Netanyahu: Israelul nu va trăi cu ameninţarea de a fi distrus de Iran

Premierul israelian Benjamin Netanyahu, care încheie marţi o vizită în Statele Unite concentrată asupra ameninţării reprezentate, în opinia sa, de Iran, a avertizat că ţara sa nu va trăi cu ameninţarea de a fi distrus de Iran.

Netanyahu urma să se întâlnească marţi cu secretarul de Stat Hillary Clinton şi să fie primit în Congres, la o zi după discuţii intense cu preşedintele Barack Obama, într-un context marcat de speculaţii asupra unui posibil atac israelian asupra Iranului, potrivit Mediafax.ro.

„Din nefericire, programul nuclear iranian a continuat să se dezvolte. Israelul a aşteptat ca diplomaţia să funcţioneze, noi am aşteptat ca sancţiunile să funcţioneze. Niciunul dintre noi nu poate să îşi permită să mai aştepte mult timp” , a declarat Netanyahu în faţa a 13.000 depersoane luni seara, în cadrul unei conferinţe a influentei organizaţii proisraeliene American Israel Public Affairs Committee (AIPAC).

„În calitate de premier al Israelului, nu îmi voi lăsa niciodată poporul să trăiască sub ameninţarea unei distrugeri”, a subliniat el.

Discursul de Purim

Comentatorii au remarcat că apogeul discursului lui Netanyahu a fost comparaţia dintre evreii din 1944 şi cei de astăzi. Guvernul american este şi el diferit faţă de cel de atunci. „Evreii sunt şi ei diferiţi. Astăzi avem un stat. Scopul Statului Evreu este acela de a asigura viitorul poporului evreu. De aceea, Israelul trebuie să aibă capacitatea de a se apăra el însuşi împotriva oricărei ameninţări. Apreciez profund alianţa dintre statele noastre. Dar când vine vorba despre supravieţuirea Israelului, trebuie să fim stăpâni pe soarta noastră.”

Netanyahu a făcut apoi referire la Purim, sărbătoarea care, peste doar trei zile, aminteşte de cum Esther, a salvat poporul evreu de la anihilarea sa de către persani. „Un persan antisemit a încercat să distrugă poporul evreu. Vom citi cum complotul său a fost dejucat de o evreica curajoasă-Esther. În fiecare generaţie exista oameni care doresc să distrugă poporul evreu”, a spus Netanyahu. Darul său pentru Barack Obama a fost chiar Cartea lui Esther, care se regăseşte şi în Vechiul Testatment.

Netanyahu nu a mai lăudat alianţa dintre SUA şi Israel în finalul discursului, ci a subliniat ideea independenţei ţării sale. „Suntem binecuvântaţi să trăim într-o epocă în care există un stat evreu capabil să se apere singur. Şi suntem binecuvântaţi să avem prieteni ca voi, evrei şi ne-evrei, care iubiţi Statul Israel şi îi sprijiniţi dreptul de a se apăra singur”, a spus Netanyahu.

Un ultimatum de 12 ore

Comentatorii au interpretat că Netanyahu i-a aruncat mănuşa lui Barack Obama şi avertizează că Israelul va acţiona de unul singur.

Asa s-a întâmplat în 1981, când Israelul a bombardat presupuse facilităţi nuclerare din Irak, fără a avertiza SUA. De această dată, scrie Der Spiegele, citând surse din sistemul israelian de securitate, Israelul îşi va anunţa intenţiile şi va da Iranului, dar şi Casei Albe, doar 12 ore înaintea unui atac. Tel Avivul doreşte două lucruri: să nu ia SUA total prin suprindere, dar nici să nu lase Washingtonului timp pentru a se împotrivi.

Aceasta tactică a fost aplicată ori de câte ori una dintre părţile implicate în dispută a urmărit, cu orice preţ, războiul. Reichul german a dat doar 12 ore Rusiei ţariste, în 1914, pentru a înceta mobilizarea trupelor, iar Franţa şi Marea Britabie i-au dat preşedintelui egiptean Gamal Abdel Nasser doar 12 ore pentru a retrage trupele din Suez, în 1956.

„Este 1938, iar Germania este Iranul”

Netanyahu nu consideră că ameninţările preşedintelui iranian sunt pur tactice şi le priveşte cu toată seriozitatea. „Este 1938, iar Iranul este Germania”, a spus Netanyahu, pentru care poporul evreu nu va mai fi încă o dată „mielul sacrificat”.

Ministrul Apărării, Ehud Bark, nu crede neapărat într-un atac sinucigaş al Iranului asupra Israelului, însă îşi doreşte o lovitura asupra Iranului la fel de mult ca şi Netanyahu. „În momentul în care Iranul se nuclearizează, şi alte ţări din regiune vor dori acest lucru. Din punctul nostru de vedere, un stat nuclear oferă o cu totul altă protecţie aliaţilor. Concluzia este că trebuie să acţionăm acum”, spune Barak, cu referire la o posibilă implicare a Iranului în protectia Siriei sau Libanului.

Pregătiri de război

Israelul a început deja pregătiri pentru o lovitură în Iran, în noiembrie, cand 16 avioane din escadronul 117 au efectuat operaţiuni de realimentare în zbor, zbor şi lupta la mică altitudine şi aruncarea bombelor cu penetrare. Armata a testat şi rachetele Jericho III, cu rază de acţiune de 6.500 de kilometri, care pot transporta un focos nuclear.

2012 poate fi un an potrivit pentru un atac în Iran. Revoluţiile arabe au destabilizat principalul aliat al Republicii Islamice-Siria. Pe de altă parte, dacă războiul din Afganistan şi Irak au făcut ca SUA să distrugă doi inamici ai Iranului (talibanii şi regimul Saddam Huseein), în 2012 talibanii aşteaptă retragerea SUA şi pot hărţui din nou Iranul. Pentru Israel este esenţial şi sprijinul Arabiei Saudite şi al statelor din Golf, iar telegramele WikiLeaks arată că regele saudit spunea, în urma cu patru ani că „a sosit monetul pentru a tăia capul şarpelui iranian”.

Germania şi Franţa îşi refac rezerrvele strategice de petrol

Der Spiegel arata că oficiali americani şi germani consideră că Israelul va ataca Iranul până în luna mai. Publicaţia germană notează că Franţa şi Germnaia au început să-şi asigure rezervele strategice de petrol încă din această iarnă, pentru a se pregăti pentru o eventuală criză în Golf.

Este esenţială în acest context reuniunea cu uşile închise a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, care va avea loc la Viena, în această săptămână. Agenţia arată că Iranul are în acest moment 5,5 tone de hexafluorură de uraniu sărăcit şi 110 kilograme de substanţă cu o concentraţie de 19,75% de uraniu 235. Pentru arma atomică este necesar să se ajungă la o concentraţie de 90%. Israelul consideră însă că aceste 110 kilograme îi vor permite Iranului să intre într-o „zonă de imunitate”, de unde obţinerea bombei nucleare este o chestiune mult mai uşoară.

Toate aceste informaţii, la fel ca şi cea privind folsoirea uraniului în scop militar, care pot legitima un atac asupra Iranului, provin însă de la spionajul diverselor state occidentale şi nu de la oficialii iranieni sau observatorii AIEA.