legi a partidelor, pot spune că au repurtat un mega-succes.

Nici nu e de mirare că, îmbătat de succes, micul lider a și declarat, în seara alegerilor, că partidul său local devine unul național, sub numele de Uniunea Salvați România și merge glorios la parlamentare.

Deja se fac calcule peste calcule, în presă, legate de ce jocuri ar putea încurca noua vedetă a politicii în toamnă, cu cine s-ar putea alia, dacă PNL e tentat de o fuziune cu el etc.

Nicușor Dan a obținut un succes nescontat în București și pentru asta merită felicitat.

Dar, cam asta e tot, în opinia noastră.

Un foc frumos de artificii, în urma căruia a obținut multă considerație, dar nimic concret, cu excepția cîtorva consilieri generali ori locali, plasați în afara sferei decizionale și care, probabil, abia așteaptă momentul să se predea noilor majorități.

De ce nu are nicio șansă USR în toamnă?

E simplu ca bună ziua: pînă la startul campaniei electorale au mai rămas 4 luni.

Iar USB e, cum spuneam, un partid local, și nici măcar unul solid.

De fapt, abia de poate fi numit partid.

Acceptat de tribunal în decembrie anul trecut în baza noii legi a partidelor, care permite înființarea de formațiuni cu trei membri fondatori, USB ar fi avut, zice-se, un congres în februarie, despre care nu există, însă, nicio referire în presă ori pe siteul partidului.

Structura de conducere e neclară, lipsesc funcțiile explicite.

Cu totul, partidul are vreo 30 de membri, care au și candidat, toți, la alegerile din București.

Numai că o listă completă de consilieri generali are 66 de locuri, plus cele de la fiecare sector.

USB nu a avut nici măcar 6 candidați la primăriile de sectoare și doar cîțiva candidați de consilier la fiecare sector (3 la sectorul 2, 5 la sectorul 5, spre exemplu) ori la capitală.

Interesant de observat, cam jumătate dintre acești candidați au nume extrem de cosmopolite: Seidler, Bulfon, Oliver Leon Paiusi, Clotilde Armand, Aimee Bugner, Berta Vasiliauskaite, Franovici, Vincent Briot, Wring, Dobrev, Marco Marongiu, Caroline Ariela, Smigelschi, Antonio Andrusceac.

Unii sunt români neaoși, alții sunt chiar cetățeni străini.

Cu școli foarte înalte (începînd cu M.I.T., numărul 1 mondial) și preumblați pe la mari companii din întreaga lume.

E greu să nu te întrebi cum naiba le-a venit ideea unor asemenea creiere de top să eșueze în niște amărîte de posturi de consilieri de sector, într-o capitală europeană de mîna a treia, pe salarii de mizerie?

Să fim bine înțeleși, în chestiunea numelor nu e vorba nici de xenofobie, nici de șovinism, nici de naționalism ieftin; doar de o simplă constatare.

Una care ar putea trimite cu gîndul la un soi de experiment, prin care s-a încercat repetarea operațiunii ”Iohannis”, neamțul ales președinte doar datorită numelui venit din cea mai respectată țară a Europei.
Sau care a testat permeabilitatea electoratului la figuri de peste hotare importate în politica autohtonă.
Din cîte s-a dovedit, românii nu au o problemă să voteze asemenea nume, în pofida recrudescenței naționalismului, la nivel european.

Asta ar fi o veste bună.

Revenind la USB, trebuie spus că partidul nu are nicio filială în țară.

Ideea că în patru luni – incluzînd vara, cînd românul e cu gîndul la concediu – Nicușor Dan și-ar putea face organizații județene peste tot, plus filiale în toate orașele mari, medii și mici, plus unele în mediul rural – că doar e vorba de salvarea întregii Românii, nu? – e cel puțin hilară.

Faimos, de acum, în București, numele lui Nicușor Dan nu trece de Chitila. De ce ar vota sătmărenii pe unul care a încercat să salveze – și încă fără succes – hala Matache?

În 2000, an extrem de asemănător, politic, cu cel actual, ApR-ul lui Meleșcanu a luat locul 3 pe țară în alegerile locale, dar în toamnă, la parlamentare a luat cca.4% și 1,9% la prezidențiale, spunînd adio politicii.
Numai că ApR era, în ambele alegeri, un partid închegat, cu figuri binecunoscute, cu filiale teritoriale și sponsori puternici.

USB e zero. Nu are nici măcar statut propriu, darmite logistică, oameni, bani șamd.

Grupul minuscul de inițiatori care a pornit la drum, anul trecut, în vară, odată cu nașterea USB, deja s-a scindat în decembrie, prin plecarea a doi oameni de bază, pe fondul unor divergențe legate de mesaj, viziune, comunicare etc. Dacă e greu de negociat cu cîțiva inși, cum o fi cu cîteva sute de lideri locali?

Surse din USB au declarat, pentru Inpolitics, că una dintre marile probleme ale formațiunii este că Dan nu ia niciodată vreo decizie pe loc, în prezența oamenilor săi. ”Ezitările lui la unele răspunsuri ne-au creat impresia că sunt alții în spate care decid ulterior” a declarat una dintre sursele amintite.

La ora scrierii acestor rînduri, liderul Nicușor Dan explică presei, nervos, că a fost furat la greu în secțiile de vot bucureștene, din cauza lipsei de observatori proprii, unii dintre ei alegînd să dezerteze la concertul Maroon 5.

Bun venit în politica reală, Nicușor!

Citiţi articolul integral pe inpolitics.ro