Nebunilor, ce aveţi cu statuile lui Cristofor Columb?

O caracteristică a membrilor tuturor mişcărilor şi ONG-urilor „progresiste” născute din sputa lui George Soros este că ei au impresia că lumea începe cu ei. Mulţi dintre ei, mai ales la noi, au impresia că reprezintă dreapta deşi, din punct de vedere ideologic, mişcările progresiste sînt de stînga şi sînt definite ca alternativă la liberalism!

Ultima lor ispravă este vandalizarea statuilor lui Cristofor Columb, descoperitorul Americii în expediţia sa din 1492, cînd unul dintre marinarii săi, Rodrigo de Triana, a zărit pămîntul ce avea să poarte numele America.

Zilele acestea, profitînd de moartea lui George Floyd, neisprăviţii progresişti americani au crezut că fac ceva demn de laudă şi au decapitat statuia lui Cristofor Columb din Boston. Din aceleaşi bizare motive, alţii au dat jos de pe soclu statuia lui Columb din Richmond şi au aruncat-o într-un lac în Virginia!

Seria aceasta de vandalizări ale istoriei a început însă în Marea Britanie prin dărîmarea statuii lui Edward Colston, fost negustor de sclavi, fiind urmată de retragerea de pe soclu a statuii regelui Leopold al II-lea al Belgiei pentru că colonizat Congo:

Practic, prin astfel de demolări ale unor statui, „progresiştii” din mişcările de tip „Black Lives Matter” au declanşat un adevărat război cu istoria, găsind în astfel de acţiuni prilejul unei imense popularităţi, mai ales că autorităţile din Marea Britanie, Belgia sau SUA s-au grăbit să le dea dreptate, mergînd pînă acolo încît iau în considerare demolarea tuturor statuilor celor care, în vremurile istorice, au făcut acţiuni care azi sînt considerate rasiste.

Culmea acestei surprinzătoare situaţii o reprezintă, desigur, interzicerea filmului „Pe aripile vîntului”, realizat după romanul cu acelaşi titlu al scriitoarei Margaret Mitchell, care a primit 8 premii Oscar, în care este vorba despre povestea de dragoste dintre Scarlett O’Hara şi Rhett Butler, pe fondul războiului civil din SUA.

Ce nu înţeleg „progresiştii” aceştia este că istoria a început cu mult înainte de naşterea lor şi este plină de lucruri care azi sînt condamnabile. Totuşi, înlăturînd urmele urîte din istorie nu faci ca faptele reprobabile să dispară, căci ele s-au întîmplat şi au decis evoluţia viitoare a destinelor la capătul cărora sîntem noi.

Dureroasă, dramatică, de multe ori tragică, istoria reprezintă trecutul omenirii, adică al nostru, pe care trebuie să ni-l asumăm, astfel încît, după puterile fiecăruia dintre noi, să încercăm să împiedicăm repetarea acelor episoade care au dus la crime oribile sau chiar la genocid.

Dar, să interzici o capodoperă a cinematografiei, cum este „Pe aripile vîntului”, pe motiv că evocă un moment important al istoriei SUA nu este altceva decît o crimă culturală. O carte sau un film despre un eveniment istoric nu poate fi obiectul unei astfel de contestări decît dacă se abate de la adevăr! Să falsifici acest adevăr, să-l prezinţi altfel decît s-a întîmplat, iată partea oribilă a unei opere de artă! Cîtă vreme, însă, adevărul transpare din paginile unei cărţi sau din cadrele unui film, nimic nu este condamnabil, căci o istorie utilă pentru noile generaţii este tocmai aceea care prezintă adevărul istoric, pe baza documentelor sau mărturiilor rămase, toate acestea formînd patrimoniul omenirii. Aşa cum este! Cu bunele şi relele sale, cu şirul nesfîrşit de crime sau cu lanţul continuu al tuturor războaielor.

A crede că dărîmînd statuile, arzînd cărţile, interzicînd filmele faci omenirea mai bună este o utopie care face din prostia oamenilor o virtute, cînd, de fapt, această prostie este la fel de periculoasă ca toate ideologiile criminale pe care oamenii le-au votat şi susţinut în diverse etape ale istoriei.

Chiar demolarea statuilor sau arderea cărților au fost elemente caracteristice ale unor ideologii fasciste și comuniste pe care tinerele generații ar trebui să le cunoască din cărțile de istorie. Nu numai ca acte de cultură generală, ci și pentru că și acum, sub ochii lor, astfel de ideologii exclusiviste există, mulți dintre „progresiștii” de azi susţinîndu-le fără să-şi dea seama, făcînd chiar parte din mişcările care susţin asemenea ideologii criminale!

Iar exemplul cel mai bun al neştiinţei ridicată la rang de virtute este dărîmarea statuilor lui Cristofor Columb. Cu acea călătorie a sa din 1492, cînd plecase cu vasele, Pinta și Nina, înfruntînd pericolele traversării oceanului, Columb a devenit unul dintre marii descoperitori ai lumii. Dacă n-ar fi descoperit el teritoriile „Lumii Noi”, poate că ar fi făcut-o altcineva, dar istoria îl păstrează pe el în arhiva memoriei.

Cert este că „progresiştii” de astăzi, că le place sau nu, se bucură de lumea în care trăiesc şi datorită lui Columb. Prostia care îi îndeamnă să-i dărîme statuile nu este decît semnul unei agresivităţi ce scoate la iveală neputinţa lor de a-l ucide în chip real. Ei comit astfel o crimă virtuală, un asasinat al propriei lor istorii.

Cu atît mai ciudată este acţiunea din aceste zile, cu cît este imposibil ca neiertătorii „progresişti” să nu fi aflat cuvintele acelea incredibil de sugestive ale lui George Santayana: „Cei care au uitat trecutul sunt condamnați să îl repete”! Statuile acelea pe care azi le dărîmă cu mîndrie proletară nu sînt altceva decît urme care ne ajută să nu uităm trecutul, adică să nu fim condamnaţi să-l repetăm.